6,828 matches
-
despre lume și om. Dintre toate, un caz, de altfel destul de cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea populară, arătând că cele dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de „filozofi”, ci, dimpotrivă, sunt pătrunse larg În straturile sociale mari. Este vorba despre un oracol teologic a cărui vastă notorietate rezultă din cele trei surse care l-au transmis: un epigraf gravat pe zidurile cetății Enoanda, un scriitor creștin din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace, care eliberează de numeroasele rele care Îndurerează existența umană. Biografia lui Apollonius din Tyana este construită după un asemenea model, cu totul explicit la Începutul lucrării, unde este schițată o scurtă „viață” a filozofului din Samos și unde se afirmă chiar o superioritate a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În activitatea lui elementul divinatoriu ocupă un rol important, fiindu-i recunoscută facultatea de a „presimți și prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însăși supraviețuirea lor. Pe baza acestor premise puteau converge În proclamarea „religiei pure a intelectului” ca formă privilegiată sau unică a experienței religioase un personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg scenariu taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În care s-a format și circula literatura de revelație atribuită lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos, care Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din urmă și-a Întipărit pecetea pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent, interesul pentru dimensiunea etică și religioasă. Filozoful, mai mult decât un pur speculativ, este un „Înțelept” ce tinde spre dobândirea adevărului Într-o tensiune etică, intelectuală și religioasă În același timp, având drept obiectiv purificarea și atingerea acelei „asimilări” a Zeului În „asemănarea” pe care Platon o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să o facă să Îi slujească propriilor scopuri, dar aceste meșteșuguri nu au nici o valoare Împotriva luminii limpezi a rațiunii ce Îl călăuzește pe Înțelept În efortul lui de purificare etică și de unire contemplativă cu divinitatea. În același timp, filozoful nu admite că rugăciunile i-ar putea influența pe zei, nici că ar putea să se substituie purificării morale și intelectuale. b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci urvan sau ruw³n: el Înfruntă mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsăturile caracteristice ale civilizației indo-europene; iar pluralitatea numelor indică doar specificul funcției care, din când În când, este exercitată. Cezar a trasat bine, chiar dacă nu pe deplin, complexitatea acestui personaj, care apare În ochii săi ca preot, judecător, poet și filozof natural; de asemenea, a subliniat clar și structura corporativă și verticală În cadrul căreia activa fiecare druid În parte; iată ce spune Cezar: În toată Galia există două categorii de oameni care au o oarecare Însemnătate și se bucură de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientare 396 3. Cosmopolitism și individualism 398 4. Religii etnico-naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Când spunem "asta nu e literatură", exprimăm o judecată de valoare de acest fel ; emitem o judecată similară când, vorbind despre o carte de istorie, filozofie s-au știință, spunem că aparține "literaturii". Majoritatea istoriilor literare includ și analiza operei filozofilor, istoricilor, teologilor, moraliștilor, politicienilor și chiar a unor oameni de știință. Ar fi greu de imaginat, de exemplu, o istorie literară a Angliei în secolul al XVIII-lea fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
rareori se mărginește la analiza valorii strict estetice a operei lor. In majoritatea cazurilor se fac prezentări superficiale și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca filozof, Gibbon numai ca istoric, episcopul Butler numai ca apologet și moralist creștin, iar Adam Smith numai ca moralist și economist. 45 Dar în cele mai multe istorii literare acești gânditori sunt discutați în mod fragmentar, rupți din contextul potrivit - istoria materiei de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
destul de mult în trecut, putem răspunde afirmativ ; putem ajunge într-o perioadă în care literatura, filozofia și religia erau nediferențiate: dintre greci, Eschil și Hesiod ar putea ilustra acest lucru. Platon însă poate deja vorbi despre cearta dintre poeți și filozofi ca despre o ceartă veche, înțelegând prin aceasta ceva inteligibil pentru noi. Pe de altă parte, nu trebuie să exagerăm importanța teoriilor apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, în legătură cu "arta pentru artă" sau importanța teoriilor mai recente privind la
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o trateze literatura.*9 De asemenea, dintre toate artele, literatura pare să fie mai cu deosebire aceea care ridică pretenții la exprimarea "adevărului" prin concepția despre viață (Weltanschauung) prezentă în orice operă închegată din punct de vedere artistic. Firește că filozofii sau criticii au să considere că unele dintre aceste "concepții" sunt mai adevărate decât altele (Eliot, de pildă, consideră concepția despre viață a lui Dante mai adevărată decât cea a lui Shelley sau chiar decât cea a lui Shakespeare) ; căci
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre poezie în relația ei cu "adevărul" pare a avea, în mod esențial, această natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici ; iar autiștii nu sunt asemenea gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a căror operă s-o poată asimila în mod corespunzător.*10 Întreaga controversă pare să fie, în mare măsură, semantică. Ce înțelegem prin "cunoaștere", "adevăr", "înțelepciune" ? Dacă orice adevăr este conceptual și teoretic, atunci artele - chiar și arta literară - nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de poeți sau de cei cărora le place poezia ; pentru aceștia, după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se la întreaga perspectivă socială sau umană, în fața acestei întrebări, poeții
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul constatat de critici și filozofi ca Désiré Nisard, Paul Bourget, Friedrich Nietzsche cu privire la o estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de ansamblu constituie doar un efect de interpretare, ea nu există ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apare probabil în basorelief una din himerele sale stilizate, stând pe o carte deschisă vertical, Marea carte a lumii, iar la bază, pe treptele monumentului, Capul filosofulului. Această coborâre de pe coronamentul blocului la baza sa indică o viziune paticulară. Capul filozofului nu mai domină din apexul soclului, ci dimpotrivă, este adus ca o ofrandă în consonanță cu un principiu universal ilustrat simbolic de Capul de satir și de Marea carte a lumii. Himera este cea care intermediază între diversele planuri ontologice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria artei sale, dar devine la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prim plan se află și o țiteră, instrument apolinic, însă prezența femeii asociată prin figura lui Silen menadei orgiace indică natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele enumerate de autor. 5 Hans H. Hofstätter, "Symbolism in Germany and Europe", în Kingdom of the Soul. Symbolist art in Germany 1870-1920, Ingrid Ehrhardt și Simon Reynolds (eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 17. 6 În Trilogia cunoașterii, filozoful Lucian Blaga a numit acest tip de cunoaștere, "cunoaștere luciferică", o cunoaștere care nu numai că nu încearcă să epuizeze obiectul cunoașterii, ci mai mult îi potențează indecidabilele. 7 Francine-Claire Legrand, "The Symbolist Movement", în Belgian Art 1880-1914, The Brooklyn
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nefericirii acestuia În lume, constituie o preocupare majoră. Personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului ca proiecție subiectivă a spiritului uman, este o concepție preluată din lucrările filozofilor idealiști. Scriitorul romantic a contribuit la Îmbogățirea limbii literare, prin includerea unor cuvinte și expresii populare, a arhaismelor și regionalismelor, specifice oralitatii stilului. Adepții romantismului au făcut apel la procedee artistice variate; antiteza ocupă un loc important atât În structura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
întunecă, glanda pineală își începe activitatea. Secretă un hormon, melatonina, responsabil pentru reglarea ciclului somn-veghe. La lumină, secreția acestui hormon încetează. Această glandă ne spune când e timpul să mergem la culcare și când e vremea să ne trezim. Cunoscutul filozof francez René Descartes a scris cândva: „Glanda pineală este locul de întâlnire a corpului cu mintea”. Cu mii de ani în urmă, pe lunga scală a evoluției, era pentru multe animale un fel de ochi primitiv. Datorită poziției pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Trebuie să intri în contact cu o personalitate, cu o operă filozofică. E drept, timpul de la noi, pe care l-am parcurs, nu a fost dintre cele mai favorabile pentru o școală românească de filozofie, deși am avut și avem filozofi, avem oameni remarcabili, care se manifestă și se ilustrează prin creația filozofică. Totuși, așa ceva nu s-a produs, fiindcă perioada interbelică, ce începuse foarte bine și în care se remarcaseră câteva mari personalități filozofice, cum a fost Motru, cum a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]