7,086 matches
-
pline de energie toți afluenții Secuieului care-și au obârșia sub Vârful Saca Mare și care dirijează drumul tuturor suratelor lui, aducându-i și vărsându-i în Valea Lăpușnei; care împreună cu Gâtea și Meșterița pe dreapta, Sebeșul pe stânga, croiesc frumosul drum și dau naștere Văii Gurghiului care adună: Pârâul Nergu, Fâncel, Fătăciunița, Tisieu, Tireu, Isticeu, Valea Cașvei, pe dreapta, iar în stânga Călin, Sirodul, Prislopul, Bucin, Florești, Dulcea, Pietroasa și Orșova, ca să le ducă și să le lase în Mureș. Cea
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
reprezintă un ansamblu de conuri vulcanice îngemănate. Râul Mureș este principalul râu colector al pâraielor ce izvorăsc din munții Călimani și Gurghiu. Mureșul străbate în lungime de la est la vest localitatea contribuind încă la dăltuirea în stâncile de andezit ale frumosului defileu. În cursul său vijelios Mureșul adună apele învolburate ale afluenților Ilva, Fântânele, Pârâul Bisericii, Neagra, Călin care izvorăsc din Călimani și afluenții din munții Gurghiului: Valea Negrii, Jincu, Neagra, Swarz și Sălard. Debitul mediu anual al Mureșului este de
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
pe două laturi, majoritatea având și cerdac cu stâlpi ornamentați, dintre motive, cele mai prezente fiind cele geometrice. Existența șurilor mari, într-o măsură mai redusă astăzi, trimit către spațiul transilvan. Interioarele din Somușca arată la rândul lor preocuparea pentru frumos a locuitorilor, remarcându-se printr-o ingenioasă combinație între tradiție și inovație. Camera de sărbătoare sau „casa mare” cum este numită aici în Somușca, iese în evidență prin multitudinea de obiecte ce se găsesc în interiorul acesteia și bunul gust cu
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
acela de a împărtăși o viziune fundamental expresivă, expresia fiind rezultatul unei intenții exprese a creatorului de artă, condiționată de o inerentă aspirație estetică. La acest pol superior al studiilor despre artă e află disciplina esteticii, care pornind de la definiția frumosului, dezvoltă un evantai de categorii de mare generalitate și subtilitate, prin care se străduiește să circumscrie esența artei, a raporturilor ei cu realitate și a receptării ei. Din cele expuse până aici se poate aprecia că locul stilisticii în acest
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
este situat pe coasta Oceanului Arctic în apropiere de granița cu Norvegia (Kirkenes). Datorită așezării sale într-un loc pitoresc în golful Kola, el a mai fost denumit și orașul Cap al nordului, se spune că orașul este deosebir de frumos mai ales în iulie când înfloresc liliecii.
Murmansk () [Corola-website/Science/300999_a_302328]
-
înlesni înființarea unui spital rural prin dăruirea unei întinderi de două (2) hectare , teren în partea despre Cătunul Cățelești a sus disei moșii, venim printr’ această a face cunoscut de obște și după formele cerute de legi, cum că în vederea frumosului scopu de a veni în adjutorul sătenilor bolnavi, facem de a nostră bună și libera voinșă danie de veci Consiliului General al Județului Teleorman acea parte de loc, spre a’l stăpâni că un drept și adevărat acaret al său
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
orice lucrare de artă. Covorul exprimă o compoziție unitară a elementelor de culoare și a stilului de realizare. În general fondul covorului este negru, pe care apare o compoziție florală, puțin stilizată, într-o geometrie variabilă, ce asociază utilul cu frumosul. Spațiul central al covorului este bine structurat, dominat de un buchet de trandafiri, lalele, care este mărginit de un chenar îngust, marginea având flori mici și frunze. Nelipsite sunt azi modelele unde în partea centrală se redau câte două, trei
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
1880 - 1881, Academia Română își însușește aceste principii, contribuind astfel, în mod efectiv, la unificarea limbii române moderne. În celelalte lucrări, Maiorescu fundamentează teoretic conceptele estetice și direcțiile criticii literare. Pornind de la estetica lui Hegel, în lucrarea "" (1867), el conchide că "„frumosul este ideea manifestată în materie sensibilă“", de unde artele se diferențiază între ele, pornind de la materialul prin care se concretizează ideea. Muzica, de pildă, se bazează pe sonuri, în timp ce sculptura se reflectă prin piatră, lemn sau alte materiale. Realizând, într-un
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul, că trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e chiar dăunătoare pentru că încețoșează mintea. În perioada elenistică
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
revistă. Cele mai vechi urme de locuire sunt reprezentate de uneltele de silex care au aparținut comunităților aurignacianului din paleoliticul dezvoltat. Epoca pietrei șlefuite (neoliticul) este prezentă printr-o suprapunere de situri care aparțin culturilor Criș, Boian și Gumelnița, cu frumos decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a trei dintre cele mai reprezentative manifestări culturale (cele de tip Glina, Monteoru și Tei). Din epoca fierului traco - geto - dacic au fost descoperite
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
în secolele VII - VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V - IV î.Hr. Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
renascentistă era locul favorit al romanului gotic. Romanul gotic clasic este "Misterele castelului Udolpho", de Ann Radcliffe (1794). Ca și în alte romane gotice, noțiunea de sublim este centrală. Teoria esteticii din sec. al XVIII-lea considera că sublimul și frumosul erau juxtapuse. Sublimul era îngrozitor și terifiant, pe când frumosul era calm și liniștitor. Personajele și peisajele din romanul gotic rămâneau aproape în întregime pe teritoriul sublimului, cu o eroină excepțională. Sensibilitatea “frumoasei” eroine față de elementele supranaturale, indispensabilă în aceste romane
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
clasic este "Misterele castelului Udolpho", de Ann Radcliffe (1794). Ca și în alte romane gotice, noțiunea de sublim este centrală. Teoria esteticii din sec. al XVIII-lea considera că sublimul și frumosul erau juxtapuse. Sublimul era îngrozitor și terifiant, pe când frumosul era calm și liniștitor. Personajele și peisajele din romanul gotic rămâneau aproape în întregime pe teritoriul sublimului, cu o eroină excepțională. Sensibilitatea “frumoasei” eroine față de elementele supranaturale, indispensabilă în aceste romane, celebra, dar și problematiza ceea ce urma să fie văzut
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Național a ratat primul său titlu de campioană din istorie în ultima etapă,în fața lui Dinamo. Fatală a fost înfrângerea cu 2-0 din ultima etapă în fața Universității Craiova, rezultat care a trimis titlul către Dinamo București. Turul a fost unul frumos pentru bancari, aceștia clasându-se la final pe locul 3 sub comanda antrenorului Cosmin Olăroiu.În iarna însă avea să vină o lovitură de grație care avea să fie resimțită mult timp în Parcul cu Platani: Cosmin Olăroiu împreună cu vedetele
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
prin analiza achiziției vorbirii și a expresivității corporale, dar ținând cont și de aspectele patologice, de exprimarea prin mijlocirea picturii, cinematografiei, folosirea literară a limbajului în operele poetice. Atenția acordată de Merleau-Ponty diverselor forme de exprimare artistică nu vizează teoretizarea frumosului estetic, nici nu este orientată spre stabilirea unor criterii normative în artă. Obiectivul său este de a analiza structurile care stau la baza expresiei artistice. Printre structurile considerate, studiul asupra stilului ocupă un loc important în lucrarea Le langage indirect
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
reafirmă cu hotărâre supremația forțelor vitale ale naturii: Dumnezeu, femeia și soarele ("Penelopa"). Conform lui Harry Levin, opera lui Joyce gravitează în jurul a două teme ce revin obsesiv: artistul și orașul. Metropolă modernă arhetipală, Dublinul manifestă o lipsă acută a frumosului, în timp ce artistul, misionarul estetic, este înfierat de opinia publică pentru erezie și nu se poate integra cu succes într-o comunitate. Singura soluționare a conflictului rămâne exilul. Cele mai importante teorii joyciene despre artă, teoria estetică și condiția artistului figurează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
concept promovat în special de Joseph Campbell, sau ca "stasis" ("stază" sau "stare"). Eroul romanului distinge două tipuri de artă: proprie și improprie. Arta improprie stârnește sentimente „cinetice” (dorință și repulsie), în timp ce arta proprie constă tocmai în revelația „statică” a frumosului și a tragicului (mila sau groaza). Artistul este astfel cel care, într-un moment de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cererea breslei, Bosch pictează prin anul 1490 voleurile exterioare ale unui "retabulum" (fundal al altarului). Mai târziu va executa și alte lucrări de dimensiuni mai mici. Arta lui Bosch este recunoscută curând și dincolo de granițele orașului. Astfel, Filip I cel Frumos, suveranul Olandei, îi comandă în 1504 un tablou de altar reprezentând ""Judecata de Apoi"", iar Margareta de Austria îi cumpără Tripticul intitulată ""Ispitele Sfântului Anton"". Hieronymus Bosch moare în 1516 și este înmormântat la 's-Hertogenbosch. Conform datelor din arhiva confreriei
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
pentru o simplă sinucidere shinju. Așadar, s-au formulat două teorii plauzibile: teoria patriotismului, Mishima chiar sperând într-o revoltă a armatei împotriva guvernului în vederea reinvestirii împăratului și teoria esteticii, care vedea sinuciderea lui Mishima ca o desăvârșire a căutării frumosului. Teoria patriotismului rămâne cea mai plauzibilă, ținând cont de educația sa tradițională. Pentru Mishima împăratul era un simbol puternic al Japoniei care trebuia protejat cu orice preț. După pierderea războiului, Mishima credea, ca și mulți alți japonezi, că societatea tradițională
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
paginii următoare mi-a apărut în față o imagine care, parcă mă așteptase acolo. Era o reproducere a unei lucrări renascentiste târzii: Sfântul Sebastian al lui Guido Reni”. Mishima a descris pictura în “Confesiunea unei măști”: “Un tânăr remarcabil de frumos era legat de trunchiul unui copac, fiind dezbrăcat. Mâinile sale încrucișate erau ridicate, iar fâșiile care-i țineau încheieturile prinse erau legate de copac. Nu se vedeau alte legături, iar singurul veșmânt peste goliciunea tânărului era o bucată de pânză
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca și Ion Barbu, editorul Vinea a mai găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
din "Villa Farnesina", proaspăt construită. Nereida "Galateea", figură fermecătoare a mitologiei greco-romane, este fiica oceanidei "Doris" și a zeului marin "Nereus". "Galateea" este curtată de uriașul ciclop "Polyphemos", care încearcă să o seducă. Ea îl respinge deoarece este îndrăgostită de frumosul păstor "Akis". Când însă află că "Polyphemos" este fiul zeului "Poseidon", "Galateea" - de teamă- încearcă să-și ascundă disprețul sub vălul bunăvoinței. Scena se desfășoară pe mare. Carul-scoică tras de delfini este înconjurat de tritoni și nereide. În car, în
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
armonioasă. Adesea, a fost comparată cu muzica, întrucât ambele țin cont de propriile reguli de compoziție, ritm și armonie. Astfel, sunt create opere de artă care pot bucura nu numai ochiul experimentat, cât și pe cel neinițiat, simplu iubitor de frumos. În limba arabă, termenul ce reunește noțiunile de „scriere” și „caligrafie” este khatt (arabă: خط). În islam, caligrafia are o semnificație religioasă, dat fiind faptul că este cea care asigură consemnarea cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
la numeroase reviste culturale și sociale ale vremii: ""Rampa"", ""Flacăra"", ""Clopotul"", ""Hiena"" etc. - sunt mărturii ale participării intense la viața epocii. Pictura rămâne, dincolo de frământările cotidiene, de angajarea în evenimentele contemporane, senină, vorbind despre un ideal estetic clasic, despre cultul frumosului, despre o artă înțeleasă ca expresie a permanenței valorilor spirituale. Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu o amară melancolie și candoare
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos..."” „"Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]