7,158 matches
-
Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Construcții din București (1954-1959). Este inginer la Suceava (1959-1960), Ploiești (1960-1965) și București (1965-1969), apoi cercetător (1969-1973). Debutează în „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri”, fiind prezentat de Miron Radu Paraschivescu (1966). Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Echinox”, „Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din 1986 trăiește în Germania, iar din 1988 în Statele Unite ale Americii, unde ajunge ca bursier Fulbright. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de tipărire, se pare că nu a mai apărut. Traducerea romanului lui Lesage este fidelă, cu o frază bine echilibrată, fără asperități. Prefața evocă atmosfera de însuflețire patriotică întreținută de reprezentațiile teatrului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. Niciodată nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia iluzia că pricepe"183. Autoritatea istoricului și criticului literar a făcut ca multe dintre aprecierile sale să fie preluate fără cenzura filtrului reflexiv, fapt semnalat de Noica: "Ne-am odihnit în Călinescu, acesta
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Imperiului otoman"211. În articolele "România și cestiunea Orientului" și "România și cestiunea orientală", jurnalistul dezbate pe larg revendicările României, stipulate în Memoriul înaintat de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu Porții, și ecoul acestora în presa străină. Textele publicate în gazeta ieșeană cuprind și o retrospectivă a evenimentelor care preced declararea Independenței. Evenimentele de pe frontul de luptă din Balcani sunt înfățișate de Eminescu într-o rubrică specială, " De pe câmpul de război", care sintetizează informațiile furnizate de agențiile străine de presă. Jurnalistul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate de complectă a diferitelor idei, cari agită opinia publică în România" (Timpul, nr. 1, 16 martie 1876) și, evident, critica activităților desfășurate de gruparea "roșilor". Partidul Liberal, aflat în opoziție la acea dată, își promovează concepțiile prin intermediul a două gazete: Românul și Alegătorul liber. În martie 1876, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu se retrage de la putere, declarându-se pentru neutralitatea țării. Urmează două guverne de tranziție, de scurtă durată, iar la alegerile din iunie 1876, guvernul liberal preia puterea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care se afirmase deja prin activitatea desfășurată la Curierul Bucureștilor. În ianuarie 1877, redacția ziarului este preluată de Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici devine responsabil cu partea literară și cu politica externă. În aprilie, mentorul junimist se retrage de la conducerea gazetei, care rămâne în sarcina lui Slavici, Gr.H. Grandea și G.I. Pompilian. Jurnalul trece prin momente dificile din punct de vedere financiar, fapt mărturisit de Slavici într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi, în 5 august 1877: "Mă vei crede că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de Eminescu în Timpul (...) este "Arboroasa", care apare în 11 noiembrie 1877"214. Cert este că în octombrie 1877, la insistențele lui Slavici și ale lui Maiorescu, Eminescu părăsește Iașul, unde redacta Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
meniți să urmărească respectarea politicii editoriale, în detrimentul adevărului (Grigore G. Păucescu, Zizin Cantacuzino). "În octombrie 1878, Zizin Cantacuzino i se plângea lui Maiorescu că Eminescu transformase Timpul în ziarul său personal, iar în iunie-iulie ale aceluiași an e îndepărtat de la gazetă, trimis fiind, cu o misiune, în afara Bucureștiului. Și Maiorescu și Carp s-au văzut atacați de Eminescu în ziarul pentru a cărui apariție cotizau financiar"217. Majoritatea articolelor publicate de Eminescu în Timpul nu sunt semnate, practică curentă de altfel în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
texte semnate apar sub pseudonimele "Fantasio" sau "Varro". Poetul semnează cu numele său un singur articol, "Materialuri etnologice", din aprilie 1882218. De regulă, asumarea materialelor se face de către întreaga redacție, iar atunci când opiniile jurnaliștilor nu coincid cu politica editorială a gazetei, articolele apar sub semnătură. Numele lui Eminescu apare pentru prima oară în paginile Timpului în septembrie 1877, când Slavici reproduce articolul "Observații critice", publicat în Curierul de Iași, în luna august a aceluiași an. La începutul activității în redacția Timpului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rubricilor permanente de politică internă și externă. Polemica cu publicațiile care susțin politica liberală (Românul, Pressa, Dorobanțul și Telegraful) debutează la sfârșitul lui noiembrie 1877, cu articolul "Unde dai și unde crapă", în care gazetarul ironizează garda națională, stârnind reacțiile gazetelor liberale. În articolul "Pro domo", din 5 ianuarie 1878, Eminescu face prima declarație cu privire la prezența sa și a lui Slavici în redacția Timpului: Că unu-i român din Ardeal, că celălalt în copilărie a legat câtăva vreme cartea de gard
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
putut fi stabilită cu exactitate, fapt care a generat excluderea lor din ediția completă a operelor eminesciene. Spre sfârșitul anului 1888, poetul începe colaborarea la Fântâna Blanduziei, publicație politică și literară editată de un grup de transilvăneni. Pentru promovarea noii gazete, redactorii solicită sprijinul lui Eminescu, care este invitat să colaboreze cu articole menite să confere autoritate revistei: Îi cerurăm un singur articol mărturisește un membru al redacției -, în care să atragă cel puțin atenția lumii înțelegătoare asupra noastră. Bun până la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
își intensifică activitatea, limitând considerabil libertatea de expresie a publicațiilor românești din această perioadă. Seria jurnalelor cu un puternic discurs politic este deschisă în februarie 1857, prin apariția la București a ziarului Concordia, înlocuit în cursul aceluiași an de Românul. Gazeta liberală, condusă de C.A. Rosetti, cel care va deveni mai târziu unul dintre principalii parteneri de polemică ai lui Eminescu, se distinge prin tonul vehement, prin mărturisirea obiectivelor editoriale, sugerate încă din articolul-program al revistei: La lucru, frați români
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
A. Rosetti rămâne una dintre cele mai înverșunate polemici din istoria presei românești. Redactori la publicații adverse, Eminescu și Rosetti se disting în epocă prin superioritatea calitativă a discursurilor și prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să-l numim creatorul limbajului poetic românesc modern, este neîndoios și cel mai mare gazetar al nostru din secolul al XIX-lea și până astăzi, și are, în această din urmă calitate, un rol imens în buna orientare a limbii gazetelor românești între anii 1870-1883"237. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii din epocă, în amestecul de vechi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adversarului, demontând, pe rând, fiecare argument al acestuia, pentru a demasca în final lipsa de conținut și falsitatea materialului 304. Declarându-se pentru fundamentarea științifică a articolului de presă, Eminescu afirmă: "E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încât nu merită cineva să le releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui om ar merita într-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. El coboară până la vorba sătească și la proverb, scoate pilde, face figuri cu o siguranță uimitoare. Niciodată nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia iluzia că pricepe"311. Exegetul subliniază în aceste rânduri una dintre cele mai mari calități ale stilului publicistic eminescian: capacitatea de exprimare a ideilor abstracte prin cuvinte simple, facilitând astfel accesul cititorilor la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
programe ale teatrelor ieșene, articole politice, recenzii, rezumatele unor conferințe susținute la Iași, studii de istorie, economie și lingvistică, în dorința de a oferi cititorilor cât mai multe date. Asumându-și responsabilitatea pentru partea literară și pentru pagina neoficială a gazetei, Eminescu "intenționa să facă din această secțiune a foii ieșene o publicație cu caracter enciclopedic, în care să fie reprezentate, chiar și într-un spațiu restrâns, atât literatura, cât și viața politică și mișcarea culturală"334. Perioada Timpul, cea mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestora și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a editorialelor semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații noi privind semnificatul limbajului politic eminescian. 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională Puse în circulație de Rudolf Carnap 396, conceptele de intensiune și extensiune ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alcătuiește articolele animat de dorința de a oferi cât mai multe informații, odată cu intrarea în redacția Timpului, se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic, a impactului pe care îl are acesta asupra cititorului. Multe din articolele publicate în gazeta conservatoare relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
textele din 1880 reprezintă editorialele celor patru publicații, din prima săptămână a lunii aprilie. În vederea obținerii unui echilibru din punct de vedere ideologic, am avut în vedere, pentru abordarea contrastivă, două publicații de orientare liberală (Românul și Pressa) și două gazete de orientare conservatoare (Timpul și România liberă). Înainte de a prezenta rezultatele analizei și interpretarea acestora, considerăm oportună descrierea succintă a profilului editorial al fiecăruia dintre celor patru jurnale supuse atenției. a) Timpul Publicație de factură politică și literară, ziarul Timpul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1924482. Înființat în perioada guvernării conservatoare, Timpul devine, după instaurarea liberalilor la putere, principalul ziar de opoziție. La începutul lui 1877, conducerea ziarului revine lui Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici este desemnat redactor șef, fiind responsabil cu partea politică a gazetei. După ce, la sfârșitul lunii aprilie, Maiorescu renunță la direcția ziarului, sarcinile editoriale sunt preluate de Ioan Slavici și Gr. H. Grandea. Rămas singur, după plecarea lui Grandea din redacția Timpului, Slavici solicită aducerea în redacție a lui Mihai Eminescu, care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dânsul însemna cu totul altceva decât pentru acei care i se socoteau patroni"484. Recurgând la "mijloace care nu erau desigur la îndemâna oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere"485, Eminescu cultivă la Timpul un discurs politic original, transformând gazeta conservatoare într-una dintre cele mai apreciate publicații din epocă. Intransigența judecăților politice și acribia ce caracterizează întreg scrisul eminescian îl impun drept unul dintre jurnaliștii de marcă ai vremii, cu rol decisiv în dezvoltarea și modernizarea publicisticii românești. b
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicațiile românești", "o foaie variată, de o informație solidă, plină de răspundere", care poate fi așezată "alături cu publicațiile analoge din țările mai puțin dezvoltate măcar ale Apusului"488. În articolul-program al publicației, C.A. Rosetti dezvăluie obiectivele editoriale ale gazetei: "Ceea ce voirăm cu dinadinsul și vom cere cu stăruință este ca Rumânii să se lumineze, să cunoască ce sunt și care este însărcinarea care a pus-o Făptuitorul asupră-le ca indivizi și ca națiune și să meargă ne-încetat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
De la primele apariții, Românul se dovedește una dintre principalele publicații unioniste din principate. După 24 ianuarie 1859, ziarul devine purtătorul de cuvânt al opoziției liberale, desfășurând campanie împotriva reformelor preconizate de Al.I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. Atitudinea editorială a gazetei este oscilantă, uneori accentuat antidinastică și anticonservatoare, alteori temperată. Printre cei ce semnează în paginile publicației comentarii ale aspectelor politice ale vremii, se numără I.C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai corespundea unei epoci de mai mare libertate de gândire"491. Românul continuă să fie editat până la 2 decembrie 1915, când își încetează aparițiile. c) România liberă Cucerirea independenței de stat, în 1877, a determinat apariția unui număr însemnat de gazete cu titluri sugestive, care dezbat în paginile lor noua situație politică a țării. Printre publicațiile înființate la începutul războiului din 1877 se numără și România liberă, cotidian politic și literar apărut la București, între 15 mai 1877 și 14 iunie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]