KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...272 273 274 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de beton, În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să fie profesor, dar În asta ținea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se potrivea cu hainele lui elegante, cu pantofii cu fețe Împletite, cu strălucirea părului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nu voia să-și piardă demnitatea. Când simțea chemarea naturii, ne anunța prin interfon și o ajutam să se dea jos din pat și să se ducă la baie. Cea mai simplă cale de a o spune: anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cade. Deasupra buzei superioare, ca un exemplu al prefigurării pe care o să Învăț să o identific la orele de engleză din anul care vine, are o mustață. Și acum, câteva săptămâni mai târziu, sunt În mașina combi. Mă uit pe geam În timp ce din țigara doamnei Drexel se desfășoară un fir de fum. Ne Îndreptăm spre inima cartierului Grosse Pointe. Trecem pe lângă alei lungi, care se termină Într-o poartă, genul care În familia mea induce Întotdeauna mirare și venerație. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și, În sfârșit, al descoperirii genei mutante care stătuse Îngropată În sângele nostru timp de două sute cincizeci de ani, așteptând momentul prielnic, așteptând ca Atatürk să atace, Hajienestis să se transforme În sticlă, un clarinet să cânte seducător la un geam, până când, Întâlnindu-se cu geamăna sa recesivă, a declanșat lanțul de evenimente care a dus până la mine, aici, scriind În Berlin. În acea vară, În timp ce minciunile președintelui deveneau din ce În ce mai elaborate, eu am Început să mă prefac că am ciclu. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mare, ca de turtă dulce, cu tot felul de ornamente și vopsită În culoarea fisticului. Când am ajuns la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea. În mașină, pe drum, Încolo, purtasem o discuție Însuflețită, pe teme diverse, cu tatăl Obiectului. De la el moștenise culorile. Domnul Obiect avea nuanțele celtice. Dar acum avea aproape șaizeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine și pe Obiect. M-am uitat la ea. Pentru prima oară de când venisem, se uită la mine de-adevăratelea. Luna lumina Într-atât cât să facă posibil acest schimb tăcut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
posibil acest schimb tăcut de priviri. ― E Întuneric aici, am spus. ― Știu, răspunse Obiectul. Se auzi un zgomot de ceva spart În spatele cabanei, urmat de râsete. Obiectul făcu un pas spre mine. ― Ce fac acolo? ― Nu știu. Dintr-o dată, micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-o. Am inhalat și am ținut fumul În piept. L-am lăsat să-mi ardă plămânii, pentru că voiam să-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare. M-am uitat În altă parte prin geamul Întunecat, soios. ― Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat În el ca un zeu, așa că eu, nu Rex, o săruta. Undeva Într-un copac țipa o bufniță. La geamuri se Îngrămădeau insectele, atrase de lumină. În starea mea delfică, eram conștientă simultan de ambele procese de amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui Jerome care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În loc de halat avea pe el o haină de vânătoare din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și Jerome se Întoarse. Ochii i se fixară pe mâinile mele, apoi se ridicară spre ochii mei. Își dezveli colții, arzându-mă cu privirea. Și apoi țipă cu vocea lui obișnuită: ― Cărați-vă dracu’ de aici, nesimțitelor! Filmăm. Veni la geam și trase o lovitură În el, dar noi deja o luaserăm la fugă. Mai târziu, pe seară, a sunat telefonul. A răspuns mama Obiectului. ― E Rex, a spus ea. Obiectul s-a ridicat de pe canapea, unde jucam table. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
copac. Eram În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cuprinsul Statelor Unite. Totuși, când culegeam dude pe fereastra camerei mele, eu habar n-aveam că dudul nostru avea vreo legătură cu industria mătăsii sau că bunica mea avusese copaci exact ca acesta, În spatele casei ei din Turcia. Dudul stătuse În fața geamului meu de pe Middlesex fără să-mi divulge vreodată semnificația lui. Dar acum lucrurile stau altfel. Acum, dacă mă uit suficient de atent, toate obiectele negrăitoare din viața mea par să-mi spună povestea, să se desfășoare Înapoi În timp. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
O să vă placă, ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am aventurat pe străzi, căutând un loc unde să mâncăm, apoi ne-am Întors În cameră și ne-am uitat la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
stat pe Întuneric În paturile străine până am adormit. În dimineața următoare, după micul dejun, am pornit la Întâlnirea cu specialistul. Când am ieșit din hotel, părinții mei au Încercat să pară Încântați, arătându-mi diverse puncte de atracție pe geamul taxiului. Milton se dezlănțuise zgomotos - starea pe care și-o rezerva pentru toate situațiile dificile. ― Mamă, ce clădire! a spus el când ne-am apropiat de New York Hospital. Cu vedere spre râu! Mai-mai că m-aș interna și eu. Ca orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bun să nu se vadă petele. Era chiar și un miros medicinal, liniștitor, În aer. După ce mama a completat fișele de asigurare, am fost conduși În cabinetul doctorului. Și acesta Îți inspira Încredere. În spatele biroului stătea un scaun Eames. Lângă geam era un șezlong Le Corbusier, făcută din crom și piele de vacă. Rafturile erau pline de cărți și jurnale de medicină, iar pereții erau acoperiți cu lucrări de artă, toate de bun-gust. Rafinament de metropolă, acordat după o sensibilitate europeană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
luam eu receptorul. Dar eu profitam de ocazie ca să mă vait și să mă plâng. ― M-am săturat de hotelul ăsta! Când mergem acasă? ― Când o să te faci bine, Îmi spunea Milton. Când venea vremea de culcare, trăgeam perdelele de la geam și stingeam luminile. ― Noapte bună, puiule. Ne vedem dimineață. ― Noapte bună. Dar nu puteam să dorm. Mă tot gândeam la cuvântul acela: „bine“. Ce voia să spună tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
copiilor, ghicisem ce voiau părinții mei de la mine. Voiau să rămân așa cum eram. Și asta promitea acum doctorul Luce. M-a scos din Îngândurarea mea un nor rozaliu care trecea pe cer. M-am ridicat și m-am dus la geam ca să mă uit la râu. Mi-am lipit obrazul de geam ca să văd cât mai departe spre sud, unde se Înălțau zgârie-norii. Îmi spuneam că atunci când voi fi mare, voi trăi În New York. „Ăsta-i orașul potrivit pentru mine“, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
așa cum eram. Și asta promitea acum doctorul Luce. M-a scos din Îngândurarea mea un nor rozaliu care trecea pe cer. M-am ridicat și m-am dus la geam ca să mă uit la râu. Mi-am lipit obrazul de geam ca să văd cât mai departe spre sud, unde se Înălțau zgârie-norii. Îmi spuneam că atunci când voi fi mare, voi trăi În New York. „Ăsta-i orașul potrivit pentru mine“, mi-am spus. Începusem din nou să plâng. Am Încercat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare de victimă. Trebuia să Încep să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea spre New Jersey. Am intrat În subterană prin stâncă, având peste noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o iau spre vest. Spre California. De ce nu? M-am uitat cât ar fi costat biletul. Așa cum mă temeam, era prea mult. Toată dimineața burnițase slab, dar acum norii se Împrăștiau. Vizavi de spelunca disperată În care luasem masa, prin geamurile pătate de ploaie și dincolo de drumul de acces care mărginea o fâșie Înclinată, cu iarba plină de gunoaie, trecea autostrada. Mă uitam la traficul care vâjâia pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
am ajuns la el, m-am oprit. Ușa părea așa de sus. Imensul vehicul aștepta huruind, tremurând. De acolo unde eram, nu-l vedeam pe șofer și stăteam pe loc, paralizat de nehotărâre. Apoi, brusc, figura șoferului a apărut În cadrul geamului și eu am tresărit. A deschis ușa. ― Urci sau ce faci? ― Vin acum, am spus. Cabina nu era curată. Călătorea deja de ceva vreme și pe-acolo erau aruncate tot felul de cutii de mâncare și sticle. ― Treaba ta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]