7,802 matches
-
în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cerut să faci nimic pentru mine. Dar știi că nu e lucru pe lume pe care să nu-l fac pentru tine. — Te rog din suflet să nu-l lași pe Strickland să vină aici. Pe oricine altcineva. Adu un hoț, un bețiv, un golan de pe stradă și-ți făgăduiesc că fac cu bucurie orice pentru ei. Dar te implor să nu-l aduci aici pe Strickland. — Bine, dar de ce? — Mi-e teamă de el. Nu știu de ce, dar are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am luat pălăria și, gata ca de plecare în oraș, am pășit cu precauțiuni de hoț pe coridor. În clipa aceea, doctorul ieși din camera lui. Neplăcută surpriză: va să zică nu plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați ca doi hoți prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta-i! Uluiala mea (căci într-adevăr a fost o uluire) luă proporții aitît de neașteptate, încît nu numai că nu i-am răspuns ca să mă apăr, dar am mers până acolo încît am luat-o la fugă ca un hoț descoperit asupra faptului. De atunci n-am mai revăzut-o. Aș fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știi ce e mai mult: deșteaptă sau frumoasă? Bașca ― instruită... Când o fi avut timp să citească atîta? ― Ast? e zestrea ei, tată. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minții rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoțul care s-o fure. ― Știu unde bați... Dacă aș fi cunoscut-o mai demult, nu m-aș fi împotrivit s-o iei, fii sigur. Ba, dimpotrivă, te-aș fi împins... N-am apucat să-i exprim bucuria pentru această schimbare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult decât dumitale sau ălora care, după toate curvăsăriile pe care le fac, își pot permite să cumpere orice de la tine. Eu n-am timp de curvăsării. - Atunci n-ai decât să le furi - i-am spus. - Eu nu sunt hoț, ci pictor, dacă nu știai. Și-mi cunosc drepturile. Mie îmi trebuie mănușile astea! Îmi trebuie pentru munca mea! Acum! Și, după câte știu, tocmai bravii dumitale colegi vor trăi în belșug de pe urma muncii mele! - și mi-a aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau un om care te poate confunda cu un hoț. Apoi, dragule, nu uita că ești băiat mare, privește înainte ca atunci când vrei să descoperi ceva sau te afli într-o misiune pe tărâm necunoscut. Dacă așa vei face, vei vedea că n-o să mai aibă nimeni nimic cu tine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna, când spaima intră-n om, din care pricină am luat-o la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate că acum este înșelat în așteptările sale, văzând cum acest scriitor, în particular
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
li le atribuim noi. Îndrăznesc de aceea să afirm că imaginea pe care ne-am format-o asupra clasicității este, în bună măsură, o creație modernă și că la ea au colaborat nu numai ploile, care au spălat vopseaua, și hoții, care au furat podoabele; au colaborat, ce ironie, și romanticii, prin capacitatea lor de a visa între ruine. Mai mult: acum nu ni-i mai putem reprezenta pe antici decât așa! Nu mai putem concepe statuile grecești decât albe. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o parte și mă uit afară. Pe Beulahdrive, o stradă liniștită, aflată, parcă, într-o stațiune de munte, nu se observă nici o mișcare. Întunericul e gata să se descompună în lumina lămpilor cu neon (care ard toată noaptea, spre disperarea hoților, probabil), dar aici nu există nimic din amestecul de tăcere și zgomot care marchează, în alte orașe, trecerea de la noapte la zi. Liniștea e egală, continuă, aceeași. Și deși despre Los Angeles se spune, ironic, că este "cel mai mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala lor amețitoare. Sunt volubili, simpatici, și de unde să știu eu care e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții, tâlharii, criminalii nu îndrăznesc să-și facă "meseria" în cartierul italian. Se tem de mafia italiană mai tare decât de poliția din Boston. Aud că s-au întîmplat câteva spargeri și chiar un asasinat, cu vreo zece ani în urmă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ținuturi, de fapt sunt vicleni, vor numai să se odih nească, tu îți simți umerii din ce în ce mai grei, rărești pasul, fetele morgana se îndepărtează din ce în ce, până dispar în zarea de praf a drumului tău plin de primejdii, micii hoți și micii cerșetori s-au pus deja pe urmele tale. gândurile lui huggin și amintirile lui munnin își iau zborul de pe trupul tău obosit. nouă în al patrulea loc: e seară, e vremea să te retragi într-un loc mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să-mi educ energia, cu toate că viața cu Ioana se rezolva într-o mulțime de scene. Acum, cu toate că sunt tot așa de firav, și pe deasupra știind ce-am suferit în lipsa Ioanei, fac socoteli ascunse cum m-aș putea vindeca. Par un hoț ce plănuiește la întuneric o mare prădăciune. Îmi spun că poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate și e nedrept să nu fiu cruțat. Toată povestea m-a umilit adânc, mi-a demonstrat ce nevolnic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urbe cum este Chișinăul anilor '30, invocat pentru a retrezi la viață lumea cafenelelor unde își făceau veacul mica burghezie, dar și crema cartoforilor, a jucătorilor la bursă, a pariorilor la cursele de cai sau a comercianților cârcotași și a hoților de buzunare. Mai apoi, orașul sub teroarea roșie care se instaurează treptat, dar sigur și fără putință de a fi îndepărtată cu ușurință, înlocuind întâi numele străzilor, apoi Imnul Regal cu care se deschideau orele în școli; în fine, interzicând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Chișinău, unde își făceau veacul mica burghezie a orașului dar și crema cartoforilor, a jucătorilor la bursă, a pariorilor la cursele de cai. Și printre toți aceștia, de un rang cu nimic mai prejos, se pare, se amestecau și tartorii hoților de buzunare. Tata nu numai că nu era indignat de prezența printre onorabilități a starostilor hoților de buzunare, dar era chiar oarecum amuzat de această realitate. Ce-l amuza? Îl amuza zicea el pitorescul lor ca persoane, ca și puterea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bursă, a pariorilor la cursele de cai. Și printre toți aceștia, de un rang cu nimic mai prejos, se pare, se amestecau și tartorii hoților de buzunare. Tata nu numai că nu era indignat de prezența printre onorabilități a starostilor hoților de buzunare, dar era chiar oarecum amuzat de această realitate. Ce-l amuza? Îl amuza zicea el pitorescul lor ca persoane, ca și puterea pe care o aveau peste... Breaslă!... sau cum să-i zic? Căci, credeți-mă, spunea tata
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că ăsta-i adevărul încă o dată gol-goluț! O să mă întrebați acuma: Da' cu cel respins la examen ce se întâmpla? Repeta anul? Ha! ha!... Iar eu am să vă răspund: nu, nu repeta anul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
precizare în sensul ăsta se întorcea de obicei cu coada între picioare și cerea să fie din nou admis la examen! Iar dacă cineva dintre meseni, iritat de lunga abatere de la subiect și necrezând o iotă din povestea cu breasla hoților de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să dea explicațiile cerute... Aflând de povestea cu dispariția ceasului povestea tata mai departe -, starostele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să dea explicațiile cerute... Aflând de povestea cu dispariția ceasului povestea tata mai departe -, starostele hoților de buzunare se arătase mâhnit din cale-afară că tocmai lui, funcționar onorabil în administrația orașului, așa și pe dincolo, i se putuse întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre în posesia ceasului de argint. Ceea ce s-a și întâmplat. Spre surprinderea mesenilor, care nu se puteau nicicum împăca cu gândul că hoții de buzunare erau atât de bine organizați. Și mai ales atât de disciplinați, că aveau o onoare a lor. Onoare la hoții de buzunare, ei!, asta-i prea de tot! Și totuși, în ciuda entuziasmelor sale stimulate de alcool, tata era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]