8,741 matches
-
dură la Securitatea din București, iar la Paris avea să fie ținta unei nereușite tentative de ucidere, pusă la cale de Securitate. Luând cuvântul, am arătat că-l cunosc bine pe Goma, din Închisoarea Gherla, unde se manifesta ca un ins extrem de fricos. Faptul că n-a fost condamnat, nici măcar judecat ( În același timp Grigore Caraza și Gheorghe CalciuDumitreasa executau ani mulți și grei de Închisoare pentru fapte politice minore), că a fost primit de Cornel Burtică (secretar al C.C. al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cunoștinței, George Sarry, beneficiind de mare robustețe fizică și de impresionantă tărie de caracter putu rezista eroic pe tot parcursul lungii anchete barbare, Întreprinsă de niște bestii cu epoleți cu stele, dar fără nicio competență profesională, neavând nici măcar studii liceale, inși pentru care sloganul „Propria mărturisire este regina probelor” constituia principiul călăuzitor. Iar „propria mărturisire” Însemna, de fapt, să declari ceea ce voia cu cerbicie anchetatorul troglodit, dorință ce se realiza exclusiv prin teroare cumplită și continuă, care Înceta Întrucâtva, abia la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
contrare: fie „Secolul al XXI-lea va fi religios”, fie „Secolul al XXI-lea nu va fi deloc pentru că istoria se va termina În anul 2000”. Dacă stupida profeție, la care ne-am referit, ar fi avut ca autor un ins oarecare, atunci aceasta nu ar fi fost luată În serios de nimeni. Când, Însă, autorul este un om celebru, precum André Malraux, atunci asemenea elucubrație poate să persiste de-a pururi În memoria colectivă, ca urmare a unei mediatizări neîncetate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
semianalfabet debil mintal?!? Se cuvine să arătăm, prin citate, desigur, ce-a scris Petre Pandrea despre sine. Se va vedea că acest troglodit era un Încrezut cum nu s-a mai văzut, confirmând În cel mai Înalt grad zicătoarea despre insul fudul. Pag. 368: „Eu n-am scris decât cărți savante sau cărți de luptă antifascistă” (... și cărți de luptă antifascistă); Pag. 408: „... mă proclamam spirit universal, apatrid”; Pag. 409: „... eu, poliglot, poligraf Înnăscut”; Pag. 418: „Eu sunt jurist, nu cred
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât Încât Îți cere ca să-i plângi de milă, nu este altceva decât un ins ce compromite În Întregime ideea sfântă de suferință, făcându-se de râs și dovedind că era mult mai bine dacă stătea În banca lui (În confort, În liniște) și nu pornea pe un drum despre care știa dintru Început că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fetidă, plină de dejecțiile 26 creierului. Sânt camere de ascultare și bordeluri subterane și odăi în care n-a intrat nimeni. Iar eu, singur în tot orașul de la suprafață, sânt unicul stăpân și unicul dușman. Lulu intrase pe poartă împreună cu insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Se bătea cu ea pe piept!" Să fi fost cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile până le făcea să pară de câteva ori mai late decât erau și cânta, urmat de ceilalți ca de un cor al sclavilor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani mergeam tot cu mama în oraș și mă scârbea atât de mult să intru în magazine și să încerc pantaloni în jegoasele cabine de probă, unde stai în chiloți, cu cămașa fluturîndu-ți peste șale, suportând ca tot felul de inși să se holbeze la tine prin draperia mereu prea îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de bere în mâini. Cei mici sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat și eu lângă niște inși care cântau Yesterday și am lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și vulgar, iar băieții se revelau ca bărbați tineri, cu voci autoritare. Doar vârful țigărilor lumina pentru o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să fie, în sfârșit, adevărul... Ne-au sculat a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș. Lulu era iarăși insul zălud de pe terenul de baschet, ridicol de scund și cu umeri prea largi, alergând pe lângă Fii și făcînd-o mereu să râdă. Imediat cum deschisesem ochii îl căutasem speriat din priviri. Când l-am zărit mi s-a făcut iarăși rău
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
despre patronii de azi, de la care totuși își câștigă pâinea), pe atât de mare le este varietatea temperamentală.Nu doar ce-ți explică omul de la volan e important, ci și felul în care o face: doctoral, metodic, detaliat, ca unui ins mai greu de cap; ori în tirade învolburate, pline de digresiuni; ori pe scurt, foarte pe scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
la care călcarea pedalelor și emiterea propozițiilor adânci se înscriau într-un același ritm; după cum am avut plăcerea de a cunoaște câteva naturi taximetristice complexe: oameni care conduceau ca niște nebuni, vorbind puțin și dens, ascultând chiar muzică simfonică; și inși la care debitul verbal era incongruent cu manevrele lor din trafic, molcome, leșinate, fără pic de imaginație. Bine, nici cu șoferii hiperimaginativi să n-ai de-a face! O dată am crezut că nu mai ajung întreg la ședința săptămânală a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
am fost eu, raportat la ce-a făcut el. Nu pot uita, de exemplu, că a apărut în spectacolul TV dedicat lui Ceaușescu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, alături de Adrian Păunescu și, parcă, Mircea Vintilă. Erau doar trei inși pe ecran și elogiau sincer sau doar pupincurau. Mă distrează bănuiala că Pittiș își bătea joc de ce recita acolo. Nu e amuzant deloc, fiindcă acel stil de propagandă a stricat pe mulți. Rockerii bătrâni de la noi au zis că, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Nu, nu mă hazardez deloc. Au fost multe proiecte, într-adevăr... Dacă mă gândesc numai la spectacolele în care am jucat, puse în scenă de Liviu Ciulei. Peste 330. Am jucat și în săli cu o capacitate de 500 de inși. Deci, în condițiile în care ar fi fost plină la fiecare dintre cele 330 de spectacole, înseamnă că au fost cam 180.000 de spectatori. Prin urmare, nu au fost atât de mulți oameni care m-au văzut în piese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ar fi fost confundați cu niște cerșetori și că erau cât pe-aci să fie sancționați. Într-o după-amiază, în timp ce mă învârteam pe acolo împreună cu Gabriel Kohn, azi lector român la Universitatea din Viena, am văzut o adunare mică de inși care agitau drapele maghiare. După cum mi-a explicat Gabi Kohn, erau frații unguri ai Partidului România Mare (dar lor le voi dedica un text separat, fiindcă merităă. În altă zi am văzut o trupă de dans acrobatic extraordinară, care performează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
altor creatori este un dat, iar nu un rezultat al lecturilor întinse și aprofundate. Aceasta fiind, de fapt și de drept, meseria criticilor și istoricilor literari. Oricât ar părea de frustrant, nu publicul decide finalmente locul unui scriitor, ci acești inși cârcotași, incapabili parcă de altceva în viață decât să citească și să scrie cărți. G. Călinescu vorbea despre cercul celor douăsprezece spirite cultivate și fine care oferă, într-o epocă, verdictul axiologic suprem. În ce-l privește, a făcut singur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
scăldați în sudori, toți cei din blocul E 1“. Fiecare persoană devine personaj identificabil într-o carte. Figurile omenești își găsesc un corespondent livresc printr-o lectură a realității atât de personală, încât își înstrăinează cu totul referentul. Faptul că „insul cu sabie ninja/ coboară direct din Murakami“ sau că un altul sforăie în cadențe eminesciene nu instituie vreo corespondență cu realitatea, decât cu scopul de a o amenda imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
-i ușor timpanul. Din zgomotele lor fine deduse că dimineața ajunsese la prânz cu prospețimea ei obișnuită. UMBRA LUI ZAHAREL Sunt umbra lui Zaharel, adică diavolul din el sau personalitatea lui patologică, cum obișnuiesc să mă numească psihiatrii - cu toate că acești inși glumeți și cultivați nu știu nimic sau știu prea puțin despre noi diavolii, la fel de puțin cum știu despre ei înșiși. Acum am devenit șomer, căci Zaharel a fost scos pe tușă ca „preot“. Amândoi avem un prisos de timp care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de bucătar și cu suspensor gătea, adică ardea cârnați pe un grătar cu cărbuni. într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc, întinși pe jos, și ascultau înregistrările de la afacerea Watergate. Ici și colo se ițeau perechi de inși care discutau foarte grav și un număr de persoane care stăteau singure și afișau un aer de superioritate și de detașare. Wilt se recunoscu drept membru al acestui ultim grup și alese cea mai neatractivă fată de acolo, pe ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur e că n-or să fie în nici un caz în stare s-o incinereze, continuă dr. Board. Iar insul de la pompe funebre care se va dovedi capabil să introducă bucățica asta într-un coșciug nu va fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
După doi pași, împietri. Pentru că observă, chiar în momentul acela. În stânga sa. cu coada ochiului... Șase bărbați stăteau aliniați de-a lungul peretelui din stânga. Patru dintre ei purtau uniforme. Când se răsuci înspre ei, Gosseyn observase deja că cei patru inși în uniformă aveau pistoale în mână. Erau un fel de arme energetice, nu se putea pronunța de la această distanță și, deși nu erau tocmai îndreptate spre el, erau în mod sigur - cum s-ar spune - gata de tragere. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de plastic roșu și a început să se uite insistent pe geamul din stânga, ca și cum ar fi văzut pe cineva cunoscut. De fapt, femeia se uita înspre un șofer care flutura furios plăcuța de înmatriculare de la mașina lui sub nasul unui ins descumpănit. Asta era tot. Dar plăcerea de a căsca gura era mai presus de orice. „Badaud“ vine din provensală și însemna la început pur și simplu „prostănac“ (așa apare și la Rabelais). Sensul de privitor (lipsit de simț critic) la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]