8,656 matches
-
o poziție lângă Breda. Olandezii nu fortificaseră această zonă. Winkelman a decis în secretpe 30 martie să abandoneze Poziția Peel-Raam, și să retragă Armata a 3-a de lângă Linge pentru apărarea Linei Grebbe, aceasta chiar în timpul finalizării pregătirilor germane de invazie> Noua Waal-Linge urma să fie întărită cu cazemate. Bugetul pentru aceste structuri a fost crescut cu o sută de milioane de guldeni. Pe pământ olandez urma să acționeze în afară de armata olandeză și de Armata a 18-a germană și Armata
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de altă parte, trebuie menționat că "Fall Gelb" era caracterizat per total printr-o strategie cu un înalt nivel de risc. Civilii și soldații germanii nu priveau cu ochi buni ideea violării neutralității olandeze. De aceea, propaganda germană a justificat invazia ca fiind o reacție la intenția francezilor de ocupare a Țărilor de Jos. Unii dintre ofițerii germani nu simpatizau regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
violării neutralității olandeze. De aceea, propaganda germană a justificat invazia ca fiind o reacție la intenția francezilor de ocupare a Țărilor de Jos. Unii dintre ofițerii germani nu simpatizau regimul nazist și nu priveau la rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster, ofițer al serviciului de informații ("Abwehr"), a început în martie 1939 să transmită informații secrete prietenului său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
numerică au înaintat constant spre este pentru ocuparea IJsselmonde, reușind în cele din urmă să facă joncțiunea cu parașutiștii care aveau ca obiectiv ocuparea podului de importanță strategică de la Dordrecht. În ciuda intervenției Marinei Regale Olandeze, nu s-a reușit oprirea invaziei. Din acest motiv, planurile pentru deplasarea în zonă a canonierelor HNLMS "Flores" și HNLMS "Johan Maurits van Nassau" au fost abandonate. Pe inslua Dordrecht, germanii au reușit să ocupe podurile de importanță strategică Moerdijk, dar în oraș garnizoana a rezistat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe poziții un batalion pentru acoperirea retragerii. Lor li urma să li se alăture paisprezece batalioane de grăniceri. Grupul astfel format a fost numit „Divizia Peel”. Retragerea fusese plănuită inițial să aibă loc sub acoperirea întunericului, în prima noapte după invazie dar, datorită înaintării rapide a armatei germane, ordinele de plecare au fost date la ora 6:45. Corpul al 3-lea de armată s-a alăturat „Birgăzii G” , (cele șase batalioane care ocupau deja linia defensivă Waal-Linge. Aceste trupe nu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
rezistență ale forțelor inamice aeropurtate pot fi lichidate. Generalul nu părea să fie conștient de marele pericol în care se afla Linia Grebbe. Speranțele sale aveau să fie spulberate până la sfârșitul zilei. În cele două zile care trecuseră de la declanșarea invaziei, divizia de blindate "9. Panzerdivision" participase doar la acțiuni de luptă limitate. Divizia traversase râul Meuse în dimineața zilei de 11 mai, dar blindatele nu au reușit să avanseze rapid datorită convoaielor de aprovizionare a diviziilor de infanterie. Planul de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la stagnarea ofensivei, deoarece "XXVI Armeekorps" trebuise să înfrângă rezistența mai multor divizii franceze lângă Breda. Germanii fuseseră îngrijorați de posibila participare la conflict a unor forțe belgiene sau chiar britanice. Din aceste motive, von Bock ceruse mai înainte de declanșării invaziei sprijinul unei alt corp de armată. Când șeful statului major Franz Halder, von Bock a hotărât să organizeze un stat major suplimentar la nivelul trupelor pe care le comanda, care să gestioneze situația strategică complicată a înaintării în Fortăreața Olanda
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fost condusă în Anglia. Cu doar o zi mai înainte, principesa moștenitoare prințesa Juliana, soțul acesteia prințul Bernhard și copii cuplului princiar plecaseră din IJmuiden la bordul "HMS Codrington " spre Harwich. Toate aranjamentele necesare refugiului făcuseră făcute mai înainte de declanșarea invaziei germane. Cum din punct de vedere constituțional regina era parte a guvernului, plecarea monarhului a ridicat problema plecării cabinetului. După o serie de discuții aprinse, miniștii au decis să părăsească de asemena țara. La 19:20, membrii guvernului au plecat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Regi 20:19; 1 Cronici 22:9; Ieremia 6:14; 23:17). El s-a referit la profeția lui Ieremia (8:11.16), în care se menționa numele Dan. Însă o privire atentă a profeției, ne arată că Ieremia prevăzuse invazia caldeeană, venind dinspre nord (Ieremia 6:22; 25:9), iar prima cetate israelită, care avea să sufere nenorocirea, era cetatea Dan, la hotarul de nord (1 Samuel 3:20), nefiind vorba de vreo legătură cu Antihrist. Irineu găsește, de asemenea
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
se întemeiază pe unele din speculațiile Părinților Bisericii vechi. Athanasius (sec. IV) vedea în arianism pe vestitorul lui Antichrist. În fața politicii și teologiei iconoclaste, Theodor Studitul (m. 826), a considerat procedurile lor ca fiind „apostazia care trebuie să vină înaintea invaziei lui Antihrist." După reformele patriarhului Nikon din 1652, nonconformiștii ortodocși l-au numit Antichrist pe țarul Petru cel Mare, care a încercat să europenizeze statul și să civilizeze Biserica Rusă ('jos barba, sus franceza'), între altele cerând Bisericii să plătească
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
portului. Totuși, în condițiile în care înaintarea germană era neîntreruptă, iar Luftwaffe prelua treptat controlul spațiului aerian norvegian, britanicii s-au văzut în imposibilitatea de a mai apăra Narvikul, pe care l-au evacuat. Într-o încercare de a contrabalansa invazia germană din Norvegia și Danemarca, britanicii au ocupat Insulele Feroe pe 12 aprilie 1940. Pe 10 mai 1940, forțele britanice au ocupat Islanda, pe insulă urmând să fie instalate baze aeriene și navale Aliate. Pe 10 mai 1940, războiul ciudat dintre
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
se îndreptau spre Africa de nord înainte de declanșarea celei de-a doua bătălii de la El Alamein. Pentru bravura și curajul maltezilor din timpul asediului, Malta a fost decorată cu Crucea George. La începutul anului 1942 a fost declanșată Operațiunea Torța, invazia Aliaților în Africa de Nord , prima mare operațiune combinată aliată din timpul celui de-al doilea război mondial. A fost un nou model al operațiunilor navale din Mediterana, principala sarcină a marinei fiind acoperirea flotei de debarcare. În condițiile în care flota
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
război mondial. A fost un nou model al operațiunilor navale din Mediterana, principala sarcină a marinei fiind acoperirea flotei de debarcare. În condițiile în care flota italiană dispunea încă de numeroase vase de război, ele nu au părăsit porturile în timpul invaziei. Operațiunea Torța (Torch) a fost urmată invadarea Siciliei (Operațiunea Husky) și de debarcarea din Italia de sud. După debarcarea încununată cu succes în sudul peninsulei, Italia a capitulat pe 8 septembrie 1943, forțele navale britanice au escortat flota italiană în
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Siciliei (Operațiunea Husky) și de debarcarea din Italia de sud. După debarcarea încununată cu succes în sudul peninsulei, Italia a capitulat pe 8 septembrie 1943, forțele navale britanice au escortat flota italiană în Malta, în conformitate cu condițiile armistițiului. În timpul acestor trei invazii, principala amenințare la adresa vaselor Aliate nu a fost flota italiană, ci armele germane ghidate de la distanță, care au scufundat sau avariat mai multe vapoare aliate. După capitularea flotei italiene, operațiunile navale din Mediterana au devenit relativ monotone, constantând în general
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
marea în cinci mari grupuri. La rândul lor, cele cinci grupuri erau organizate în două forțe de șoc: cea estică anglo-canadiană și cea vestică americană. Comandamentul apărării de coastă a avut sarcina asigurării securității flancului vestic al rutei forței de invazie și apărării acesteia de eventualele atacuri ale submarinelor germane staționate în porturile franceze. Vasele militare de suprafață asigurau protecția convoaielor de asalt. Debarcarea din Normandia a presupus o uriașă operațiune de deminare, cu sute de vase de dragare de mine
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
protecția convoaielor de asalt. Debarcarea din Normandia a presupus o uriașă operațiune de deminare, cu sute de vase de dragare de mine acționând rutele de debarcare. Capacitatea de foc a flotei era uriașă, opt cuirasate luând parte la asalt. În timpul invaziei, au avut loc dueluri puternice dintre artileria navală aliată și bateriile de coastă ale Zidului Atlanticului. Pe total, debarcarea s-a desfășurat conform planurilor, dar, pe sectorul american de pe Plaja Omaha, acțiunea a fost aproape un dezastru. Marina militară a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
anului 1943 și începutul lui 1944). Succesul debarcării din Normandia din iunie 1944 a eliberat numeroase vase din Flota atlanticului, care au fost trimise în Oceanul Indian, (printre acestea aflându-se și vasele amfibii de desant, atât de necesare în orice invazie viitoare). La sfârșitul anului 1944, cum în Oceanul Indian au sosit mai multe portavioane, au fost organizate mai multe lovituri aeriene împotriva exploatărilor petrolifere din Sumatra, în pregătirea operațiilor viitoare din Oceanul Pacific. Pentru primul astfel de atac, SUA a închiriat brianicilor
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
prizonieri italieni. Armata italiană a fost practic distrusă și, mai mult chiar, au fost alungați din Libia. În acel moment critic al luptelor, Churchill a dat ordinul pentru oprirea atacului. Trupele din Africa au fost trimise în Grecia, amenințată de invazia trupelor Axei. După doar câteva săptămâni, în Africa de nord au sosit primele trupe germane, venite în sprijinul italienilor. Italienii au atacat la sfârșitul anului 1940 Grecia din bazele din Albania. Nu doar că grecii au respins atacul, dar au
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
încheierea operațiunilor din Sicilia, conducerea fascistă italiană era în pragul colapsului. Dictatorul italian Benito Mussolini a fost îndepărtat de la putere și a fost reținut de camarazii săi. Italienii au început discuții de pace cu Aliații. În ciuda acestor încercări ale italienilor, invazia în peninsulă și-a urmat totuși cursul. Pe 3 septembrie 1943, au fost declanșate primele atacuri ale Armatei a 8-a direct peste Strâmtoarea Messina (Operațiunea Baytown). Trupele lui Montgomery au fost țintuite pe loc mai multe zile în „vârful
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Italiei. Până la sfârșitul anului 1944, forțele aliate ajunseseră pe aliniamentul Pisa - Pesaro. La fel ca în anul anterior, înaintarea s-a făcut cu mare greutate. Compoziția forțelor aliate s-a schimbat din nou după ce trupele franceze au fost retrase în vederea invaziei din sudul Franței (Operațiunea Dragonul). Corpul al 5-lea american a fost adus în locul francezilor în cadrul Armatei a 5-a. Armata a 8-a era compusă din corpurile britanice 5, 10 și 13, corpul 1 canadian și al 2-lea
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de aprovizionare foarte întinse, logistica nu putea sprijini o înaintare pe un front foarte larg, ceea ce a dus la împotmolirea ofensivei în Lorena și Belgia. În acest moment, comandanții militari aliați au început discuții aprinse cu privire la strategia viitoare de urmat. Invazia aliată din sudul Franței din august 1944 a fost o operațiune la care au participat în principal trupe franceze și americane. Britanicii au fost implicați în debarcare prin intermediul Royal Navy (care a asigurat transportul trupelor și materialelor și bombardamentele navale
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
iar regulile bombardamentelor erau așa de stricte încât atacurile erau de cele mai multe ori lipsite de rezultate importante. După anul 1940, situația a început să se schimbe. În timpul și după Bătălia Angliei, bombardierele britanice au avut ca obiectiv distrugerea flotei de invazie germane, staționată în porturile franceze. De asemenea, bombardierele au efectuat și un raid împotriva Berlinului, după ce germanii au bombardat Londra. Atacul împotriva Berlinului. Bombardarea Berlinului l-a înfuriat pe Hitler, care a ordonat bombardarea deliberată și sistematică a orașelor britanice
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
cu putere trecerii lor sub comanda lui Eisenhower, dar au trebuit să cedeze până în cele din urmă. Comandamentul bombardierelor a executat atacuri aeriene asupra mai multor ținte din Franța, ajutând la paralizarea sistemului de transport al țării în perioada premergătoare invaziei, în timpul debarcărilor și imediat după aceea. După 6 iunie 1944, bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu forțelor terestre, dar Harris a reușit în cele din urmă să-și scoată bombardierele de sub controlul lui Eisenhower. Bombardamentele asupra orașelor germane
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
vedere oficial pe 9 septembrie 1945, în momentul capitulării Japoniei. Izbucnirea războiului în Orientul Îndepărtat a găsit Regatul Unit cu forțele armate suprasolicitate. Forțele britanice din regiune erau slabe la aproape toate capitolele. Pe 8 decembrie 1942, japonezii au declanșat invaziile din [[Tailanda]], [[Malaezia]] și [[Hong Kong]]. Pe 10 decembrie 1941, prima înfrângere importantă a forțelor britanice din regiune a fost scufundarea vaselor militare HMS "Prince of Wales" și HMS "Repulse" în urma unui atac aerian nipon. Scufundarea acestor vase are o triplă
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
avea acces la baze aeriene necesare Armatei a 14-a pentru atacul spre interiorul țării, au fost cucerite două insule - Akyab și Ramree. Akyab a fost practic neapărată în momentul în care forțele britanice au debarcat aici și de aceea invazia s-a desfășurat fără incidente. În schimb, insula Ramree era apărată de mai multe mii de soldați japonezi. Cucerirea insulei a durat mai multe zile. După aceste acțiuni, Corpul al 15-lea a fost redus numeric pentreu a elibera cât
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]