7,873 matches
-
dar nu se știe niciodată. Pur și simplu, nu se știe niciodată. Capitolul cinci O fi ora prânzului, dar Jemima Jones stă la biroul ei, gândindu-se cum poate afla la ce anume pot fi întrebuințate suporturile de teracotă pentru lumânări după ce lumânările s-au topit. Ar putea foarte simplu să sune la un magazin de lumânări și să întrebe, și desigur, ar fi mai ușor și mai ales mai rapid decât să intre pe internet. Dar cursul este încă proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se știe niciodată. Pur și simplu, nu se știe niciodată. Capitolul cinci O fi ora prânzului, dar Jemima Jones stă la biroul ei, gândindu-se cum poate afla la ce anume pot fi întrebuințate suporturile de teracotă pentru lumânări după ce lumânările s-au topit. Ar putea foarte simplu să sune la un magazin de lumânări și să întrebe, și desigur, ar fi mai ușor și mai ales mai rapid decât să intre pe internet. Dar cursul este încă proaspăt în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ora prânzului, dar Jemima Jones stă la biroul ei, gândindu-se cum poate afla la ce anume pot fi întrebuințate suporturile de teracotă pentru lumânări după ce lumânările s-au topit. Ar putea foarte simplu să sune la un magazin de lumânări și să întrebe, și desigur, ar fi mai ușor și mai ales mai rapid decât să intre pe internet. Dar cursul este încă proaspăt în mintea ei, și ar vrea totuși să încerce internetul, ca să vadă dacă se descurcă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mine? ― Dragă, de-abia aștept să aflu. ― Păi în primul rând, nu ne-am deranja să mergem la un restaurant, te-aș vrea numai pentru mine acasă, așa că aș găti o masă ca pentru gurmanzi, și am mânca la lumina lumânărilor, pe terasa mea cu vedere spre piscină și în sunetele de jazz care se aud ușor din boxe. Geraldine pufnește. ― Așa... ― După cină te-aș conduce în dormitorul meu și ți-aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un foc care conferă încăperii o strălucire plăcută, chiar dacă afară sunt treizeci și șapte de grade. Trec pe lângă masa din fier forjat și sticlă, și văd că Brad a aranjat deja masa, care are flori proaspete în centru și două lumânări pe fiecare parte, ce așteaptă să fie aprinse. Oricât de naivă aș fi, chiar și eu pot să-mi dau seama că Brad a mers pe romantism. Ca și cum ar vrea să-mi confirme asta, dă drumul la muzică și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i reproșez. Adică, de-abia m-a cunoscut și nu-l pot învinovăți pentru că trage concluzii, pentru că nu știe cum sunt eu în realitate, dacă sunt amuzantă sau nu. ― Ei bine, mâncarea e gata, spune el. Nu vrei să aprinzi lumânările cât o aduc eu? Așa că fac alene ce mi s-a spus, iar când Brad vine cu două farfurii în mâini, apasă un întrerupător cu cotul și lasă camera în întuneric, cu excepția celor două lumânări de pe masă și a focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el. Nu vrei să aprinzi lumânările cât o aduc eu? Așa că fac alene ce mi s-a spus, iar când Brad vine cu două farfurii în mâini, apasă un întrerupător cu cotul și lasă camera în întuneric, cu excepția celor două lumânări de pe masă și a focului scânteietor din șemineu. ― Așa e mai bine, spune el, așezându-se. ― Mult mai bine, aprob eu. Acum de-abia te pot vedea, mai spun. Este o glumă, se pare că vechiul meu sarcasm nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vânt după locuri închise, nu prea le frecventez nici acasă. Dar a fost spectaculos, n-am mai văzut un loc ca ăsta. Holul era larg, minimalist, cu uși rigide din sticlă, care duceau spre o platformă de lemn, în lumina lumânărilor. Mi-a plăcut la nebunie: mi-au plăcut vasele uriașe de teracotă, saltelele indiene mari, cu perne răsfirate pe marginea piscinei. Încerc să nu mă gândesc la ce s-a întâmplat după aceea, la ce a spus Brad, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
minte tot felul de gânduri pesimiste, și nu vreau să meargă nimic rău, nu vreau să zdruncin această perfecțiune. Nu acum. Dar a fost bizar. Bine, vă spun. Vă spun. Stăteam la o masă în barul de la Mondrian, la lumina lumânărilor care arunca umbre pe figurile oamenilor frumoși - dar nici unul mai frumos ca Brad, cel puțin nu după părerea mea. Ne-am sărutat și am vorbit, și cu cât vorbeam mai mult, cu atât dezvăluiam mai multe despre viețile noastre, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spusese. ― Bine, las-o baltă, zise Ben. Mă descurc eu. Diana a transformat scurta întâlnire de afaceri într-o cină la un bistro franțuzesc din Chelsea: era un restaurant întunecat, cu o atmosferă relaxantă, perfect pentru întâlniri romantice la lumina lumânărilor. ― E locul meu preferat, i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei la birou, Diana se transformase, între timp într-o vampă. Când a apărut să-i spună că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă, să nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se culce, ea a strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-a trezit și hangiul. Nu-și dădea seama cum de a dormit atât de mult. „Oare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ea. Eu am să trec pe aici peste două-trei zile... Îi pui fiertură de la Zaura în băutură sau în mâncare în fiecare seară. Să nu-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să las aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și te-ai speriat matale”. Băiatul a alergat înainte, să se convingă... A privit la chipul lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe înserate... Da’ unde ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să sesizăm nimic. Hai să mergem la plimbare și să vedem pe unde ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dau ochii cu Brigit, Luke și toți ceilalți? Ideea nu mă prea încânta. M-am întors ca să-i zâmbesc lui Chris. Salvează-mă. Ne aflam în fața unui restaurant care mie mi se părea mai mult decât potrivit. Avea de toate: lumânări, fețe de masă în carouri și un patron grăsuț. De fapt, omul era de-a dreptul obez. Ce zici de restaurantul ăsta? am propus eu nerăbdătoare să-mi transform fantezia în realitate. — Nu știu, a zis Chris dând din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
familiei Hutchinson nu semăna deloc cu ceea ce-mi închipuisem eu. Demonstra o serie de influențe suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat, dar nici o lumânare roșie aprinsă la icoana Sfintei Fecioare. Chris m-a dus în bucătărie. în timp ce el punea ceainicul pe foc, m-am așezat la masa ca de bar - da, sigur că aveau o masă de bar - și am început să-mi bălăngănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi tot dădea târcoale. —Psihologie, mi-a sugerat Nola. Sau un curs de consiliere. Găsește așa ceva și dă un telefon. Apoi a venit ziua de paisprezece aprilie, prima mea aniversare. Nola și celelalte fete mi-au pregătit un tort cu lumânare. Când am ajuns acasă, mama, tata și surorile îmi pregătiseră și ei un tort. — Ești grozavă, îmi tot repetau. Un an întreg fără nici un strop de drog. Ești fantastică! A doua zi am anunțat-o pe Nola: — Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
luminii și a tipurilor de surse pe care le folosim în fotografie. Sursa de lumină cel mai des întâlnită este soarele. Este o lumină principală și naturală. Ca surse artificiale avem toate corpurile de iluminat de tipul becurilor, lămpilor sau lumânărilor. Toate acestea sunt surse primare, deoarece emit lumină. Sursele secundare au în comun faptul că reflectă lumina primită de la surse primare. Pereții, ecranele reflectorizante, umbrelele reflectorizante și oglinzile sunt doar câteva exemple de surse secundare de lumină. Atunci când, în studioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
a fost regizorul ce mișca poporul român pe harta patriei ca pe soldățeii de plumb. Credeți oare voi românii că niște ostași de ai noștri au tras cu sânge rece în copiii de la Timișoara care ieșiseră pe treptele catedralei cu lumânări aprinse în mâini? Niciodată n-o să reușească cineva să ne facă să credem acest lucru fiindcă ne cunoaștem prea bine sufletul, dar marelui „regizor” trebuia să-i iasă la socoteală cei 60.000 de morți propuși inițial și lunetiștii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scris cele de mai sus. Le-am scris cu un gând pios fiindcă azi, 26 ianuarie, este aniversarea zilei de naștere a acestui mare român și parcă mă simțeam dator conștiinței mele, că trebuie să-i aprind și eu o lumânare. Toți cei care trăiesc în această țară, în afară de tâlharii și hoții care au făcut pușcărie în vremurile acelea, au rămas cu câte ceva din binefacerile aduse de acest om în România. Chiar dacă s-au numit locuri de muncă asigurate, copii la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care se autointitulează ritos anticomuniști, stau în casele construite în socialism, sau poate și mai rău, sug din osânza pe care au putut să pună mâna prin hoție părinții lor în vremile acestea de capitalism sălbatic. Deci încă odată, o lumânare și un gând pios pentru românul demn și curat care a fost Ceaușescu. Dumnezeu să-l ierte! Și cu asta ce-am făcut? Scriam ieri că am pus mână de la mână și l-am împușcat pe Ceaușescu. De undeva dintr-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
talmeș-balmeș”. "Și pământul era fără chip și pustiu și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru persoane vârstnice sau centre de permanență” adică mai pe înțelesul tuturor, aziluri de bătrâni, care după părerea lor sunt tot un fel de spitale, în care personalul medical, dacă există, neavând medicamente sau vreun alt suport medical în afară de o lumânare la cincizeci de pacienți și o cutie de chibrituri, nu are altceva de făcut decât să aștepte răbdători ca pacientul să dea colțu’. Totuși ca alegător aș avea și eu o propunere. Propun ca toate cele 253 de spitale care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]