12,849 matches
-
durează.” Structurile prozodice devin și ele mai complexe. Criticii au remarcat ecourile tematice și stilistice din poezia italiană, în special din maniera ermetismului, precum și (filtrate) reminiscențe din Lucian Blaga: „Pe lespezi de piatră se zdruncină ziua / și totuși mai suge lumină șopârla / murmură frunza de viță absența / boabelor ei de dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
versul înfrânge rutina sufletească și te învață să trăiești. A trăi cum se cuvine înseamnă, în vederile criticului, a fi sensibil la suferință, iar literatura cultivă această sensibilitate. Ea nu golește cititorul de anxietăți, ci, dimpotrivă, le accentuează, dar le luminează sensul, îți permite să reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
susține teza formării sale sub influența tradiției umoristice autohtone. Mult mai elaborate sunt cărțile Rimbaud - o călătorie spre centrul cuvântului (1980) și Henry James, Junior (1988), unde metoda practicată este în general eclectică, preponderent explicativă, din plăcerea de a instrui, luminând adesea fațete mai puțin cunoscute, îndeosebi sub aspectul biografiei spirituale a scriitorilor. Autorul se străduiește să țină pasul cu ultimele studii de critică, propunând de fapt lecturi posibile, dense, din perspectiva unui intelectual avid să informeze, totuși cu o anume
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
periodicelor „Zori de zi”, „Petrodava”, „Apostolul”, „Glasul poporului”, semnând și cu pseudonimele M. S. Cyrus, Mihai/Natalia Ramură, Stamillo ș.a. S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de „razele divinității”, de „sclipirile din univers”, versificatorul vrea să se lase cuprins de „ideea desăvârșirii” și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
studiile despre cei mai de seamă scriitori germani și austrieci ai secolului al XX-lea; cartea excelează prin bogăția informației, claritatea expunerii, profunzimea analizelor, pregnanța unor relații și analogii în contextul literaturii universale, mai toate studiile fiind mici monografii. Ele luminează cu precădere cimentul ideatic al construcțiilor prozastice (căci toți scriitorii înfățișați sunt prozatori), nu fără a remarca și alte elemente, unele cu urmări considerabile în devenirea literaturii pe plan mondial. Temător, la un moment dat, că proza lui s-ar
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Ș. își dau măsura în Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga. Debutând cu aserțiunea că, indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată exprimă o gândire care „e în esență viziune”, demersul interpretativ își propune să lumineze substratul comun poeziei, dramaturgiei și filosofiei. Găsind neproductiv studiul poeziei pe traiectul evolutiv, Ș. are în vedere invariantele acesteia (parcurgând doar volumele editate înainte de 1944), examinează minuțios piesele de teatru Zamolxe și Meșterul Manole, analizează deosebit de pătrunzător „trilogiile” și celelalte
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice deja clasice în mediile creștine: 2Tes. 2,1‑12 și un fragment din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de capete pe umeri./ Nemulțumit de acestea, puțin a lipsit să nu ajung un Marsus defăimător/ făcând descântece cu ierburi rele./ Dar, dau slavă lui Dumnezeu - și limba mea nu‑i poate mulțumi după cuviință - / Căci, până în sfârșit, El a luminat pe sărmanul ce se clătina./ M‑am apropiat de cartea Legii care mi‑a fost dată/ Căutând ce să învăț; și deodată s‑a făcut lumină pentru mine. Poemul lui Commodian este dominat de la un capăt la altul de tema
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dumnezeiescului Pavel către tesaloniceni - precum și celelalte epistole ale sale - cercetând, mai mult decât avem obiceiul, tema Anticristului. Celor care credeau că vremea venirii Domnului s‑a apropiat, dumnezeiescul apostol le‑a arătat că trebuie mai întâi ca lumea să fie luminată de razele cunoașterii lui Dumnezeu și să se arate roadele credinței; de asemenea, trebuie să fie îndepărtați cei care își ridică glasul împotriva credincioșilor. Numai atunci artizanul minciunii își va face apariția, ca să‑i dea în vileag pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu Ștefana Velisar Teodoreanu și Radu Donici); ed. Iași, 1992; V. P. Ilenkov, Drumul cel mare, București, 1951; Lev Kassil, Max Poleanovski, Strada mezinului, București, 1952 (în colaborare cu C. Rădeanu); O. Havkin, Mereu împreună, București, 1952; Janka Brâli, Se luminează la Zabolotie, București, 1953; A. G. Malâșkin, Oameni dintr-un fund de țară, București, 1954; N. Fere, Dascălul meu, București, 1954; M. Prișvin, Desișul de catarge, pref. Irina Vlad, București, 1956 (în colaborare cu Lidia Bimbulov); Volodea Teitelboim, Sămânță în nisip
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Heliade (cel care a pus în circulație unele date - contradictorii - despre S.L.), singurii membri ai nucleului secret al societății. După scurtă vreme în jurul lor s-au reunit, fără a face parte totuși din așa-zisa grupare secretă, mai toți boierii luminați din București și chiar cei trei frați ai domnitorului Grigore Ghica. Țelurile S.L. erau îndeosebi culturale și vizau transformarea Școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, înființarea de școli normale în fiecare capitală de județ, a școlilor primare în fiecare sat
SOCIETATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289762_a_291091]
-
leur «conditionț, leur rôles et leurs pouvoirs, leurs formes d’action, leur silence et leur parole”5... Cei câțiva ani - nu prea mulți, vreo treizeci și ceva - de când au început să apară cercetările privind istoria femeilor, cercetări care, încercând să lumineze condiția femeii (numeroase și remarcabile cele consacrate unei Antichități „feminine”; vezi mai jos în această carte), și-au șlefuit din mers uneltele, seturile de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
inscripție nu divulgă taina noului adăpost. Doar inscripția de pe o candelă îi comunică acest lucru celui dispus să o citească (și a citit-o, abia în 1914, V. Drăghiceanu): „Această candelă, ce s-au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Măriei Sale, Maria, care și Măria Sa nădăjduiaște în Domnul, iarăși să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228” [1720]. în 1717, încă, Doamna Marica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescǔ oasele robu lui Dumnezeu, Manolache Lambrino ce au fost mare banǔ și iaste făcută de soția dumisale, măriia sa doamna Bălașa Brâncoveanca, care și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aicea să-i od(i)hnească oasele: sept
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neagoe Basarab moare. Cuvântarea, amplă, îmbracă forma unei epistole („carte”). O inscriptie de mari dimensiuni, având intercalate obișnuitele formule de salutatio și valedictio („Cela ce ești cu mila și cu darul lui Dumnezeu ales și pus înaintea noastră, de ne luminezi și ne strălucești cu razele soarelui, ca să ne arăți și să ne înveți calea lui Dumnezeu și nouo, preaiubite părinte, chir vlădico Macarie; așijderea și voi, părinți, carii sânteți cu acéiași milă a aceluiași Dumnezeu aleși, și egumeni din sfintele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Klug ș.a. G. M. Zamfirescu publică eseul intitulat Probleme de regie. Sunt prezentate spectacolele cu piesele O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Viforul de Barbu Delavrancea, Manechinul sentimental de Ion Minulescu, Vlaicu-Vodă de Al. Davila, Curcanii de Grigore Ventura, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Ifigenia în Taurida de Goethe, Avarul de Molière, Pygmalion de G. B. Shaw, Unchiul Vania de Anton Cehov, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Așa e dacă ți se pare
SPECTATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289818_a_291147]
-
Teatrului German din Timișoara sub titlul Soldatul și filosoful, este o dramă de idei în centrul căreia se află Erasm din Rotterdam, confruntat cu ofensiva adepților reformei lui Luther, proiecție a aceleiași dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
aștepți să primești Înțelegere, iubire, afecțiune, sprijin. Îl privești În ochi. Direct. Este o privire care stabilește acord Între indivizi. Consolatoare, dar concomitent și de confort sufletesc și moral, interior. Privirea se extinde asupra feței celor care comunică. Fața se luminează sau se Întunecă. Se deschide sau se Închide În raport cu privirea. Atrage sau respinge. Ceartă sau mulțumește. Ea trebuie Înțeleasă ca o „extindere a privirii”. Ochiul și privirea au o semnificație simbolică extrem de complexă În cadrul comunicării psihomorale reciproce, de o mare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și resimte dubla natură interioară, la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cale-ntoarsă. Eram atât de Încurcați și dezorientați, Încât ne-am simțit obligați să-l liniștim cu promisiunea că ne vom Întoarce la ei o dată cu ivirea zorilor. Acesta rămase cu noi, așa Încât am mai petrecut o noapte fără somn. Când se lumină de ziuă ne-am mai liniștit puțin, Întrucât, nu departe de locul În care eram, am văzut câteva corturi negre. Tovarășul meu de călătorie și soldatul trimis de aga din Hit porniră către unul dintre corturile arabilor pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o stingem cu totul: de-aici putem Învăța, Fără multă muncă sau trudă obositoare, Că dacă omu-și hrănește „urna” (trupul) fără cumpătare, Întunecimea criptei Îi va fi pedeapsa. XI Puțin vin nobil inima Înveselește; Eliberează mintea peste care supărarea stăpânește; Luminează trista melancolie a suferinței, Iar caznelor infirmității uitarea o aduce; Revigorează sângele; Își joacă rolul Grăbind circulația prin vene; Stimulează digestia și Înviorează stomacul, Risipește apatia, depresia, asemeni, depărtează. XII De ceri rețetă pentru Moarte - Atunci când ești foarte Încălzit, bea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cantacuzina generalul Ion Leopold Margea instituie o blocadă, ridicând în calea oamenilor, cuvintelor și mărfurilor bariere și chiar ziduri care întorc din drum poveștile, transformându-le în ecou destinat doar urechilor sale. Terapia e un spectacol de teatru revelator, care luminează mințile locuitorilor orașului. La Mila 33 o anomalie aparent naturală - proliferarea tumorală a brădișului care sufocă totul - este supusă unui tratament fabulatoriu de Agachi Gherasim, negustorul ambulant de povești, care izbutește să readucă lucrurile înapoi repovestindu-le: „după ce a terminat de
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
pedagogică și literară”, „Organ al Societății Institutorilor și Institutoarelor din România”. În articolul-program se precizează: „Ne vom face ecoul tuturor vederilor drepte în instrucțiune și educațiunea națională, în cultura morală, în dezvoltarea economică, într-un cuvânt vom căuta să ne luminăm pe noi, învățătorii, pentru ca la rândul nostru să putem înrâuri cum trebuie asupra poporului”. Rubrici: „Educație și învățământ”, „Chestiuni economice”, „Literatură și știință”, „Pagina copilului”, „Pagina mamei și a copilului”. În afara discuțiilor privind învățământul românesc, se manifestă interes pentru învățământul
SCOALA ROMANÃ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289567_a_290896]
-
că jurnalul intim poate avea valoare literară și e de părerea lui G. Călinescu că a-l da publicității este un nonsens. Nu îi place diaristica lui André Gide („operă ininteligibilă”). Acceptă, totuși, că jurnalul poate însoți opera „pe dedăsupt, luminând-o de aproape cu o lumină crudă”. Obsedantă la Marin Preda a fost și rămâne tentativa de a găsi și de a regăsi punctul de echilibru între vocația unui realism frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]