6,928 matches
-
față de subordonații săi evrei. La Națiunile Unite, URSS era un suporter entuziast al proiectului sionist, favorizând crearea unui stat evreiesc În Orientul Mijlociu ca piedică pentru ambițiile imperiale britanice. Acasă, Stalin Încuviința activitatea Comitetului Antifascist Evreiesc, format În timpul războiului pentru a mobiliza opinia evreiască din URSS și (mai ales) din exterior În timpul luptei antinaziste. Evreii sovietici, ca mulți alții aflați sub influența Moscovei, sperau că starea de spirit ecumenică din anii războiului, când Stalin cerea și accepta ajutor de la oricine, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vechile regimuri autoritariste din Balcani. În acești ani, evreii din România au fost Înlăturați din posturile guvernamentale și de partid, ca și cei din Germania de Est și Polonia, alte două țări În care o facțiune a partidului putea mobiliza sentimentul popular antisemit Împotriva „cosmopoliților” din interiorul partidului. Germania de Est era un teritoriu deosebit de propice. În ianuarie 1953, pe măsură ce „complotul doctorilor” lua amploare la Moscova, evreii est-germani proeminenți și comuniștii evrei au fugit În Vest. Un membru al Comitetului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arest, Rudolf Slánský nu s-a mai numit altfel decât „spionul Slánský”, denumire rituală ce funcționa ca exorcism politic 14. Procesele-spectacol - sau tribunalele, potrivit Manualului sovietic de investigație criminală al lui VÎșinski - au fost realizate cu scopul explicit de a „mobiliza opinia publică proletară”. Cum spunea pe scurt Legea cehoslovacă a Organizării Judecătorești din ianuarie 1953, rolul curților era „să-i Învețe pe cetățeni loialitatea și devotamentul față de Republica Cehoslovacă”. Robert Vogeler, inculpat În procesul de la Budapesta din 1948, nota la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Acuzații erau transformați din presupuși critici ai regimului sau oponenți politici Într-un furnicar de conspiratori josnici, cu țeluri venale și infame. Stilul greoi al Imperiului Sovietic maschează uneori acest obiectiv - ce să Înțelegi dintr-un limbaj care Încerca să mobilizeze opinia publică Într-o metropolă ca Budapesta reiterând greșelile celor care s-au opus „luptei Împotriva culacilor”? Însă publicul nu trebuia să creadă ce auzea - el era doar dresat să repete. Unul dintre obiectivele proceselor publice era să furnizeze țapi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tortură fizică și psihică. Majoritatea victimelor erau studenți, „sioniști” și alți deținuți politici necomuniști. Statul comunist era permanent Într-un război nedeclarat cu propriii cetățeni. Ca și Lenin, Stalin exploata nevoia de inamici: era În logica statului stalinist să se mobilizeze constant Împotriva dușmanilor săi - din exterior, dar mai ales din interior. Cum spunea Ștefan Rais, ministrul cehoslovac al Justiției, cuvântând pe 15 iunie 1952 la Conferința Avocaților Cehoslovaci: (Avocatul) trebuie (...) să se bazeze pe cea mai avansată teorie, singura corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Ministerul de Externe nu aveau timp pentru patimile țărișoarelor dintre Germania și Rusia, care le păruseră dintotdeauna o pacoste. Dar dacă aceste probleme stârneau dezbateri aprinse dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie comunismul n-a reușit nici pe departe să-i mobilizeze sau să-i dezbine pe intelectuali. Cum observa George Orwell În 1947, „englezii nu sunt suficient de interesați de problemele intelectuale pentru a deveni intoleranți”. Dezbaterea culturală În Anglia (și, În mai mică măsură, În restul Regatului Unit) era centrată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o doleanță deloc nouă, dar aleasă cu grijă. Reacția anticlericală din secolul al XIX-lea (În țări ca Franța, Italia sau Germania) se epuizase sau fusese canalizată În conflicte ideologice noi, Însă costul și calitatea educației rămâneau probleme care Îi mobilizau cu succes chiar și pe cei cu o pietate foarte sporadică. Dintre religiile tradiționale europene, numai catolicismul și-a Îngroșat rândurile În anii ’40 și ’50. Pe de o parte pentru că Biserica Catolică era singura care susținea formațiuni politice specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amenința să Încheie pace separată cu RDG dacă nu se ajungea la un acord, Moscova i-a autorizat pe est-germani să tragă efectiv o linie, separând pentru totdeauna cele două părți ale orașului. La 19 august 1961, autoritățile est-germane au mobilizat soldați și muncitori pentru construcția unui zid despărțitor În mijlocul orașului. În trei zile a fost Înălțat un zid grosolan, suficient pentru a Împiedica circulația Între cele două jumătăți ale Berlinului. În săptămânile următoare, acesta a fost Înălțat și fortificat. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În schimb, fusese dintru Început un antinazist ferm. Au rămas faimoase cuvintele cu care, În Reichstag, la 23 februarie 1923, el a catalogat național-socialismul drept „un apel permanent la porcul din om”, unic În istoria germană pentru succesul cu care „mobiliza fără răgaz prostia omenească”. Arestat În iulie 1933, el și-a petrecut următorii 12 ani În lagăre de concentrare, lucru care i-a afectat sănătatea și i-a scurtat viața. Slăbit și adus de spate, erou și adept neclintit al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o linie fermă și În politica internă a țărilor democratice. Catolicii italieni, În special, au fost lămuriți că e o impietate să votezi Împotriva creștin-democraților; În țări relativ liberale precum Belgia sau Olanda, instituția catolică locală avea instrucțiuni stricte să mobilizeze votul credincioșilor exclusiv În favoarea partidelor catolice. Abia la nouă ani de la moartea lui Pius al XII-lea, În 1967, un episcop olandez a Îndrăznit să sugereze În public că enoriașii care votau pentru un partid non-catolic nu riscau să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statele Unite (nu tocmai Lumea a Treia, dar asimilată cu aceasta) și gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 erau o epocă de Înaltă conștiință politică a fost una dintre amăgirile vremii. „Toată lumea” (sau cel puțin toți cei care aveau sub 25 de ani, frecventau o instituție de Învățământ și erau atrași de ideile radicale) era În stradă, mobilizată pentru o cauză. Deflația de cauze și demobilizarea din deceniile următoare conferă, retrospectiv, un aer de eșec acestui deceniu de activitate politică frenetică. Dar În anumite privințe importante, anii ’60 au fost o perioadă vitală, exact din motivul contrar: au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constrânsă tot mai mult să opereze de peste graniță, din departamentele basce din sud-vestul Franței, ETA a supraviețuit și supraviețuiește și azi, ucigând din când În când un politician sau un polițist de la țară. Dar ea nu a izbutit nici să mobilizeze sentimentul basc de susținere a independenței politice, nici să strângă cu ușa statul spaniol. Cel mai mare „succes” al ETA s-a produs la Începutul anilor ’80, când acțiunile ei l-au determinat pe prim-ministrul socialist Felipe González să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agenda politică germană. Desigur, În Republica Federală reîntregirea țării divizate a rămas Lebenslüge („minciuna cea de toate zilele”), cum spunea Brandt. Dar, la jumătatea anilor ’80, cu numai câțiva ani Înainte să se producă pe neașteptate, reunificarea Încetase să mai mobilizeze opinia publică. Sondajele din anii ’50 și ’60 sugerează că aproape 45% din populație o considera pe atunci „cea mai importantă” problemă a zilei; de la jumătatea anilor ’70, cifra nu a mai depășit 1%. Al treilea public sensibil la noua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine primită la oraș, iar reforma agrară din sud - În esență, o colectivizare - a Început cu gesturi „spontane” de ocupare și confiscare a pământului de către lucrătorii și administratorii locali, mobilizați de comuniști și aliații lor (comuniștii se remarcaseră drept adversarii clandestini cei mai organizați și mai eficienți ai vechiului regim). Nu la fel de binevenite au fost aceste practici În centrul și nordul țării, unde pământul era deja fragmentat În mii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-a atins obiectivul - un comunism reformat și eficient, curățat de disfuncții. Ba chiar a eșuat spectaculos. Cu toate acestea, realizările lui sunt impresionante. În URSS nu existau instituții independente sau măcar semiautonome pe care criticii și reformiștii să le mobilizeze În sprijinul lor: sistemul sovietic putea fi demontat numai din interior și prin ințiative venite de sus. Introducând pentru Început un singur element al reformei, apoi În mod progresiv altul și altul, Gorbaciov a erodat treptat Însuși sistemul care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost omorât, ca o reeditare a asasinatului lui Opletal. Deși mai târziu știrea a fost dezmințită, la momentul respectiv ea a provocat, cum era de așteptat, furia studenților. În următoarele 48 de ore, zeci de mii de studenți s-au mobilizat, universitățile au fost ocupate și mulțimi imense au Început să se adune pe străzi pentru a protesta. De data aceasta, Însă, poliția a stat pe margine. Dacă existase Într-adevăr un complot, el a avut efect de bumerang. Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și influenți În 1989 - preferau să se gândească la „Polonia” și „Ungaria”, nu la Europa. Iar unora dintre ei le păsa mai puțin de libertate și drepturi civile. Prioritățile imediate ale maselor variau și ele - ideea Întoarcerii În Europa a mobilizat sentimentul popular În Cehoslovacia mai mult decât În România, ca să luăm un exemplu evident, unde Înlăturarea dictatorului și pâinea de pe masă erau mai importante. Iar dacă unii lideri din 1989 au Început prin a clădi o economie de piață (la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
american În URSS, cu numai trei săptămâni Înainte. Pe 19 august, el a denunțat public lovitura de la Kremlin, declarând-o ilegală, și și-a asumat poziția de șef al rezistenței, dirijând operațiunile din cartierul său general de la Parlamentul rus și mobilizând mulțimea adunată acolo să apere democrația Împotriva tancurilor. În același timp, sub privirile reporterilor internaționali, Elțîn se angaja În ample negocieri și conversații cu liderii mondiali - care i-au oferit toți sprijinul lor neprecupețit și s-au abținut cu grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dată, când Comisia a declanșat procedurile de penalizare, Parisul și Berlinul au precizat că aceste deficite „temporare” erau În ochii lor inevitabile din punct de vedere economic și că nu aveau de gând să plătească amenzi și nici să se mobilizeze pentru a-și ameliora situația În viitor. Statele mai mici din UE - cele ca Grecia sau Portugalia, care făcuseră sacrificii pentru a respecta termenii pactului, precum și cele ca Olanda și Luxemburg, ce se temeau de instabilitatea a ceea ce era acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșit să se facă simțite. UE suferea de un serios „deficit democratic”. Cu fiecare scrutin direct pentru Parlamentul European, participarea a scăzut; singura excepție de la regulă o constituie cazurile În care alegerile europene au coincis cu cele naționale, iar alegătorii mobilizați de chestiuni locale sau naționale au votat, dacă tot ajungeau la urne, și pentru alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În Olanda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe de o parte, Încetinirea creșterii economice și vulnerabilitatea În fața forțelor economice globale Îi expuneau pe salariați la o instabilitate economică fără precedent În istoria recentă. Pe de altă parte, vechile organe ale stângii politice care să adune și să mobilizeze această nesiguranță a zilei de mâine sub flamura luptei de clasă nu mai existau: nu Întâmplător, Frontul Național a avut cele mai bune rezultate În districte care erau odinioară fiefurile Partidului Comunist Francez. Faptul că În mijlocul populației majoritare creștea o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe eroii sportului, demonstrând că sunt la curent cu victoriile sportivilor. Politica, la rândul ei, Își pierduse În Europa aerul agresiv. Dispariția metanarațiunilor (socialism contra capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă nu absenți, din ce În ce mai marginali. Existau diferite cauze pentru decesul intelectualului continental (În Marea Britanie, specia a fost dintotdeauna rară, iar ocurențele izolate pot fi puse pe seama exilului: Arthur Koestler sau Isaiah Berlin). În Europa Centrală și de Est, aspectele care mobilizau cândva intelighenția politică (marxismul, totalitarismul, drepturile omului sau economia de tranziție) stârneau generațiilor mai tinere doar indiferență sau plictiseală. Bătrânii moraliști ca Havel sau eroii politici de altădată ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray), dar Își pierduse obiectul muncii. Moraliștii publici tunau și fulgerau Împotriva unor păcate individuale, dar nu aveau un ideal sau un scop general care să le mobilizeze discipolii. Fascismul, comunismul și războiul fuseseră eliminate de pe continent, Împreună cu cenzura și pedeapsa capitală. Avortul și contracepția erau la Îndemâna tuturor, homosexualitatea era permisă legal și practicată deschis. Ravagiile pieței capitaliste nerestricționate, fie ele globale sau locale, continuau să atragă criticile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]