7,611 matches
-
este pur și simplu o prostie, o gogoriță romantică, o fantasmă a celor certați cu logica sau cu bunul-simț. Da, dar eu aveam și am nevoie de acest quelque chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de existență, ci aici, hic et nunc, odată cu milioanele de gesturi, reflexe, stări și așa-zise sentimente, dincolo de tot acest „moloz sentimental, moral
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt cei din jurul meu - sau cei care „conduceau” politica, literatura, școala! Bănuiala mea mergea destul de departe, adică puneam uneori semne de egalitate Între „rigiditatea” principilor mele și un fel de nebunie, de incapacitate de adaptare, de autism - nu numai social! Nebun, deoarece eram, În anume nopți, mai ales, și nu rareori rupt fiind de matricea mea națională, În străinătate, mi se părea că „mă aflu În luptă” cu toată lumea, mă rog - cu cei care „contează”! Și aproape Îi „disprețuiam” pe cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul unei nenorociri este leacul destinului, ci... tocmai acea „nenorocire, necaz mare sau catastrofă” este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se împleticea și toate drogurile pe care le consuma și toate fetele și băieții cu care făcea sex și toți prietenii pe care-i observa pasiv cum alunecă în adicție, prostituție și crasă apatie; zilele treceau într-o goană nebună prin cluburile de pe litoral, cu blonde superbe în decapotabile scânteietoare, cu mințile făcute praf de Nembutal; nopțile se măcinau în camerele pentru VIP-uri din cluburile selecte sau trăgând pe nară cocaina presărată pe mesele din dreptul geamurilor de la Spago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu ne auzeai niciodată spunând „Hai să nu comandăm o sticlă de Cristal“. Niciodată „Hai să nu luăm masa la Le Bernardin“, unde șotiile noastre includeau bătăi cu mâncare, azvârlind cu homarii și stropindu-ne de sus până jos cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat numărul la care de regulă vă contactează și, iată, ne-am întâlnit. Expresia lui deveni una de îngrijorare politicoasă. Vă confruntați des cu astfel de probleme - admiratori nebuni și hărțuieli? În momentul acela am căpătat deplină încredere în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul de țigări care nu era niciodată acolo. Doar interdicții uzuale, știți, nimic neobișnuit. Viața obișnuită a, hm, celebrităților obișnuite. Da, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așa că, foarte calm, m-am îndreptat în direcția din care veneau sunetele. Marele televizor cu monitor din plasmă era aprins. Din nou 1941 - John Belushi pilotând un avion deasupra celebrului Hollywood Boulevard, cu un trabuc între dinți și o licărire nebună în ochi. Am apăsat pe MUTE, închipuindu-mi că era vorba de un DVD pe care îl cumpărasem și poate fusese activat de timer-ul automat. Robby se uitase la filmul ăsta noaptea trecută când Jayne și cu mine serveam cina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mișcare pe porțiunea circulară dinspre ieșire, însă Porsche-ul era parcat pe trotuar. Așteptam. - Nici nu știu despre ce vorbești, zise el încet. - Am vorbit cu mama lui Ashton. Am vorbit cu Nadine. Știi ce-a găsit pe computerul lui? - E nebună. Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era parcat pe trotuar. Așteptam. - Nici nu știu despre ce vorbești, zise el încet. - Am vorbit cu mama lui Ashton. Am vorbit cu Nadine. Știi ce-a găsit pe computerul lui? - E nebună. Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Miller a tresărit și s-a abținut să se încrunte prea tare când mi-a văzut obrazul și mărimea vânătăii revelată în toată splendoarea. Asta a răscolit ceva în el. Se confrunta cu un alt amănunt izbitor. - Nu mă crezi nebun, nu-i așa? am întrebat rapid. - Iau o decizie în timp ce vorbim, zise el, revenindu-și. Ăsta e tot rostul acestei prime întâlniri: să încerc să văd dacă te pot crede. Închisesem ochii și am început să vorbesc înainte ca el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Credeam că ne-am înțeles să nu... - A, da, zise Marta. L-am adus înapoi azi dimineață. - De ce? - Nu-i mergea deloc bine în adăpost, iar cei de la hotel mi-au spus că nu mai poate rămâne acolo din cauza gălăgiei nebune pe care o făcea. Și fiindcă mi-ai spus că până sâmbătă totul va fi gata cu casa, l-am lăsat acolo în urmă cu vreo două ore. E în regulă? - Da...e în regulă... În acest moment plecasem din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în sensul propriu al cuvântului, ci maiestuoasă, cu adevărat excepțională ca realizare urbanistică. Un perimetru rectangular, 110 m x 68 m, înconjurat de o salbă de clădiri istorice, aparținând familiilor aristocrate - fațade lucrate, ai zice, de o mână de bijutier nebun, pasionat de arta detaliului, atâta suplețe, eleganță, bun-gust și rafinament, cum nu-mi amintesc să fi văzut până acum în alte locuri. Este, cred, cea mai frumoasă piață din Europa, o spun, desigur, fără să uit Piața San Marco din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tallin VITALIE CIOBANU: Despărțire emoționantă, la gară, de prietenii noștri letoni. Facem o poză cu Andrei Bodiu și cu fetele din stafful local, pe fundalul roș-galben al trenului nostru, pe care scrie în spaniolă „Literaturos Ekspresas Europa 2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele mă înghesuie cu întrebări. La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără întrerupere, zi și noapte, și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar și de „scepticismul” și persiflajul sau așa-zisa „prudență” a unor vârfuri literare, printre care se numărau și prietenii mei intimi, cărora li se părea „că am sărit peste cal”. Apoi, a fost iute răspândit zvonul „că aș fi nebun”, dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe malul mării, la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției și radicalitatea „mesajului artistic” („Un salt între două morți!” este ultima propoziție a romanului care rezumă, într-o totală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci aceia care - colegi, ca și unii „prieteni” - vorbeau aprins de „carierismul”, de „arivismul” lui Breban, nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate și, spre stupefacția multora, nu Breban, ci, din păcate, alți scriitori „merituoși și venerabili” au mai călcat cu stângul, oferindu-și probabil neînsemnatele lor „servicii” securității statului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ale lor” structuri: partidul, armata și, se pare, chiar și securitatea, care, după cum s-a văzut, nu a ezitat să-i grăbească pieirea, deși el a investit multe fonduri și încredere în ea! Devenise în ultimii ani „un domn nebun”, cum, probabil, românii din principate nu mai avuseseră de la ultimii domni medievali și numai unii dintre ei! Și atunci... cum se explică „paralizia” tuturor ce puteau - și trebuiau! - să se opună în primii ani după ’71, când tendințele de autocrație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sub presiune ruginit se va autodistruge. Rachetele Qassam, luările de ostateci, operațiunile sinucigașe și toate celelalte bricolaje de neoprit acum par pe cât de interminabile pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate colectivă și sinucigașă. Nu-i e dat oricui să arunce cu pietre în tancuri: în Gaza, solul fiind plat și nisipos, puștii trec rapid la stadiul superior al proiectilului, la glonțul de armă sau la rachetă. Cei care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un fel de sfântă nerăbdare a celor ce așteaptă mânia Cerului, un "porniți odată vijelii dorite" o trăsătură comună tuturor celor care pregăteau Marele Amurg și celor care-l așteaptă pe Mesia. Speranța gonește ca vântul. O dovedește și viteza nebună cu care se deplasează oamenii lui Dumnezeu. Oameni-săgeți, îmbrăcați în negru. Pe strada profeților, venind dinspre Mea Shearim, în grupuri mici de câte trei sau patru, în ajunul shabbat-ului, ei converg înspre poarta Damascului. Luând-o de-a dreptul (sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ei, declanșează măceluri. Și asta cu atât mai imperios cu cât cel care dă ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe care locuim inscripția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice că a început să-și zidească hanuri și curți stricând zidăria până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încredințat că nimene pe lume nu știe ce s-a petrecut. Așa nu poate să-l vadă pe tatu-său până în ora morții. În ceasul cel mare, când toți s-au adunat în juru-i, bătrânul are un acces de disperare nebună, în care-și frânge mânile și trupul și-și zmulge părul. Pentru copiii lui s-a străduit, pentru ei s-a chinuit, pentru ei a pătimit, pentru ei a făcut totul și ce se poate și ce nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca ogarul pe care-l duce vânătorul în silă și-l sloboade asupra vânatului. De făgăduit făgăduiește prietenie ș-acuma. Dar n-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu anunți, nu scrii. Nu este amendă specială pentru șlem nerealizat. Onoruri numai la o singură mână: 4 = 100 5 = 150 patru ași = 150 manșa = 200(r.t.) Roberul = 500 sau 700 Întâlnire cu Neculai Albu Tatarii, nagâții Trecutul monahului nebun Nucile Tăierea boierilor Dimcea țiganul, gâdea Țărcile Vizita la lehuza, nepoata lui Tomșa Stratonic Pornește vânt Isaiia vornic Peisagiul Cătră sară va ploua Negrilă paharnic Broaștele vestesc ploaea. Luca pah. 28 1472 Neagu comis 15 28 43 1444 Veste de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drace! Onofrei și Samoilă Manole Păr Negru Jder feciorii lui Căliman Ilisafta Muța Simion Nicodim Nicoară Cristea Condochia fata lui Buzdugan fratele Gherasim Dămian dela Bârlad (om cărunt și uscat Ionuț stângaciu foarte cuvios) Anastasie, alvanit din gardă Stratonic călugărul nebun dela Nț. Ifrim vraciul dela bolniță harmasarul Catalan Nasta Părintele Dragomir Tudosia Dascălul Pamfil Ionașcu Gheorghe Tătarul Botezatu Nana Chira, cămărășița Ilisaftei Lazăr Pitărel, vatavul Iosif dela Uimirceni Amfilohie Șendrea, arhim. Post Luni, Miercuri, Vineri, cu apă. Măria-Sa Chiajna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]