6,985 matches
-
zi. Această adaptare a procedurii arată că drepturile Magdeburgului erau în esență un cod de legi alcătuit de negustori. În domeniul dreptului comercial, dreptul urban Magdeburg regla chestiunile juridice cu legături cu economia, cum ar fi responsabilitatea privind mărfurile, obligația negustorilor de a ține evidențe contabile, ordinea de contabilitate, chestiuni relative la capitalul asociaților și la activitatea agențiilor. Conform drepturilor Magdeburg, soțul era considerat tutore al soției. Astăzi, se presupune că exista o separare a bunurilor, totuși soțul era administratorul averii
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
pierduseră orice urmă de umanitate, ajungându-se la consumul cizmelor, hainelor și chiar a cadavrelor , pe fondul foametei puternice ce afecta colonia Henry Hudson investigase în 1609 coasta de est a Americii de Nord pentru Marea Britanie, în timp ce misionarul francez Jacques Marquette și negustorul de blănuri Louis Jolliet descoperă valea râului Mississippi de la Winsconsin până în Arkansas.Lousiana devine centrul colonizării franceze în zona Mississippi în 1716-1717, iar în 1718, francezii fondează orașul New Orleans.In conflictul dintre puterile navale Anglia și Spania, corsarii britanici
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
și Universitatea din Varșovia. Muzeul a fost creat ca instituție de stat, primul lui director fiind numit senatorul Justinian Kartnitski. Colecțiile de bază ale muzeului erau cele din Școala Artelor Frumoase și cele din Biblioteca Publică, precum și donațiile făcute de către negustorul Petru Fiorentini ce a trăit la Varșovia. De asemnea exponatele muzeului au fost întregite cu colecția de sculptură antică a regelui Stanislaw August Poniatowski. În această perioadă este de semnalat și achiziția de către muzeu dintr-o licitație de tablouri din
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
este eroul principal din „Marii Neguțători”, ultima povestire a nuvelei "Fundația". În "Fundația", Mallow este Neguțător-șef și căpitan al navei "Far Star". La origine de pe Smyrno, unul din Cele Patru Regate care se învecinează cu Terminus, Mallow este un negustor independent și considerat unul dintre cei mai buni din meseria sa. El este trimis pe Korell cu misiunea de a afla ce s-a întâmplat cu cele trei nave ale Fundației pierdute în acest sector, precum și de a investiga posibilitatea
Hober Mallow () [Corola-website/Science/329165_a_330494]
-
stil renascentist este una dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale orașului. Aceasta este elementul central al Pieței Centrale din Centrul istoric al Cracoviei (aflat în Patrimoniului UNESCO din 1978). În trecut a fost un important centru al comerțului internațional. Negustorii se întâlneau aici pentru a discuta despre afaceri și troc. În timpul epocii de aur în secolul al XV-lea, a fost sursa articolelor exotice de import din est - mirodenii, mătase, piele și ceară - în timp ce Cracovia însăși exporta material textil, plumb
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări (porți) principale. Fortificațiile din jurul orașului vechi au fost construite de-a lungul a două secole. Actualul plan arhitectural al Stare Miasto - orașul negustorilor din secolul al XIII-lea - a fost proiectat în 1257, după distrugerea orașului în timpul invaziilor tătare din 1241, urmată de raidurile din 1259 și respinse în 1287. [4] Cartierul are ca trăsătură distinctă Piața Centrală ("Rynek Glowny"), cea mai mare
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
clădirea mare, pentagonală, în stil baroc a fost proiectată de către Tylman Gamerski și modelată după Place des Vosges și Place Dauphine din Paris. Clădirea, care se aseamănă foarte mult cu piețele orășenești în barocul spaniol, are magazine și case de negustori, în timp ce strada centrală a fost folosită ca o piață. Aici negustorii stăini au închiriat mici apartamente cu depozite, care au concurat cu comercianții locali. Marginea de nord a complexului a găzduit o capela a Maicii Victorii. Clădirea, de asemenea, a
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]
-
Gamerski și modelată după Place des Vosges și Place Dauphine din Paris. Clădirea, care se aseamănă foarte mult cu piețele orășenești în barocul spaniol, are magazine și case de negustori, în timp ce strada centrală a fost folosită ca o piață. Aici negustorii stăini au închiriat mici apartamente cu depozite, care au concurat cu comercianții locali. Marginea de nord a complexului a găzduit o capela a Maicii Victorii. Clădirea, de asemenea, a servit ca reședință regală. În 1738 complexul a fost cumpărat de către
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]
-
să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe negustorii bulgari să părăsească Contantinopolul și să-și continue activitatea în Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
astăzi Galați), care, conform unor surse istorice ar deveni genovezi în 1395 AD, si a rămas până în 1445 AD când a căzut sub controlul Principatului Moldovei. În timpul Evului Mediu, Constantă a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsula. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. Orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi (care au stabilit o bancă și practicat
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
fiind prima bancă ce avea drept obiect de activitate contractarea de depozite și acordarea de împrumuturi particularilor. În Spania întâlnim banca de depozit din Barcelona din 1401 Primele operațiuni bancare internaționale au apărut în Angla încă din anul 1260, când negustorii italieni au deschis prăvălii în Londra, pe strada care urma să devină Lombard Street. Eduard al III-lea al Angliei amanetează coroana de aur cu pietre prețioase pentru suma de 45.00 de florini. În anul 1340, regele Eduard al
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
de Trier, Utrecht și Köln au contestat cu toții posesiunea lui Dirk asupra fiefului, care era situat într-o locație importantă sub aspect strategic. Orașul Utrecht, localizat în delta Rinului, era cel mai centru comercial al regilor germani din regiune și negustorii erau nevoiți să străbată posesiunile lui Dirk, de-a lungul Rinului și al râului Vecht, pentru a putea ajunge la Marea Nordului. De asemenea, regii și împărații germani rezidau adeseori la Utrecht și pe moșia învecinată de la Nijmegen. O altă rută
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
Și de acolo a pornit spre Adrianopol”. Izvoarele diplomatice din cancelaria Țării Românești își încep activitatea din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, din punct de vedere intern, cel mai vechi document cunoscut până acum este privilegiul acordat negustorilor brașoveni și din Țara Bârsei de Vladislav I Vlaicu la 20 ianuarie 1368. El constituie totodată și cea mai veche dovadă a existenței Brăilei ca așezare a Țării Românești. Pentru secolul al XVI-lea putem aminti încă două documente importante
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
cel din urmă de știrile cuprinse într-o interesantă kanunnameea, republicată recent. Izvoarele catagrafice au fost socotite în mod firesc printre cele mai vechi surse privitoare la Brăila, atâta vreme cât litoralul dobrogean și gurile Dunării au fost în atenția și intersul negustorilor și călătorilor ce aveau nevoie de detalii pentru a ajunge în aceste locuri. În secolul trecut, Constantin C. Giurescu a socotit chiar că cea mai veche mențiune a Brăilei într-o formă alterată ar fi cea din Libro del Conoscimiento
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
unde cârmuia, în mod obișnuit, pârcălabul, s-au stabilit dregătorii subalterni, care-l însoțeau, cu familiile lor, apoi oamenii de pază, ostașii priveghind atât târgul propriu-zis cât și portul, cu viața lui caracteristică și amestecată. A sporit numărul mesteșugarilor și negustorilor, care se îndreaptă în genere, spre centrele administrative însemnate, cu o populație sporită, centre care ofereau, prin ostașii lor, o protecție mai bună împotriva eventualelor atacuri și prădăciuni. Am arătat că în jurul orașului Brăila a existat, înca sub Basarab I
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
i se părea că o hotărâre a maghistratului este „împotriva intereselor orașului” raportând totodată despre aceasta marii vornicii. Așa se explica rolul important pe care il avea de fapt și de drept, în ce privește gospodărirea orașului cârmuitorul județului. De la unii din negustorii și meseriașii Brăilei își trag numele câteva străzi ale orașului. Găsim astfel în planurile vechi ale lui din prima jumătate a secolului al XIX-lea, strada Brașoveni, după negustorii români din Șcheii Brașovului așezați în Brăila și vânzând marfa numită
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și de drept, în ce privește gospodărirea orașului cârmuitorul județului. De la unii din negustorii și meseriașii Brăilei își trag numele câteva străzi ale orașului. Găsim astfel în planurile vechi ale lui din prima jumătate a secolului al XIX-lea, strada Brașoveni, după negustorii români din Șcheii Brașovului așezați în Brăila și vânzând marfa numită „brașovenie” (obiecte de metal, țesături, pălării, lăzi brașovenești etc.). O altă stradă se numea Cojocari, deoarece aici locuiau cojocarii. O a treia Cavafi, după cei ce făceau încălțamintea de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și în fosta raia și din județele limitrofe: Râmnicul Sărat, Buzău, Ialomița, s-au adăugat românii din Transilvania, în special din Brașov și Săcele, o parte negustori iar cealaltă parte mocani veniți cu oile din rândurile acestor transilvăneni, mocani și negustori, s-au ridicat, cu vremea familii ca „Perlea, Grozea, Panțu, Sassu, Grosu, Moldovanu” care au jucat un rol important atât în viața economică, politică și culturală a Brăilei cât și a țării. După cum se vede, în perioada 1829-1848 ca și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
decât pe vechile drumuri sinuoase din Imperiul Roman, pornind de la Roma. Drumurile legau între ele cetățile din toate punctele Italiei, apoi ale Imperiului, cu centrele de decizie politice sau economice. Ele permiteau deplasările ușor practicabile pentru epocă, ale trupelor sau negustorilor și curierilor. Marea acoperire oferită de drumurile romane a condus la crearea dictonului popular: „"Toate drumurile duc la Roma"” (cu sensul: „Există mai multe mijloace pentru a atinge un anumit scop”), cunoscut în toate culturile europene. Rețeaua de drumuri a
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
adaptat aceeași schemă la noile provincii.</br> Pe Columna lui Traian se găsesc reliefuri care ilustrează munca soldaților romani care deschid un drum prin pădurile din Dacia. La apogeul său, rețeaua rutieră romană principală a atins astfel circa de kilometri. Negustorii romani au văzut foarte repede importanța unor astfel de axe rutiere. Spre deosebire de alte civilizații mediteraneene care își fondaseră dezvoltarea comercială aproape în totalitate pornind de la porturi, romanii au folosit rețeaua de drumuri în paralel cu flota lor comercială. Acest lucru
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
erau împreună cu el. În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia) este sfințită ca biserică având ca patron pe Sant'Adriano al Foro. Moaștele se află în mănăstirea St. Adrian din Geraardsbergen (Belgia). Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor. Rugăciunile lui ajută împotriva ciumei și epilepsiei.
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
care l-a asasinat la 14 iunie 1800 pe generalul Jean Baptiste Kléber, comandantul militar francez al Egiptului. s-a născut în satul Kukan, lângă Alep, în familia kurdă Ous Qopar, fiul lui lui Mohammad Amin, un musulman sunit practicant, negustor de unt și ulei de măsline. Tatăl său îl trimite în Egipt în 1797, pentru a studia științele islamice la Universitatea al-Azhar. În 1800 revine în Siria, unde este surprins de problemele finaciare ale familiei, rezultate din fiscalitatea otomană excesivă
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar cercetătorii presupun că denumirea "kylfingar" provine fie de la arma caracteristică (o variantă de buzdugan/topuz (v. și termenul german "(Streit)kolben") sau un baston de luptă lung, ori chiar de la un cuvânt cu înțelesul “arc”), fie de la "hjukolfr", termen
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Ctitorul bisericii din Cojani este Nicolae Magheru. Deși se află în Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]