6,993 matches
-
Situațiile cele mai dificile s-au înregistrat în județele Mureș și Ilfov. Încercarea centrului de a-l înlocui pe președintele organizației mureșene, Ion Bujoriu, a declanșat opoziția delegației permanente județene. La prima vedere, conflictul părea a fi o expresie a nemulțumirii provocate georgiștilor din provincie de modul nedemocratic în care erau puse în practică principiile de organizare afirmate de conducerea partidului. Cerând să li se precizeze atribuțiile președinților de onoare ai organizațiilor județene, georgiștii mureșeni lăsau impresia că, la nivelul organizării
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
voturi obținut de georgiști nu corespundea cu progresul altor formațiuni politice, că "situația tactică, lupta organizațiilor [...] nu corespunde situației strategice și misiunii politice a partidului", Gheorghe Brătianu afirma că va merge până la "dizolvarea totală a organizațiilor", acolo unde era necesar. Nemulțumirea conducerii centrale față de activitatea desfășurată în teritoriu a determinat publicarea articolului intitulat Ne lipsește avântul, în ziarul central al partidului. Era un îndemn la acțiunea unită a membrilor de partid: "O acțiune politică trebuie dusă pe linii paralele. Ca și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o dezmințire, în care infirma disidența din Nicolina, disfuncționalitățile din celelalte sectoare ale organizației ieșene au fost un fapt real, reafirmat peste ani de cotidianul "Viitorul"237. Dincolo de explicațiile publicate în presă, destinate opiniei publice și conducerii vechiului Partid Liberal, nemulțumirile manifestate în această perioadă între georgiști pot fi puse în legătură cu refuzul lui Gheorghe Brătianu de a participa la guvernul condus de Nicolae Iorga 238. Refuzând oferta de a colabora la guvernul de uniune națională dorit de rege, Gheorghe Brătianu lăsa
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Furtună, Ștefan Tătărescu, C. Stănescu, deci, unii dintre membrii fondatori ai partidului condus de istoric. Afirmând că "șeful a fost condus de familia mai de aproape, de gen. Văitoianu și de [...] C.C. Giurescu"240, Al. Vasilescu-Valjean dezvăluia motivul care determinase nemulțumirea fruntașilor georgiști. Acesta se referea la influența sporită exercitată asupra președintelui de unii dintre apropiații săi, dovedind că, în interiorul partidului, lupta pentru putere era în plină desfășurare. Nemulțumirea fruntașilor georgiști era încurajată și de atacurile dure venite din partea "bătrânilor liberali
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Văitoianu și de [...] C.C. Giurescu"240, Al. Vasilescu-Valjean dezvăluia motivul care determinase nemulțumirea fruntașilor georgiști. Acesta se referea la influența sporită exercitată asupra președintelui de unii dintre apropiații săi, dovedind că, în interiorul partidului, lupta pentru putere era în plină desfășurare. Nemulțumirea fruntașilor georgiști era încurajată și de atacurile dure venite din partea "bătrânilor liberali", în frunte cu Victor Iamandi, șeful organizației liberale din Iași, sau din partea unor membri ai familiei Brătianu, precum Ion Pillat sau Alexandru Alimănășteanu 241. În același timp, un
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
politice, în timp ce o parte din georgiștii disidenți din județul Durostor încercau să se înscrie în gruparea iunianistă 246. Activitatea desfășurată de Gheorghe Brătianu în cadrul "Frontului Constituțional", alături de Partidul Poporului, împotriva camarilei și a metodelor folosite de rege, a determinat alte nemulțumiri ale georgiștilor, în prima jumătate a anului 1935. Dezamăgiți de "politica negativă", pe care Gheorghe Brătianu o dezvolta, după părerea lor, prin acțiunile "Frontului Constituțional", o parte din georgiștii înscriși în organizația județului Ilfov au demisionat, adresând, în același timp
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
informatorul regelui au determinat excluderea lui din partidul condus de Gheorghe Brătianu 250. Excluderea a determinat convocarea Delegației permanente a organizației liberalilor georgiști din județul Târnava-Mare, care a consemnat înlocuirea provizorie a lui Ion Sân-Giorgiu cu Octavian Stănilă, vicepreședintele organizației. Nemulțumirea unora dintre fruntașii georgiști față de menținerea "Frontului Constituțional" și renunțarea aparentă la ideea reîntregirii forțelor liberale au determinat publicarea unor informații referitoare la intenția lor de a părăsi partidul. În aprilie și mai 1936, cotidianul "Curentul" semnala retragerea lui Constantin
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
agravării crizei economice, guvernarea N. Iorga s-a dovedit incapabilă să rezolve gravele probleme economice ale României. Introducerea unor taxe noi, scăderea salariilor prin aplicarea celei de-a doua curbe de sacrificiu și întârzierile înregistrate în plata funcționarilor au stârnit nemulțumirea populației. Raportul întocmit de Charles Riest, expertul străin pe lângă Banca Națională a României, dovedea o intensificare a controlului exercitat de Marile Puteri asupra politicii economice și financiare a guvernului. Nemulțumite, cercurile politice românești cereau demisia cabinetului. Neachitarea soldelor către ofițeri a fost pretextul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
două partide erau aprobate și de o serie de asociații compuse din militari, precum "Cultul Patriei", "Liga Antirevizionistă" sau societăți de binefacere, ca cea condusă de generalul Gomoi. Ba mai mult, prin intermediul generalului Nicolae Rădescu, membru al asociației "Cultul Patriei", nemulțumirile partidelor urmau să fie aduse la cunoștința regelui 564. Pentru accelerarea apropierii dintre georgiști și averescani, în februarie 1935, a avut loc o conferință restrânsă a conducerii celor două partide, la care au participat, de la georgiști, Gheorghe Brătianu, Arthur Văitoianu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
odinioară. Reîntregirea era condiționată, în viziunea georgiștilor, de existența unui raport de "dezechilibru progresiv" între guvern și partid 589. Într-adevăr, în luna aprilie, întors în țară după o călătorie în străinătate, Dinu Brătianu lăsase să se întrevadă o oarecare nemulțumire față de faptul că, la numirea primului ministru, se încălcase uzanța ca președintele partidului de guvernământ să dețină și președinția Consiliului de Miniștri 590. Totuși, răspunzând unei întrebări referitoare la poziția sa față de posibilitatea unei reunificări liberale, Dinu Brătianu a exprimat
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
întrunirea de la sala Marna, din septembrie 1935. Considerând că erau nedreptățiți de regele care susținea în continuare Guvernul Gheorghe Tătărescu și încercările premierului de a ajunge la conducerea PNL, georgiștii au depășit însă momentul, menținând unitatea formațiunii lor politice 610. Nemulțumirile au continuat să se acumuleze, așa încât, la începutul anului 1936, în PNL-Gheorghe Brătianu se conturau trei curente cu orientări diferite: georgiștii care se opuneau tacticii folosite de partidele "Frontului Constituțional" și cereau denunțarea publică a acordului, ramura care se pronunța
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
îngrijorător de mare de străini în întreprinderile implicate în asigurarea apărării naționale 688. Plecând de la această constatare, el adresa guvernului o interpelare. Apreciind că plana încă pericolul restaurării habsburgice asupra țărilor membre ale Micii Înțelegeri, șeful liberalilor georgiști își exprima nemulțumirea pentru faptul că politica educațională guvernamentală neglijase pregătirea unui personal calificat pentru fabricile producătoare de armament. El atrăgea, de asemenea, atenția asupra contrastului dintre ușurința cu care străinii pătrundeau în țară și ocupau posturi importante pentru economia națională și greutatea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
social 724. Deși manifestau tendința de a lua apărarea tinerilor în confruntarea lor cu guvernul, georgiștii îi excludeau pe cei care se dovedeau adepți ai măsurilor extremiste. Astfel, ei condamnau xenofobia, explicând că aceasta nu trebuia să fie confundată cu nemulțumirea tinerilor hrăniți, în timpul școlii, cu mirajul unei stări sociale mai bune, dar afectați, la absolvire, de șomajul intelectual 725. Luând cuvântul în Parlament, cu ocazia comemorării lui I.G. Duca, în februarie 1934, Gheorghe Brătianu respingea violența, condamnând folosirea ei împotriva
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
România, unde revendicările legitime ale muncitorimii se regăseau în programul oricărui partid politic, această grupare socială nu era atrasă exclusiv de ideologia comunistă 753. Pentru șeful georgiștilor, primejdia extinderii comunismului era accentuată de măsurile represive ale guvernanților, care împiedicau exprimarea nemulțumirilor. De aceea, aprecia Gheorghe Brătianu, lupta împotriva comunismului echivala cu lupta împotriva sistemului de guvernare, care favoriza corupția, dar și cu lupta împotriva agenților Internaționalei 754. Atacul împotriva fruntașilor comuniști, agenți ai Cominternului este evident, iar atacul împotriva guvernului și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
au existat, între foștii georgiști, glasuri care au protestat față de actul reîntregirii 868. La 21 ianuarie 1938, Gheorghe Brătianu a avut întrevederi cu mai mulți fruntași georgiști, care i-au raportat că reîntregirea pe teren se desfășura cu mare dificultate. Nemulțumirea foștilor georgiști era determinată atât de modul în care se realiza "împărțirea demnităților în fiecare organizație", cât și de refuzul conducerii partidului liberal de a face "purificările" pe care le promisese la revenirea grupului georgist. Între nemulțumiți se numărau C.C.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Brătianu cu foștii georgiști, după 1940 sunt foarte puține și, oricum rarele episoade se petrec în contexte politice care depășesc obiectivele acestei lucrări. Concluzii Constituirea PNL-Gheorghe Brătianu, în iunie 1930, imediat după actul Restaurației regale, a reprezentat o manifestare a nemulțumirilor, până atunci latente, din PNL. A fost o răbufnire a acelor liberali care, deranjați de conducerea autoritară exercitată de familia Brătianu, aspirau la locuri mai importante în partid și doreau să acceadă mai ușor la guvernare. În aceste împrejurări, acceptarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea unui spirit malefic (exorcismul); 2. rituri de asumare - a unei alte identității (șamanism
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un mascul atotputernic: acesta era șeful și tatăl hoardei, deoarece el controla atât distribuirea hranei, cât și accesul la femei. Copiii săi, adică ceilalți masculi, aveau atât sentimente de mulțumire (pentru că el le garanta securitatea și hrana), cât și de nemulțumire (pentru că nu le permite satisfacerea instinctelor, mai precis accesul la femeile din hoardă). O asemenea configurație istorică este analoagă cu ceea ce psihanaliza dezvăluie ca un dat universal al subconștientului masculin: complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sub semnul Întrebării regulile sociale structurale și sugerează noi posibilități (1974, p. 202). De aici derivă caracterul periculos, amenințător, al oricărei secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max Gluckman). Pe de altă parte, ritul face posibilă exprimarea tensiunilor sociale, le aduce În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță - sărbătoarea nu distruge ordinea, ci permite punerea ei Între paranteze pentru un anumit interval de timp, eliberând astfel tensiunile, frustrările nemulțumirile acumulate În societate (R. Muchembled, 1978, pp. 124-127; M.J. Poirer, 1985, p. 349; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484; A. Vilardary, 1968, p. 13). Vitalitatea sărbătorii În lumea modernă a fost subliniată de numeroase studii, care au arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și controlată, a ordinii sociale, o eliberare, limitată În timp și spațiu, de povara obligațiilor derivate din statuturile și rolurile sociale (așa-numitul model al „supapei de siguranță” - the safety valve). Prin acest mecanism se obține o anulare (temporară) a nemulțumirilor grupurilor dominate și o reafirmare simbolică a ordinii și unității sociale; b) modelul conflictual: carnavalul reprezintă o formă de exprimare a rezistenței față de mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1976, p. 114). M. Bristol (1985) urmărește exprimarea simbolică a violenței plebee În carnavalurile din secolul al XVII-lea. M. McIntyre (1989) subliniază utilizarea elementelor carnavalești În demonstrațiile muncitorilor americani din secolul al XIX-lea, J. Brophy (1997) În exprimarea nemulțumirii de către populația prusacă din zona Rhineland din prima parte a secolului al XIX-lea, iar M. Hastings (1986) În protestul muncitorilor belgieni de la Începutul secolului XX. Elementele de confruntare și contestare sunt relevate de M. Riggio (2004) și R. Schechner
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care au la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve” În mediile populare până În modernitate) și transmis prin imigranții europeni și În America de Nord (L. Johnson, 1990), acest ritual este cunoscut și sub
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2005, pp. 160-165) identifică următoarele momente ceremoniale: a) sosirea președintelui și primirea de către autoritățile locale proeminente; b) deplasarea de la locul sosirii către prima destinație: rolul mulțimilor strânse pe străzi - mărturie a adeziunii, simpatiei și identității politice, dar, uneori, și a nemulțumirii, contestației, conflictului; rolul elementelor sonore (clopote, muzică, sirene) și al celor vizuale (Împodobirea străzilor și a caselor) - marcă a momentului unic, a rupturii față de existența cotidiană; c) onorurile civile și militare: salutul autorităților locale, garda militară care dă onorul, gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
seara. La ora Înserării, străzile Belfastului se golesc de tot. Un alt „Doisprezece” a trecut (B. Dominic, 2000, p. 4). În alte situații, ieșirea ceremonială În stradă nu mai transmitea un mesaj consensual, ci afirma, În limbajul simbolic al ritului, nemulțumirea unor grupuri față de ordinea existentă. Pentru grupurile care nu aveau acces la spațiul public elevat, care nu Își puteau face auzite revendicările În structurile politice (partide, Parlament, alte locuri ale dezbaterilor politice), spațiul simbolic al riturilor politice oferea o alternativă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]