7,150 matches
-
este înrădăcinată în peisajul grec descris cu mai multe sau mai puține precizări datorită elementelor sale celor mai simbolice, deși - de-a lungul timpului - Itaca părăsește țărmul său grec pentru a lua multiple forme și a deveni o țară a nostalgiei cu chipuri multiple. Lawrence Durrel, ne reamintește mereu în Insulele grecești 182 că "firește, descrierile topografice ale Odiseei nu satisfac sută la sută dorința de identificare, dar fără a fi prea indulgent sau prea credul, putem să ne încredem în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
187, Vassili Karist scrie odiseea unui exil prin procură. El este obsedat de Itaca. Visează la Georgia ca la o insulă inaccesibilă, înecată de lumină. Alfred s-a născut în Franța și exilul este mai întâi imaginar și văzut prin intermediul nostalgiei părinților săi și a unui tată pe care nu l-a cunoscut și căruia îi scrie pe tot parcursul romanului. Fiindcă acest tată are o poveste care îl obsedează: el a vrut să apere Georgia în timpul celui de al Doilea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acest sens, să-l interpretăm; să-l ilustrăm în mod viu, personal, fără a ne lăsa striviți de această capodoperă pe care literatura greacă a extras-o din mituri"208. Într-adevăr, pentru Molteni, Odiseea nu este decât "contrastul între nostalgia căminului, a familiei, a patriei și a numeroaselor obstacole care împiedică o întoarcere în ținutul natal, sub acoperișul familiei...."209 , dar este și povestea raporturilor sale cu femeie la care îi este teamă să se întoarcă pentru motive ce țin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hotărăște să rămână la Itaca: "Restero a Itaca per sempre". Și el începe să-și scrie aventurile, Iliada și Odiseea. Itaca a devenit spațiul scrisului. La Ovidiu, la unii stoici și la câțiva părinți ai bisericii primitive, Itaca era emblema nostalgiei aspirației spirituale. Întoarcerea pune capăt aventurii și lasă loc idilei, fapt cântat de către Du Bellay 218. Ferice de drumețul vâslind ca și Ulise/ Or ca vestitul lânii din mit căutător,/ Întors, când dobândi-a înțelepciunii spor,/ Să-ncheie între neamuri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nach Ithaka zu Gaste,Siieh, da ward das Hauschen zum Palaste,/ Rasch genossne, fluchtige Sekunde/ Wand zu voller, reichter Lebenstunde,/ Und mir ist, als konnt' es wo auf Erden/ Niemals, niemals wieder winter werden. Poeții au evocat întotdeauna Itaca, cu nostalgia potrivită (să ne gândim doar la Jean-Paul Hameury sau la Raymond Farina)221. Fără îndoială destinul Itacăi s-a schimbat mult cu Goethe când Werther a crezut că găsește în ea idila homerică, înainte de a-l abadona pe Homer pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și să știți să-l iertați pe vinovat mai degrabă decât să-l pedepsiți pe nevinovat"325 un strigăt care răspunde violării ospitalității ca unui viol asupra persoanei proprii. Povestea e binecunoscută. Concubina, ale cărei dorințe sunt împlinite simte o nostalgie pentru vârsta copilăriei și se întoarce acasă la tatăl ei326. Dar Levitul părăsit nu poate să o uite pe nestatornica și necredincioasa lui soție și merge să o regăsească la Bethleem. Aici el este primit cu o generoasă ospitalitate și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înapoi, se adaugă obstacolele lingvistice și problemele de adaptare la o viață nouă în spațiile intens urbanizate. Dar aceste dificultăți sunt de ordin psihologic, fiindcă neliniștea trăită pe ambarcațiunea care îi duce pe nou sosiții în America se unește cu nostalgia țării de origine, după cum atestă amintirile, cântecele familiare sau obiectele fetiș din vechea patrie. Și mai mult încă, aceste amintiri se degradează și adesea devin semnul pierderii. Astfel Karl Rossmann află, de exemplu, că hanul Gâsca din Praga nu mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din aceeași lume ca și persoanele din anturajul său. Această femeie prăbușită într-un fotoliu părea neînsuflețită, ea nu apleca măcar ochii asupra copilului pe care îl ținea la piept, dar privea în aer, în gol" ca obsedată de vreo nostalgie indicibilă, poate ca alte femei de amintirea sfâșietoare a unui trecut iremediabil, definitiv pierdut. Cea "care vine de la Castel" are ochii albaștri "obosiți" ea este ca un înger transparent cu eșarfa ei de mătase. Această "frumoasă imagine tristă și imuabilă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
violent încât veți avea teamă nu de idiș ci de voi [...] Bucurați-vă de asta cum veți putea!" Este limba evreilor din Est cu desaga lor murdară, oameni certăreți, necredincioși, persecutați, hoți dar care formează o comunitate 614. O evidentă nostalgie e manifestată pentru acest gen de personaje triviale, sordide, incapabile de a trăi cumsecade și care sunt opusul evreului din Vest din care Kafka face parte. Primul posedă ceea ce ceilalți, cei civilizați au pierdut, o forțo de existență care înglobează
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Merlin dans l'oeuvre d'Edgar Quinet, Champion, 1999, p. 337 191 Scrisoare către J. Michelet, 19 februarie 1856, ibid. 192 "Itaca trebuie înțeleasă ca o anamneză în mare parte romantică, care reînvie în poezie un trecut aistoric; ca o nostalgie a mitului, care singur poate să umple golul existențial al vieții noastre cotidiene" (Gérard Thiériot, Ithaque de Botho Strauss, în L'émigration: le retour, Cahiers du CRLMC, 1999, p. 327. 193 Botho Strauss, Ithaka, Carl Hanser Verlag, 1996, p.98
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de spirite. În Gh. Panu și Iacob Negruzzi, Junimea își află, în mod strălucit, doi cronicari ce vor desăvârși imaginea în posteritate a cercului din care au făcut parte. Ne parvin, pe această filieră a amintirii, efigiile care oscilează între nostalgie și ironie casantă, ecouri ale unei lumi ce nu mai are decât foarte puține puncte în comun cu România secolului XXI. Paginile lui Panu și Negruzzi descriu un univers pentru care vorba de spirit este o prezență naturală în economia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
decât tușele îngroșate. Liberalismul și conservatorismul sunt categorii conceptuale care se află, în Europa și România de după 1848, întro tensiune ce explică și ambiția lui Maiorescu și Carp de a ocupa, simbolic, o poziție de centru, la egală distanță de nostalgia pentru Vechiul Regim și de fervoarea revoluționară. Maiorescu și Carp, ca atâția dintre contemporanii lor, sunt obsedați de identificarea acelui parcurs al modernizării care să per mită evitarea traumelor anului 1789. Redați unui mediu occidental al circulației ideilor, junimiștii încetează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
veni, când poporul e rătăcit, săi zică: nu merg după tine; tu ai facultatea de a simți răul, leacul rămâne la mine săl indic, iar datoria ta este săl urmezi.<ref id=”1”>Ibidem, p. 98.</ref> Despre tradiție și nostalgie Există, în maniera în care lectura junimistă preia paradigma formelor fără fond, o direcție distinctă de cea liberal conservatoare ilustrată de Maiorescu și Carp. Ceea ce este absent din critica acestora este apelul la tradiție, apel care să devină punctul de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
un vast patrimoniu al tradiției și accentuează linia de despărțire dintre elită și comunitatea pe care o guvernează, comunitate care este subiectul unui experiment social precipitat de încrederea oarbă în rațiune. Textele lui Rosetti oferă imaginea remarcabilă a întâlnirii dintre nostalgie, critica raționalismului politic și un simț al lucidității care relevă imposibilitatea întoarcerii în trecut. Sacrificarea tradiției și îmbrățișarea necritică a transplantului instituțional sunt imputabile unei aristocrații naționale care își trădează misiunea de a fi gardian al trecutului. Educația occidentală a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
perioadă în atenția ministrului nazist al Propagandei, Joseph Goebbels, în jurnalul căruia aprecierile asupra acestei țări și a ofensivei germane din Ungaria sunt frecvente. La 3 martie 1945: „Din România, se anunță că populația, în totalitatea ei, se gândește cu nostalgie la vremurile în care țara le era ocupată de nemți. între timp, Garda de Fier și-a început activitatea, dar evoluția stării de lucruri din România demonstrează că sovieticii sunt cu ochii pe ea”. 5 martie 1945: “în statele ocupate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intelectualilor și scriitorilor români..., ei s-au grupat în Spania, formând un centru care, prin omogenitatea sa, era menit să rămână unic în întreaga istorie a celor 45 de ani de exil românesc. îi uneau originile conservatoare, o educație aleasă, nostalgia după o Românie Mare și profunda convingere că Vestul european, în ciuda înaltului său standard de civilizație, nu ar fi în stare să oprească decăderea continuă a valorilor constitutive, tradiționale”. Invocând faptul că Spania era singura țară din Europa cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de atins”. Concluzia este însă, în mare parte, simplificatoare și nepermis de generalizantă. Mărturisirile consemnate au fost făcute după mai mulți sau mai puțini ani de la autoexilare. între timp, cum este și firesc, motivațiile emigrării s-au estompat, împrumutând patina nostalgiei. Chiar și așa însă, aceste considerații târzii evidențiază faptul că exodul românesc către America, consumat între 1945 și 1989, a fost o formă de emigrație anormală, întrucât realitățile caracteristice României acelei epoci erau, ele însele, anormale. „The Last Wave”, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sensurile pe care le capătă memoria: depozitară a unei experiențe de calvar, recuperatoare, justificativă, manipulatoare, evaluatoare și apreciativă. Se cuvine să observăm cum acționează bine cunoscutul mecanism de tipul „vârsta de aur” în cuprinsul volumului. Trecutul apropiat este evocat cu nostalgie ca simbol al unei epoci de prosperitate în opoziție cu prezentul dificil și viitorul incert. Lipsurile, inflația, grijile cotidiene își fac simțită prezența în discurs. Intervievații balansează adesea cu ușurință între trecut și prezent, proiectând asupra primului o aureolă idealizată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
după comunism sunt elocvente: chiar și în 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, în terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, între altele, dincolo de încrederea în Ion Iliescu, prin neîncrederea în instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date în Românii după ’89. Și în acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Woodland Hills, California, 1988; Dumitru Vitcu, Gabriel Badarau, „Political Implications of the Romanian Emigration to America up to 1918”, Revue Roumaine d’Histoire, XXXI, Nos. 3-4, 1992, pp. 255-273; Aurel Sasu, Cultura română `n Statele Unite și Canada, I, Presa, II, Nostalgia Românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1993; Carmen Maria Andras (ed.), Confluențe româno-americane, Editura „Mica Doris”, T`rgu Mures, 1995; Anca Hartular, Merem la America. `nceputurile comunității românești `n America, Prefață de Mary Leuca, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ulei și grafică (1976), Iasul de ieri și de azi - grafică (1976), Iasul, evocare sentimentală - ulei și grafică (1984), Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
tare" care domină, impune, care se crede universală, atemporală și este agresiv egocentrică, intolerantă față de contraziceri, presupune un "efort violent de omogenizare și universalizare". Dar "pretenția de a avea o legătură cu valorile, dacă nu este guvernată de memorie, de nostalgie, de rugăciune, este o pretenție demonică". în centrul teoriei lui Vattimo despre gândirea slabă se află noțiunile heideggeriene de Andenken (reamintire, regîndire) și Verwindung (vindecare, convalescență, resemnare, acceptare). Un alt termen-cheie este pietas, semnul sub care se ordonează etica gândirii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
efortul de a nu impune propria raționalitate sau propriile convingeri. Pe poziții apropiate, dar în altă cheie stilistică, Umberto Eco recunoaște că, de vreme ce nu putem distruge trecutul - ceea ce ne-ar reduce la tăcere - el trebuie revăzut: cu ironie, bună dispoziție, nostalgie parodică și autoparodică, dar nu cu inocență. 137 La rândul lor, gânditorii americani, Richard Rorty, Seyla Benhabib, Hal Foster, Fredric Jameson și Andreas Huyssen, se află de partea filosofiei analitice și pragmatismului și, pe lângă etalarea eterogenității, acordă postmodernului și un
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
povestiri și amintiri din viața sa, În care l-a descris, printre altele, pe prietenul copilăriei sale, Vasile Porojan, copil de țigan și rob al familiei Alecsandri, tovarăș de aventuri și fapte ștrengărești. La bătrânețe, poetul și-a amintit cu nostalgie timpul dispărut: „Poamele din grădină nu apucau niciodată a se coace din cauza noastră căci amândoi știam a ne acăța ca veverițele pe vârfurile cele mai nalte ale copacilor roditori. Evrei nu mai Îndrăzneau a trece pe strada casei noastre din cauza
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
scriitorul Dan Hăulică a primit titlul de doctor honoris causa al Universității de Artă "George Enescu" din Iași. Cuvintele sale au fost, ca întotdeauna, un regal al ideilor și al metaforei, cultivând, poate, celor care l-au ascultat atunci o "nostalgie a sintezei", cu efecte mai profunde, mai durabile decât polifonia adeseori dezacordată a postmodernismului. Plăcerea, partea de seducție estetică e totdeauna de nedespărțit de o dimensiune de inteligibilitate superioară A.V. Sunteți născut la Iași. Nu aș vrea să începem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]