8,125 matches
-
odihna. Programul de viață, adică ritmul în care decurge viața de fiecare zi, are o importanță capitală. Munca și odihna, orânduite într-o anumită succesiune, înlătură uzura organismului, surmenajul și stresul. Dimpotrivă, lipsa unui ritm echilibrat de muncă și odihnă, obosește repede sistemul nervos. Adesea, oamenii obosesc repede și se simt rău, nu din cauză că muncesc mult, ci din cauză că muncesc dezordonat, fără pauze, fără o anumită alternanță și disciplină. Ritmul în muncă, creează ritmul fiziologic. Și nu mă refer numai la munca
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în care decurge viața de fiecare zi, are o importanță capitală. Munca și odihna, orânduite într-o anumită succesiune, înlătură uzura organismului, surmenajul și stresul. Dimpotrivă, lipsa unui ritm echilibrat de muncă și odihnă, obosește repede sistemul nervos. Adesea, oamenii obosesc repede și se simt rău, nu din cauză că muncesc mult, ci din cauză că muncesc dezordonat, fără pauze, fără o anumită alternanță și disciplină. Ritmul în muncă, creează ritmul fiziologic. Și nu mă refer numai la munca fizică, ci și la cea intelectuală
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet” (M. Eminescu, I, p. 32) $adjectiv$$/„Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie.” (M. Eminescu, I, p. 234) $adverb$$. • adjective rezultând din participii verbale: ruginit, îngălbenit, ascuțit, copt, obosit etc. Dintre cele două clase omonime (participiul adjectival și participiul - formă verbal-nominală), sunt adjective termenii care se caracterizează, în planul lor semantic, prin convertirea sensului dinamic, procesual, într-un sens static; termenii nu mai exprimă acțiuni încheiate, ci însușiri: glas
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme care dezvoltă în planul lor semantic idei precum: apartenența, înrudirea etc.: Al lui Gheorghe a plecat dis de dimineață. Ai casei l-au așteptat toți la aeroport. Articolul demonstrativ/adjectival substantivizează, prin elipsă: - adjective: (oamenii) cei leneși Cei leneși obosesc înainte de a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M. Sadoveanu) Unele sintagme substantivizate prin articol demonstrativ au devenit, prin întrebuințare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
optative: „De când s-a dus, sunt ca o creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea nici o bucurie nu-i mai dă Inimii mele, boală și putredă ciutură.” (M. Isanos) „Poate-ți odihni oleacă - zise femeia - îți fi obosiți.” (C. Hogaș), „- Ostenit trebuie să fi fost cuconașul ist tânăr, observă femeia privind pe tovarășul meu cum dormea de adânc.” (C. Hogaș), „...Trebui, deci, să coborâm cele treizeci și două de scări (...); ai fi zis că te scobori în fundul pământului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Marile nelegiuiri ale tuturor timpurilor se comit din pricina inerției mediului în care ne credem în siguranță și care se schimbă numai cu mijloace mari.” (M. Preda, Delirul, 376) sau cauza unei însușiri sau stări (fiziologice, psihice, atmosferice): „Eram așa de obosit și sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet.” (L. Blaga, 52), „Jupânul s-a întors mirat spre el, cu ochii mici, de nedormit ce era.” (E. Barbu, 214), „Piciorul îl durea de atâta drum, seara cădea frânt, nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare facultativă, atât a numelui (pronumelui) cât și a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomiei semantice sau structurale a enunțului: „Curta se așeză...” Enunțul sintactic își păstrează autonomia și în absența regentului nominal, dar funcția termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relație de dependență simplă, unilaterală, termenul realizează funcția de circumstanțial: „... obosit de orele de plimbare, se așeză...”. Întrucât regentul verbal funcționează ca predicat, absența sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al atributului circumstanțial, face imposibilă structurarea enunțului: „Curta, obosit.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul circumstanțial descrie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o linie, ci o perspectivă.” (T. Vianu, 76) șnume predicativț, „Nu dumneavoastră ci eu s-ar putea să pier în acest război...” (M. Preda, Delirul, 113) șsubiectț, „Doarme nu pentru că a băut prea mult, ci pentru că e peste măsură de obosit.” (M. Eliade, 71) șcircumstanțial cauzalț, „N-am plecat direct spre Abrud, ci întâi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu „chioara”...” (M.Preda, Viața..., 22) șcircumstanțial spațialț, „Mă răfuiam nu cu arțarul ci cu destinul.” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei veți întâlni un om ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
roua sclipitoare „Bună dimineață, soare!” Când trec norii din greșeală Peste-a soarelui beteala Spune: „Să ne scuzați, vă rog!” Și-o iau repede din loc. Iar atunci când ploaia cade Brazda semănata scalda, Grâul, după câte știm, Zice ploii: „Mulțumim”. Obosit de colindat Soarele nu s-a culcat; Înainte să apună Dânsul zice: „Noapte bună” Iar cand noaptea s-a lăsat Peste câmp, în lung și-n lat, Iarbă murmura ușor: „Noapte bună!” tuturor. Apă rece de Mihai Negulescu Cu săpun
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Da. - Știi cum îi spune? Drept răspuns Neculai Brateș ridică din umeri . - Ceplenița, Culai. Să vedem acum, domnule profesor, dacă analizând numele acestui sat, după legile filologiei, ai să poți să-mi spui de unde-i vine. Neculai Brateș nu se obosi în nici o gândire, răspunz ând cuconului Stejărel că nu pentru a da examene la filol ogie a venit la Cotnar. - Să ți spun tot eu, Culai. Glăsuiește Cronica un dev a... - Iar îmi citești din cronici? - Dacă cronica e biblia
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
n a fost absolventul nici unei Academii de arhitectură. Și în beciul lui nu este apă. Trage acum sing ur concl uzia care e de tras. Și iar au pornit-o. - Mai avem mult de mers, cucoane Stejărel? - N oi fi obosit?! Apoi musai, dacă îți place Cot nar - și de aia ăl bei, fiindcă îți place - trebuie să cunoști și Cotnarii. Dacă am fi noi oameni cu cap, cu vinurile lui, Culai, ar trebui să batem tot pământul. Știi tu ce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Puccini, ea cu ministrul Negură al cooperației; eu cu Mad am Butte rfly, ea cu o cucoană de la Paris, soția lui Coty, marele negustor de parfumuri și proprietar al ziarului „Le Figaroʺ, născută Cotnăreanu, originară de pe la Hârlău... Până la urmă, am obosit amândoi și am mers la culcare, după ce i-am sărutat mâna cu miros de mentă creață. Alegea frunze pentru uscat. Cum nu puteam adormi de necaz, târziu, după miezul nopții, un glas de primadonă, emițând acute d e crista l
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
plesnea din bici scurt, și gata. Când era director la Teatrul Național , venea unul, venea altul, mă rog, lume de teatru, și-i împuiau urechile cu bârfe. Sadoveanu, când era, rămânea ca și cum n-a auzit, își vedea de treabă. Bârfitorii oboseau. Timpul le făcea uitate. Topârceanu, nu,. „Cum ai zis că face cutare ? Ei, nu zău ?! Ia mai spune, dragă. Așa, așa. Extraordinar. Eșt i sigur pe ce spui?ʺ Și suna să vină cel în cauză. Când intra, îl poftea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în eternitate. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice; dar tovarășii săi își u rmau cal ea, nepăsători. Dădu și el pinteni calului, înțepat în inimă de o nemulțumire. Apoi se mângâie, cugetând că-i obosit și l așteaptă, la capătul acelei cărări cotite, odihna. în fruntea șiragului, dumnealui șătrarul, pătruns de puterea miedului și de umezeala caldă a contă șului, s e aplecase cu totul înainte și abatele nu mai avu îndoială că acel care
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și o va lua în casă, fără ca iarna să o prindă afară.... Pământul este acoperit cu o plapumă de frunze de toate culorile. Și el este trist. Oare de ce ? Că a venit toamna ? Nu, niciunul nu este supărat. Sunt doar obosite de atâta muncă de o vară. În sfârșit, toamna a venit cu o frânghie aurie și le va duce pe lumea cealaltă, pe o câmpie: Toamnă, toamnă, Cui ne dai ? Minunatul nostru grai Ne va încălzi natura ! Alina Sfetcu TOAMNA
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în timpul zilei, le chema pe puținele rămase cu dânsa printr-un semn: Cip-cirip ! Un vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor care rămân goale și pustii. Plantele, iarba și florile cu miresme dulci își apleacă capetele spre pământul zbârcit. Sunt obosite și mare e dorul ce-l simt pentru doritul soare. Vara, el le mângâie ușor fețișoarele vesele. Acum totul e un vis trecător, spulberat de vânt. Soarele se ascunde pe undeva, căci stăpâna Toamnă îl amenință cu vânturi grele care
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
după dealurile satului, prevestind venirea serii. Tot cerul s-a pornit pe plâns cu picături mici prin ceața umedă și deasă, aducând toamna. În sat, apar țăranii amărâți, îmbrăcați în haine peticite, cu căciulile roase, în căruțe, venind de la câmp, obosiți după o zi lungă de muncă ; alții pășesc agale, fără putere, pe lângă vitele care se întorc de la păscut. Din celălalt capăt, se văd apropiindu-se căruțe încărcate cu porumb, iar țăranii trudiți merg pe lângă caii care știu drumul pe de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
-i ieșea în cale, nepăsându-i de nimeni și de nimic. Dar parcă, făcându-i în ciudă, fulgi spumoși își continuau dansul zburdalnic, mângâindu-se unul pe altul, căzând și urcând în același timp, pentru ca mai apoi să se așeze obosiți pe pământul care-i aștepta uscat de dorul lor. Am ieșit afară și mi-am îngropat mâinile în argintul ce se așternuse în grădină. L-am dus apoi la tâmplă și am simțit cum căldura obrajilor mei topea zăpada cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
zbughit-o repede întracolo.Mi-am căutat imediat o scorbură și am găsit-o repede. Ba mai mult chiar, am găsit una plină cu alune.M-am bucurat și am crezut că vântul adusese toate acele bunătăți.M-am culcat obosită de atâta drum. Nu știu câte ore am dormit, dar știu sigur că un zgomot puternic m-a trezit. În fața mea stătea o altă veveriță furioasă că un inamic i-a pătruns în locuință. -Ce cauți aici ? m-a întrebat ea cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
exotism ermetic așterne atmosfera calmă a unei tristeți mărturisite cu austeră demnitate. Aceeași atitudine neutră, retrasă în umbra discreției, ne oferă alternativa propriului itinerariu parcurs spre o civilizație îngropată sub colbul Eternității. Acolo, printre ruine, ne descoperim pașii de odinioară, obosiți sub povara unor gânduri doar de noi știute. Iar clipa revederii cu propriul Eu este secunda „oglindirii” supreme, a privilegiatei Regăsiri de sine. Expresia temei introductive relevă dimensiunea unei simplități ce transcende spre o remarcabilă esențializare. Acea distilare a limbajului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
infinit, pe când Sandu prelungește carnalul în virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fără punct, fără virgulă. A înșiruit o serie de fraze fără să trăiască cuvintele, când de fapt, acesta este unicul farmec al cuvintelor, de a trăi prin semnificație, prin muzicalitate. Simțeam nevoia să ripostez împotriva apatiei lui, dar eram prea obosit. Nu găseam resursele necesare pentru încă o frază ce nu-i folosea, oricum, nimănui. -Cum e camera în care v-au dus? Vă place? Am dat din cap afirmativ și am stârnit compătimirea celor din jur. Probabil că vedeau în
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
de fragil... Și apoi trosnetul ușii închise, un murmur al glasului ei de după ușă, apoi liniște. Cei doi m-au dus în cameră și au închis ușa încet. Eram din nou în acel spațiu cunoscut și necunoscut, dar eram prea obosit să mai caut. În ureche îmi vibrau frânturile serafimei din cabinetul doctorului. Erau note calde cu care am adormit fără să-mi dau seama. Peste ceva vreme m-am trezit. Am deschis ochii și mi-am cocoțat privirea pe tavan
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]