13,698 matches
-
de delicată Încât trebuia să o știi bine ca să identifici asta ca pe un gest de fălire: ne bucurăm de cea mai distinsă intimitate cu cei mai de vază oameni din Marea Britanie. Un mic viciu - aproape nutritiv, digestiv - ce făcea obrajii Antoninei mai fini, părul mai moale, culoarea mai adâncă. Dacă puțin avânt pe scara socială o făcea mai arătoasă (mai dolofană Între picioare - gândul dădu buzna, iar Sammler Încetase să mai Încerce să respingă aceste iureșuri mintale), asta avea justificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci istorici ai civilizației - Karl Marx, Max Weber, Max Scheler, Franz Oppenheimer. Incursiuni ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tânărul Lionel Feffer, Îl rugase să țină un seminar la Columbia University despre scena britanică În anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de Încredere. Doar șarmant. Adică uneori Îi făcea mare plăcere lui Sammler să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre oamenii se simțeau obligați să tempereze toate aceste mesaje puternice cu comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poată controla, Sammler spusese: „Cald? Ceva verde? O masă de biliard În iad s-ar potrivi descrierii“. — Oo, da! M-am rupt de râs, spuse Wallace. Mai apoi Îl Întreba pe Sammler dacă-și adusese aminte exact cuvintele. Sammler zâmbea, obrajii lui mici Începeau să se Înroșească, dar refuza să-și repete spusele. Wallace nu era spiritual. Nu avea asemenea spuse. Dar avea experiențe, inventa proiecte curioase. Cu câțiva ani În urmă zburase la Tanger cu scopul de a cumpăra un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată a obrajilor lui, sunetele pasionale pe care le scotea. Vocea care se asemăna cu un instrument la care se cântă cu intensitate din ce În ce mai mare, dar fără speranță din punct de vedere muzical - tonurile de fundal strigând de fapt după ajutor. Dar câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de șase luni. Dar Îmi dau seama ce pregătire atentă se cere. În mod obișnuit, Sammler se ferea de lingușeală, dar acum nu avea de ales. O urmă fină de umezeală se formase pe aparatul negru, În dreptul urechii, iar pe obraz o pată roșie de la cum Îl apăsa. Spuse: — Lucrarea e genială. — Mă bucur că gândiți așa. Vă dați seama cum mă afectează asta. Îmi dau seama. Oricine poate apuca pe oricine și-i poate da un brânci. Cei mici Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
siguranță, sub cheie. Cheile sunt la mine. Domnule profesor Lal, vă rog, acceptați scuzele mele. Fiica mea s-a purtat foarte urât. V-a făcut să suferiți. Sammler la lumina din hol văzu chipul șocat și dezamăgit al lui Lal: obrajii măslinii, părul negru, Îngrijit, strălucitor și pieptănat elegant cu cărare și barba uriașă, Întinsă. Insuficiența cuvintelor - nevoia de mai multe limbi simultane pentru a te adresa tuturor părților minții În același timp, mai ales acelor părți lăsate libere de comunicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În această seară de sensibilitatea acelei zone; dacă exista pericolul să fie expus sau rănit, Îl simțea În propriile organe). Nu era sigur că poartă desuuri. Nu, nu avea nici un Büstenhalter. Era exagerat de albă - pielea groasă precum coaja citricelor, obrajii ca laptele - și buzele ei, ce păreau mai pline și mai moi ca niciodată, erau vopsite Într-o ciudată nuanță portocalie. Ca ciclamele napolitane pe care Sammler le admirase la grădina botanică. Mai mult, purta gene false. Pe frunte avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuse Sammler, Margotte are nevoie de ajutor la bucătărie. Du-te și ajut-o. — O, tată. Încercă, vorbind deoparte În poloneză, să Îi spună că dorește să rămână acolo. — Shula! Du-te! Du-te acum - du-te! Îl ascultă și obrajii ei căpătară un aspect aprins și Înverșunat. În fața lui Lal voia să arate supunere filială, dar dosul ei rămase țanțoș În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul de țigară din jurul părului. În fața lui Wallace insistase că e oriental, iar acum i se părea că se asemăna cu un oriental. — Cât despre starea actuală a lucrurilor, spuse Govinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o persoană plăcută, veselă, prietenoasă, capabilă de emoții puternice, uneori chiar nonșalantă. Dar strict corectă. Adeseori doctorul o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis. Era permis de o nouă ordonanță care recunoștea valoarea afecțiunii și a spontaneității. Fără Îndoială că sentimentele lui Elya erau puternice, spre deosebire de cele ale Hildei. Dar spontane? Exista În comportamentul lui un puternic element de propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de până acum. Sammler credea că Eisen Îi zdrobise fața. Iar acum se pregătea să-l lovească din nou, cu medalioanele lui. Negrul Îl lăsase din mână pe Feffer și se Întorcea. Își dezveli dinții. Eisen Îi sfârtecase pielea și obrazul Îi sângera și se umfla. Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-am zis nici o clipă asta. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar precis. Lovi și mai tare decât Înainte și Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie luată drept băiat. Așezat lângă ea, Sammler nu mirosea obișnuitul mosc arăbesc. În loc, emanația ei femeiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-mi spui că Elya a auzit asta la radio! — Nu, n-a auzit. Deja cobora cu liftul. — Și zici că Wallace nu e rănit? — Wallace e În al noulea cer. În extaz. A trebuit să Îi pună copci pe obraz. — Înțeleg. O să rămână cu cicatrice. Ce poveste Îngrozitoare! — Îi plângi prea mult de milă. — Recunosc că toată părerea asta de rău pentru oameni te poate epuiza. Pe de altă parte, mă simt și provocat de el. — Normal că ești. Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
predea arta olăritului, a zis Mawson. După cum știi am așteptat destul de mult s-o înlocuim pe doamna Sipwitsch. Suntem foarte norocoși că am găsit-o. La auzul acestor cuvinte, un cerc mic, precis, de culoare purpurie apăru pe fiecare dintre obrajii Shebei. — Ea e Barbara Covett, a continuat Mawson. E unul din stâlpii de rezistență. Dacă ar fi să plece, mă tem că St Goerge s-ar prăbuși. Sheba s-a uitat la mine cu atenție. Avea în jur de treizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să nu fiu persoana cea mai potrivită să evaluez farmecele băiatului. Și totuși, presupun că dacă interesul meu ar fi mers în acest sens, aș fi ales pe cineva mai drăguț: unul cu oase delicate, un băiat cu puf pe obraji din clasele mai mici, poate. Conolly nu e drăguț în nici un caz. E un tip cu fața grosolană, cu părul lins și cu o culoare de pipi, cu buzele mari și atârnânde. Din cauza unui accident din copilărie (un joc nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de cavernele supurânde la care sunt supuși băieții de vârsta lui. Dar ceea ce ea numește „ten măsliniu“ mie mi se pare mai mult a fi prăfuit. De câte ori m-am uitat la fața băiatului ăstuia, mi-a venit să-i frec obrajii cu o cârpă fierbinte. Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba, eram obligată să iau atitudine față de neobrăzarea elevului. Ar fi fost o neasumare a datoriei să fac altfel. Cei trei s-au întors spre mine. Sheba avea un licăr sălbatic în ochi și câte o pată roșie grăitoare în obraji. Aveți probleme cu acești elevi, doamnă Hart? am întrebat. — Mă tem că da, domnișoară Covett, a zis Sheba. Avea un tremur în glas. — Au vorbit și au făcut deranj încă de la începutul orei de HC. Iar acum au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acel unghi, cu ochii în jos și cu nasul lui turtit, avea ceva de luptător de pe vremuri, s-a gândit ea. Cu excepția faptului că pielea lui era așa aurie, perfectă. Simțea o nevoie imperioasă să-i pună o mână pe obraz. Ce fel de femeie... a început ea. Connolly s-a întors spre ea. — Ce spuneți, Miss? Nimic, a zis ea repede. Mi-a ieșit din minte. Avusese de gând să-l întrebe ce fel de femei îi plăceau. Ce figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că doamna Hart beneficiază de dublul standard pe care societatea îl aplică când vine vorba despre sex. Dacă Steven ar fi fost fată, nu cred că cineva ar mai fi făcut glume și nu cred că cineva ar fi avut obrazul să-i pună la îndoială inocența. Aici, mă tem că trebuie s-o contrazic iar pe mama Connolly. Eu aș fi avut obrazul. Dacă sexele ar fi fost inversate în cazul personajelor noastre - dacă Sheba ar fi fost un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]