7,411 matches
-
uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-au repetat în gol. Nebunul ăla poate găsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei ! Dar pânzele sau cartoanele acoperite, în închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să caute, i se impuneau singure printr-o somație fericită și urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să vadă Fecioara cu pruncul și Sfântul Ion, relativ recent atribuită lui Piero și aflată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oriunde se Întâmplă să Înnopteze. El e toiagul și bâta Tatălui din Cer și e os din osul lui și a plecat În lume ca să ne pună pe toți să vorbim. Krog știe multe cuvinte dar e mut, surd și orb. Cu toate astea, orice netrebnic Îi aude spusa, căci Krog știe glasul din gând mai bine ca oricine. Iar el aude orice ar spune oricine, deși e surd. Ți-e și frică să-l vorbești de rău, căci nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vieți capătă, prin urmare, o vîrstă fantastică și Înspăimîntătoare a senzațiilor, care n-a cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu zîmbetul său ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu oamenii parcă trăiau și se mișcau, și era amiază și vedeam iarăși chipul fetei așa cum era Îmi spuneam că este cel mai frumos chip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mama-mia! zise el. După o clipă, adăugă pe un ton liniștit și confidențial: — Știi... ăsta-i al patrulea pe șantierul ăsta... nu știai? Apoi am văzut lîngă mine un bărbat cu o față mîndră, mobilă și expresivă, cu o privire oarbă și fără țintă, ce trecea prin oameni, sorbind ceva ce nu se vedea. În timp ce mă uitam, și-a Întors capul Încet și apoi, cu glasul stins al celui care a Înghițit un narcotic, zise: „Cum? Al patrulea? Al patrulea?“, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic și se contopește cu foamea oarbă și animalică a pîntecelui și cu fiara din om. Toate erau ale lui, toate făceau parte din viața lui. Și era conștient că nu vor dispărea nicicînd din el, așa cum nimeni nu poate elimina din trupul său sîngele tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat că ai să ne prezinți măcar o pricină chioară, dar să fiu al dracului dacă pricina ta nu-i de-a dreptul oarbă. Se aud rîsete, strigăte de aprobare — Ascultă, Jim! rostește altul cu un umor grav și cu un aer de profundă Îngrijorare, n-ar fi rău să te duci la doctor, băiete, ai cam Început să bați cîmpii. N-ai băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbă intrată în patrimoniul național și care sună așa: „Rămâne ca în tren". Are Ionaid Romanescu (poetul ieșean trecut la cele veșnice), o poezie în sensul acesta. Se numește „Scrisoare către ministrul Culturii", în care cere pensia poetului Milton (poetul orb) și în încheiere spune că dacă nu i-o dă, „nu-i nimic, rămâne ca în tren". Știți care este originea acestei expresii? N-o știți? Este destul de veche, dar nu destul de veche ca să-mi fi scăpat mie. Cică mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în cuget și simțiri au condamnat-o public, desigur din perspectivă religioasă, alții au ironizat-o pur și simplu comentând: „clarvăzătoarea oarbă și analfabetă a scris înainte de a muri o profeție" etc., punând accent deosebit pe contradicțiile din text - „clarvăzătoare, oarbă", „analfabetă care a scris" etc. Dar oare chiar așa să fi fost? S-o fi dat Baba Vanga din nou rasol sau totuși la fel ca și cu Kursk-ul nu vedem noi pădurea din cauza copacilor, sau mă rog, copacii din cauza
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu mâna În direcția unui sat pe care Gelu are de gând să-l viziteze din nou) și m-am Însurat cu una Speranța, era Învățătoare și m-am gândit să m-apuc dă plugărie. Bietu ta-su, săracu, era orb și avea șase pogoane de pământ, nu era nici mult, nici puțin, da’ munceam doi și mâncam șapte, așa că niciodată nu s-ajungea până În martie când ieșeau urzicile și loboda și te amăgeai cu un pește că mă duceam io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt pavel Doamne / cum de-ai uitat că-s Doru Dăncuș... Amintiri juxtapuse, contrapondere la un prezent anost, debusolant - ce departe sunt nopțile cu zăpadă [„où sont les neiges d’antan...”]/cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă / șoseaua becurile oarbe fusta de piele -, trăit între îngerul care-l însoțește mereu și diavolul care-și face apariția în orele când e liber comerțul cu biblii, experiența trecerii prin bolgiile existenței, ca un nou Meșter Manole care-și construiește, de data aceasta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Electron erogenic/Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceea, imprecizia referențială permite ca pronumele tu să se poată identifica și cu ființa dragă, dar și cu sentimentul iubirii sau cu arta, de vreme ce atributele acestora se asemănă până la îngemănare, așa încât Vas de libații îmi ești, / iar meșteșugul sărutului e orb. În poezia lui Ovidiu Genaru, femeia e arhetipul lumii. Spre deosebire de alți poeți, în operele cărora chipul ei împrumută din imaginea întrupărilor naturii, aici ea este modelul spre care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi fost miere, vegheat de soarele orb în rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, atâtea câte sunt, norocul, tăria, pentru ca într-un Catren să sintetizeze drama omului de a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
faptului că, până la contactul cu toamna (singurul vizitator care se încumetă să treacă pragul fricii), eul a depășit deja experiența ireversibilă a întâlnirii tuturor culorilor, care l-au cutreierat: Toate culorile mi-au trecut prin trup, / mi-au respirat clipele oarbe. Partea a doua a volumului, și alte poezii, începe cu o Dedicație, în care poeta își formulează, deosebit de convingător, cu aceleași instrumente ale limpezimii - fiindcă limbajul creațiilor Ștefaniei Oproescu este, în deplin acord cu viziunea ei asupra lumii, decent, elegant
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea ca imagine a dumnezeirii. Sunt însă și alte multe semne identificabile din mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i sărute ochii, din Pasărea care mă bea. Ca orice artist al cuvântului, poeta exploatează forța de sugestie a acestuia. Astfel, termeni din câmpul semantic al iernii („zăpada”, „ninsoarea”, „a ninge” etc.) dezvăluie conotații ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o preocupare constantă a autoarei care prin acest personaj laitmotiv, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]