7,255 matches
-
Vița de vie era de asemenea o cultură importantă în cadrul societăților cerealiere. Erau cultivate plante textile că inul, cânepă, bumbacul și duzii pentru viermii de mătase (în special, în orientul mijlociu și apropiat). În Asia, erau predominate societățile ce cultivau orezul. Orezul era cultivat, că și cerealele, în regim uscat. Ulterior, s-a trecut la cultură orezului inundat în Asia de Sud-Est, ce avea avantajul unei productivități crescute numai în zonele joase, pe văile râurilor. Sistemul de cultivare a orezului inundat a fost
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
de vie era de asemenea o cultură importantă în cadrul societăților cerealiere. Erau cultivate plante textile că inul, cânepă, bumbacul și duzii pentru viermii de mătase (în special, în orientul mijlociu și apropiat). În Asia, erau predominate societățile ce cultivau orezul. Orezul era cultivat, că și cerealele, în regim uscat. Ulterior, s-a trecut la cultură orezului inundat în Asia de Sud-Est, ce avea avantajul unei productivități crescute numai în zonele joase, pe văile râurilor. Sistemul de cultivare a orezului inundat a fost perfecționat
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
că inul, cânepă, bumbacul și duzii pentru viermii de mătase (în special, în orientul mijlociu și apropiat). În Asia, erau predominate societățile ce cultivau orezul. Orezul era cultivat, că și cerealele, în regim uscat. Ulterior, s-a trecut la cultură orezului inundat în Asia de Sud-Est, ce avea avantajul unei productivități crescute numai în zonele joase, pe văile râurilor. Sistemul de cultivare a orezului inundat a fost perfecționat în China, acestea raspandindu-se în câmpiile din sudul și centrul țării. Culturile cerealiere încă
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
societățile ce cultivau orezul. Orezul era cultivat, că și cerealele, în regim uscat. Ulterior, s-a trecut la cultură orezului inundat în Asia de Sud-Est, ce avea avantajul unei productivități crescute numai în zonele joase, pe văile râurilor. Sistemul de cultivare a orezului inundat a fost perfecționat în China, acestea raspandindu-se în câmpiile din sudul și centrul țării. Culturile cerealiere încă mai predominau însă în regiunile nordice și în zonele înalte. În sud, unde se cultivă orezu, populația se dublase. Populația chinezilor
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
predominau însă în regiunile nordice și în zonele înalte. În sud, unde se cultivă orezu, populația se dublase. Populația chinezilor crescuse de la 50 de milioane de locuitori în mileniul I la 100 de milioane spre secolul XIII. Productivitatea crescută a orezului le-a permis multor chinezi ce nu erau fermieri să se hrănească din orezul produs de fermieri. Nemaifiind nevoie să se preocupe de agricultură, activitățile meșteșugărești și comerciale au crescut, iar orașele s-au lărgit și s-au dezvoltat. De
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
orezu, populația se dublase. Populația chinezilor crescuse de la 50 de milioane de locuitori în mileniul I la 100 de milioane spre secolul XIII. Productivitatea crescută a orezului le-a permis multor chinezi ce nu erau fermieri să se hrănească din orezul produs de fermieri. Nemaifiind nevoie să se preocupe de agricultură, activitățile meșteșugărești și comerciale au crescut, iar orașele s-au lărgit și s-au dezvoltat. De astfel, China sudică, sub dinastia Song, a fost cea mai urbanizată și dezvoltată. Densitățile
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
mai consumau proteine animale, înălțimea medie a chinezilor a scăzut. Nemaifiind animale, transporturile erau făcute prin tracțiune umană. Creșterea exagerată a populatei a menținut nivelul scăzut a costului muncii umane, descurajând introducerea inovațiilor tehnice care să ușureze muncă. Treptat, cultură orezului inundat s-a răspândit în Coreea, Japonia, Indonezia, Indochina, pe valea Gangelui, precum și în lumea arabă. Orezul a pătruns în lumea europeană abia din secolele XV-XVI, culturile orezului fiind marginale și restrânse. În Lumea Nouă, predomina cultura porumbului, mai ales
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
umană. Creșterea exagerată a populatei a menținut nivelul scăzut a costului muncii umane, descurajând introducerea inovațiilor tehnice care să ușureze muncă. Treptat, cultură orezului inundat s-a răspândit în Coreea, Japonia, Indonezia, Indochina, pe valea Gangelui, precum și în lumea arabă. Orezul a pătruns în lumea europeană abia din secolele XV-XVI, culturile orezului fiind marginale și restrânse. În Lumea Nouă, predomina cultura porumbului, mai ales în Mexic. Era cultivat porumbul sălbatic, din care rezultau știuleți de 2-3 cm, cu câteva zeci de
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
muncii umane, descurajând introducerea inovațiilor tehnice care să ușureze muncă. Treptat, cultură orezului inundat s-a răspândit în Coreea, Japonia, Indonezia, Indochina, pe valea Gangelui, precum și în lumea arabă. Orezul a pătruns în lumea europeană abia din secolele XV-XVI, culturile orezului fiind marginale și restrânse. În Lumea Nouă, predomina cultura porumbului, mai ales în Mexic. Era cultivat porumbul sălbatic, din care rezultau știuleți de 2-3 cm, cu câteva zeci de boabe. Abia când oamenii au început să selecteze semințele au început
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
porumbului și au preluat tehnicile de cultivare. Au adus porumbul în Europa din secolul XVI. Cultura porumbului a fost extinsă din Spania în Italia și Imperiul Otoman. În secolul XVIII a pătruns în China, fiind cultivat în regiunile înalte, în timp ce orezul era cultivat în regiunile joase. Au fost aduși cartofii, tomatele, dovleacul etc. ce au impus o varietate alimentară pentru europeni.Tehnicile agricole au fost îmbunătățite. Pragul agro-demografic a fost ridicat, ceea ce a îngăduit creșterea lentă a populației. Ca și în
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
devine o parte a ciclului biologic. Microorganismele din sol au un rol semnificativ în această activitate, iar ciupercile sunt cunoscute pentru acumularea iodului, deși o parte din el se reîntoarce în oceane prin râuri. S-a arătat că plantațiile de orez emit iodură de metil — CHI — și că acestea conferă 4% din iodul atmosferic. În unele regiuni, precum Stepa Baraba din Rusia, nivelul iodului din sol poate să fie de 300 ppm, iar în solurile de-a lungul coastelor Japoniei și
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
-lea s-a instaurat un nou sistem, în virtutea căruia majoritatea locuitorilor erau legați de pământ. Și politica impozitelor s-a schimbat, acestea fiind alcătuite din renta în alimente, care atingea circa două treimi din recoltă, în special din cea de orez. E interesant de menționat faptul că țăranii trebuiau să cultive orez în mod obligatoriu. La vremea recoltatului oficialitățile făceau tururi de inspecție, iar dacă producția era considerată nesatisfăcătoare fie le majorau dările, fie îi obligau pe țărani la muncă forțată
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
erau legați de pământ. Și politica impozitelor s-a schimbat, acestea fiind alcătuite din renta în alimente, care atingea circa două treimi din recoltă, în special din cea de orez. E interesant de menționat faptul că țăranii trebuiau să cultive orez în mod obligatoriu. La vremea recoltatului oficialitățile făceau tururi de inspecție, iar dacă producția era considerată nesatisfăcătoare fie le majorau dările, fie îi obligau pe țărani la muncă forțată. Dările erau colectate adesea cu câțiva ani înainte. Se cultivau orezul
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
orez în mod obligatoriu. La vremea recoltatului oficialitățile făceau tururi de inspecție, iar dacă producția era considerată nesatisfăcătoare fie le majorau dările, fie îi obligau pe țărani la muncă forțată. Dările erau colectate adesea cu câțiva ani înainte. Se cultivau orezul (circa 177 de feluri), meiul, orzul, grâul, secara, varza, soia, arborele de ceai, dudul etc. Eleștee enorme situate între Nagasaki și Saga strângeau apele ploilor și ale izvoarelor de pe povârnișurile munților, folosind-o la cultura orezului. Grație extinderii irigațiilor sute
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
ani înainte. Se cultivau orezul (circa 177 de feluri), meiul, orzul, grâul, secara, varza, soia, arborele de ceai, dudul etc. Eleștee enorme situate între Nagasaki și Saga strângeau apele ploilor și ale izvoarelor de pe povârnișurile munților, folosind-o la cultura orezului. Grație extinderii irigațiilor sute de noi sate au luat ființă în perioada 1650-1850. Orașele aprovizionau cu apă satele deficitare. Casa țăranului avea podea pământul de jos, încăperi despărțite de pereți de bambus sau împletituri de trestie. Imediat la intrarea în
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
acum înainte, până în noiembrie 1867, acest titlul de shogun va fi purtat de deținătorul real al puterii, în timp ce împărații vor rămâne simboluri la Kyoto (shogunii fiind socotiți uzurpatori). atul obținea veniturile, în principal, pe două căi: prima era impozitul în orez, care se ridica anual la 8 milioane koku (1 koku = 180,38 kg) din producția totală de 28-29 milioane koku pe an. Aceste cifre se referă la începutul perioadei Tokugawa. Pentru perioada mai târzie se apreciază că producția de orez
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
orez, care se ridica anual la 8 milioane koku (1 koku = 180,38 kg) din producția totală de 28-29 milioane koku pe an. Aceste cifre se referă la începutul perioadei Tokugawa. Pentru perioada mai târzie se apreciază că producția de orez a Japoniei era de circa 30 milioane koku, din care 4,2 milioane mergeau la familia shogunului și 2,6 milioane la vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comercianților și artizanilor, care erau însă mici în comparație cu ceea ce
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
30 milioane koku, din care 4,2 milioane mergeau la familia shogunului și 2,6 milioane la vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comercianților și artizanilor, care erau însă mici în comparație cu ceea ce se obținea din dările în orez ale țăranilor. Întrucât agricultura se desfășura pe mici arii, din cele 84 de provincii (kuni), marii nobili provinciali nu au putut acumula destule bogății ca să devină un pericol pentru shogun. Teoria prin care shogunul a exercitat puterea reală și prin
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
datorăm: escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, tartele, șarlotele. Bucătăria italiană este vestită prin pastele sale făinoase (macaroane, spaghete), prin pizza preparată cu brânzeturi, prin brânzeturile rase pe răzătoare, prin consumul de vietăți mărunte de mare. Se manâncă multă carne de miel, orez, untdelemn de măsline, citrice. Masa principală este prânzul, băutura preferată este vinul. Bucătăria rusească înseamnă, printre altele, o mâncare abundentă și consistentă, cu un bogat sortiment de gustări picante. Varza, ceapa și colțunașii sunt la mare cinste. Smântâna este servită
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
mai ales intermediară sau de ovăz. Bucătăria spaniolă produce mâncăruri consistente și picante, cu numeroase mirodenii care fac să se șteargă gustul specific al ingredientelor carnate. Ca exemplu avem ardei copți cu aluat și cașcaval. Alte mâncăruri tradiționale sunt paella (orez cu fructe de mare); tortilla (cartofi, ou și ceapă prăjite în tigaie sub formă de omletă). Condimentele mediteraneene nu lipsesc niciodată. Bucătăria maghiară folosește carnea grasă de porc, slănina preparată cu boia, cu piper sau afumată, carnea de gâscă îndopată
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
în prezent consumul de pâine, ouă, zahar, lactate și fructe nu mai constituie un lux. Ca preparate cu specific național sunt renumite sarmalele în foi de viță sau de varză, ciorba de pește, fasole bătută, ardei umpluți cu carne și orez, perișoare, mămăligă cu brânză, murături, salată oltenească, borș moldovenesc, piftiile de porc, mititeii și ciorba de burtă. Dulciuri mai cunoscute sunt: cozonacul, plăcinta dar și prăjiturile "ardelenești". Bucătăria românească a suferit în timp multe modificări,în perioada fanariotă spre exemplu
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
roșii și ardei gras. Preparatele calde din legume (iahnie, plachie, ghiveci, musaca) sunt variate și au gust picant. Un amestec de condimente asociază sarea cu cimbrul, piperul și boiaua de ardei. Ca deserturi cu specific național, ei prepară plăcinte, baclavale, orez cu lapte, compot din fructe uscate. La mesele festive, fructele au și rol decorativ. Bucătăria orientală este multiculinară, cu o folosire diferențiată a mirodeniilor. Ceapa, usturoiul, prazul, orezul, fasolea, bobul și lintea sunt foarte apreciate pentru că se pot păstra mai
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
boiaua de ardei. Ca deserturi cu specific național, ei prepară plăcinte, baclavale, orez cu lapte, compot din fructe uscate. La mesele festive, fructele au și rol decorativ. Bucătăria orientală este multiculinară, cu o folosire diferențiată a mirodeniilor. Ceapa, usturoiul, prazul, orezul, fasolea, bobul și lintea sunt foarte apreciate pentru că se pot păstra mai mult timp la climă uscată. Carnea preferată este cea de pasăre, de oaie sau de berbec. Carnea de porc este consumată mai puțin. Fructele uscate (nuci, arahide, curmale
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
pot face diverse feluri de mâncare cu salata thailandeză fie salată din creveți, din porc, din papaya, salată de vită și așa mai departe. Înainte, thailandezii foloseau la fierberea mâncării oale din lut. De asemenea, foloseau aceleași oale la gătitul orezului și a variatelor feluri de supă. Mâncărurile gătite cu curry de astăzi sunt mult diferite de cum erau cândva, fiindcă vechii thailandezi nu foloseau lapte de nucă de cocos în acele supe condimentate. Arta de a găti mâncarea thailandeză a evoluat
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
uneori condimentat. Un fel special sunt tăițeii crocanți. În trecut laptele din nuca de cocos era folosit doar la desert și la anumite feluri de mâncare. Acum este un ingredient important, la fel ca zahărul de palmier și făina de orez. Odată cu sosirea lor, portughezii au introdus ouăle în ultimul fel de mâncare. Astfel că, desertul portughez facut din sirop de zahăr și gălbenușuri de ou este bine cunoscut până în ziua de azi. Bucătăria vestică a avut și ea, o puternică
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]