8,628 matches
-
îngust ce ducea spre centrul sinagogii. Trecea printre rânduri de bănci, separate cam după o treime de culoar de o perdea purpurie prăfuită. În fiecare vineri seara, sâmbăta și de sărbători era trasă pentru a despărți bărbații de femei. Am pășit pe culoar, am trecut de perdea și m-am îndreptat spre partea din față a încăperii lungi și înguste. Chivotul era deschis. Tora stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi căzut acolo de la mare înălțime. Cu fața în jos, cu mâinile și picioarele îndoite la oarecare depărtare de corp, îmi amintea de ceva. Îmi trebui un moment ca să îmi dau seama de ce anume. Arăta ca o svastică însuflețită. Am pășit în cameră, m-am aplecat deasupra patului ei, i-am aranjat mâinile și picioarele. Apoi am tras pătura peste ea și am coborât la parter. Madeleine era tot la masă. Mâinile ei continuau să zboare deasupra tastelor. Se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din noaptea care trecea. 5:20. Mi-am răsucit capul pe pernă. Madeleine dormea în poziția în care stătea adesea acum, cu spatele la mine, genunchii îndoiți și ținându-se în brațe în semn de consolare. Visa oare la băiatul care a pășit în casa părinților ei și care vorbea limbi pe care ea nu le înțelegea, spunând lucruri pe care restul familiei nu voia să le audă, aducând mesaje dintr-o lume mai mare în care tânjea și ea să pătrundă? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care arătau ca niște țărani, își pierdeau timpul pe peroane cu cuferele lor grele, cu cutii de carton și câte-o damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns să privești și să zăbovești, ca să pui piciorul în barca de pe ceașca rotundă și plată ca o felie de pământ, barca din al cărei centru ieșea un butaș de vie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și-n jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Vorbea românește când n-o scotea la capăt pe italienește, susținea că cele două limbi erau ca roșul și galbenul pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Tata avea să rostească acum într-un birou toate cuvintele acelea pe care le cunoșteam din discuțiile lui telefonice: braț de macara, pisică de macara, încărcătură de transport, rezistență, timp de montaj - și aceste cuvinte aveau să-l schimbe: W. pășea în anticameră cu un zâmbet pe față, cerea să fie anunțat cu aerul unui om căruia nu-i lipsea nimic și despre care n-ai fi putut crede vreodată că ar fi făcut singur efortul să vină aici. Vizita nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Din fotoliul lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri noi și presupuneri în capetele noastre. Și nesiguranța crescu și se făcu spaimă de-a dreptul când mama coborî treptele, păși în vestibulul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri noi și presupuneri în capetele noastre. Și nesiguranța crescu și se făcu spaimă de-a dreptul când mama coborî treptele, păși în vestibulul așezat ceva mai jos de ușă, uitându-se la noi de la o distanță de trei trepte în camera de zi. Ne spuse, stăpânindu-și vocea, că tata s-ar rușina prea tare de noi, gândindu-se că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
buzunar și-mi spuse: —Trebuie neapărat să citești asta - și știu că era după-amiaza târziu când s-a pornit furtuna și noi ședeam pe balconul unei pensiuni, unde locuiam pe durata unui curs de vară. Când am deschis cartea, am pășit într-un spațiu închis format din afirmații și negații, în care oamenii se mișcau, și spațiul acela, conform indicațiilor tipărite cu italice, se transforma dintr-un apartament de locuit într-un restaurant și într-un birou, în spatele cărora creșteau zgârie-nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe-acum că dacă mă așteaptă niște oameni în halate albe cu o targă și o cămașă de forță, nu trebuia să te deranjezi. O să merg de bună voie. Chiar îmi surâde ideea unui an de sedative și izolare. Lisa păși afară din lift, iar eu am urmat-o observând cu mirare cât de repede merge pe tocuri. Asta mi-a reamintit cât de dureros de diferită sunt eu față de alte femei, că până și felul în care merg mă trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
una dintre multele ei liste mentale, cele care nu trebuiau scrise, pentru că erau consultate permanent. —Jenny! Ce s-a întâmplat? Mark? Mătușa Lynn? Inima lui Harry? Am urmat-o înăuntru, având grijă să-mi dau jos pantofii întâi și să pășesc numai pe plasticul care acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar trebui să te întreb dacă ești măritată, întrebă Ed în timp ce eu mă adunam, din moment ce porți verighetă. O, uitasem de asta. Le-am simțit pe Maria și pe Lisa bătându-se pe telefon, apăsând butoanele înnebunite înainte ca eu să pășesc pe terenul ăsta minat. Nu era nevoie. Mă stăpâneam perfect. —Sunt despărțită, am spus calm. Eram deja cu mâna pe telefon, gata pentru inevitabilul mesaj. NU POMENI DE COPII. SCHIMBĂ SUBIECTUL ACUM. Am scăpat de subiect destul de eficient. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
clanță, apoi se deschise din nou. Lovind-o în cap pe fiica în vârstă de 6 ani a lui Tally, Jocasta, care la rândul ei îi trase un picior în genunchi fratelui ei în vârstă de 10 ani, Ellery. Am pășit cu grijă în hol călcând din greșeală pe Martha. În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi, deschiși înspre o țintă imaginară, în depărtări numai de ea cunoscute. Se vorbea de răsunătorul succes al pictorului, care obținuse recent la ultima expoziție de la muzeul colonial din Berlin, patru mii de guldeni olandezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
către corpolență care Începuse să se manifeste la maturitate. Traseul traversa Mayfair sau Bayswater, până pe Baker Street și St John’s Wood. După Swiss Cottage Începea urcușul lung și nemilos de pe Fitzjohn’s Avenue, aproape un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Desigur, spuse Henry. Cei doi se ridicară În picioare și Chang, care auzise probabil cunoscutul cuvânt „acasă“, porni În frunte, Îndreptându-se În direcția cea bună fără alte comenzi din partea lui Du Maurier. — Dar nu mi-ai spus, continuă Henry pășind alături de el, cum s-a făcut că te-ai căsătorit și ai devenit un om de bază la Punch. Care a venit mai Întâi? — A, căsătoria. Altfel, cred că aș fi fost mort de mult sau Închis În vreun spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-un fel sau altul, manuscrisul s-a rătăcit. Dacă vrei să Încerci să scoți ceva din ea, Henry, ești bine-venit. — Ești foarte generos, dragul meu Kiki, dar... nu știu dacă e stilul meu. Henry rămase pe gânduri câteva minute, pășind pe trotuarul neted. De la o fereastră deschisă, se auzea un bărbat cântând În limba germană, acompaniat de un pian. — A, exclamă Du Maurier, oprindu-se și săltând capul. Serenada lui Schubert. Rămaseră sub geam și ascultară, până când melodia ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era singur. Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pensiune de alături. Când slujnica Îl pofti să intre, Fenimore stătea la fereastra salonului. — Felicitări, Îi spuse ea zâmbind. Henry o privi cu gura căscată. — De unde știi? — Te-am așteptat, Îi răspunse ea cu un surâs. Când te-am văzut pășind pe trotuar, aveai un mers atât de săltat și o expresie atât de senină, Încât am știut că piesa trebuie să fi fost un succes. A fost un triumf, zise el și Îi relată toată istoria. Doar slujnica, bătând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mare parte plat, odată ce urcai ieșind din Whitby, și aranjară ca o trăsurică să Îi aștepte la Staithes, pentru a-i aduce Înapoi. Era o dimineață frumoasă și Însorită. — Ai putea spune că e aproape cald, remarcă Henry În timp ce pășeau pe faleză, Îndreptându-se spre Sandsend și trecând pe lângă ferma despre care se spunea că servise de model pentru locuința eroinei principale din Amanții Sylviei. Du Maurier, care Îi cunoștea bine rezervele cu privire la clima din nordul Yorkshire-ului, zâmbi. Vremea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de amețit de febră, să cadă de acolo accidental -, dar a doua posiblitate se dovedi mult mai greu de clarificat, rămânând Încă În stadiul de ambiguitate sâcâitoare. O, Doamne! Trebuia neapărat să retrăiască totul, iar și iar, În minte, să pășească din nou pe această via dolorosa a amintirilor? Începând cu manevrele puțin rușinoase pentru a se asigura că el va fi acela, din micul grup, care va rupe sigiliul pus pe ușa apartamentului lui Fenimore - călători până la Genova pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]