8,062 matches
-
simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână la tine! — Prada nou-nouți? Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă lui nu-i mai trebuie... — Ba-i trebuie. O să-i trebuiască. Doar că acum e... puțin stresat. Toată lumea se stresează! Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă lui nu-i mai trebuie... — Ba-i trebuie. O să-i trebuiască. Doar că acum e... puțin stresat. Toată lumea se stresează! Dar asta nu înseamnă că trebuie să le iei pantofii! — Toată lumea se stresează. Dar nu toată lumea face cadou bancnote de o sută de dolari la străini. — Pe bune? Îl privesc îngrijorată. A făcut așa ceva? — L-am văzut la metrou. Era un tip cu păr lung și cu ghitară... Luke s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa ceva. Se uită pe geam. Am ajuns. Mașina oprește și șoferul vine să ne deschidă portiera. Elinor mă privește. — Îmi placi, Rebecca. Foarte mult. Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ideea asta absolut genială... La ora nouă a doua zi dimineață mă aflu acasă la Elinor. M-am îmbrăcat cu foarte mare grijă, cu cel mai elegant sacou de in gen trimis-diplomatic-special-al-Națiunilor-Unite și m-am încălțat cu cei mai etern-clasici-pașnici pantofi cu toc rotund. Deși nu sunt deloc sigură că Elinor va aprecia tot acest efort al meu. În clipa în care îmi răspunde la ușă e și mai palidă decât de obicei și privirea ei mă săgetează ca un pumnal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la lumină? Ei, bine... cu cât mă gândesc mai mult la tine, cu atât mai tare cred că poate - cine știe - și înăuntrul tău există o persoană extrem de drăguță. Însă, atâta timp cât te porți odios cu oamenii și le spui că pantofii lor arată groaznic, nimeni n-o să poată niciodată afla asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau efectiv la fugă, mă avânt pe coridor, afară din apartament. Închid ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită“ și cu fața tencuită cu un strat de machiaj gros de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care l-am purtat vreodată. (Christian Louboutin, de la Barneys. I-am luat cu reducere.) — Ce faci în clipa asta? aud din nou glasul lui Suze. — Mă uit pe geam. — De ce te uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe mine sunt pantofii mei Christian Louboutin, care nici măcar nu se văd. Dar nu-mi pasă. Arăt exact așa cum îmi doresc să arăt. Ne-am fotografiat lângă cireșul înflorit și mami a plâns tot timpul cât i s-a aplicat machiajul Eleganță Văratică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
copii, nici aceștia nu vor ști niciodată cât au fost de norocoși. Să fiu sinceră, auzindu-l pe Michael, mi-au dat lacrimile. Și acum stau cu Luke pe iarbă. Doar noi doi, departe de toți ceilalți, pentru o clipă. Pantofii mei Christian Louboutins s-au murdărit de la iarbă, iar degețelele mânjite cu căpșuni ale lui Ernie și-au pus din plin amprenta pe corsajul meu. Cred că arăt ca naiba. Dar sunt fericită. Cred că în viața mea n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood și Luke Brandon 22 iunie 2002 (continuare) 5. Cont comun curent 5.1. Contul comun va fi utilizat pentru cheltuielile casei. Termenul „Cheltuielile casei“ include și fuste Miu Miu, perechi de pantofi și alte articole de vestimentație sau încălțăminte considerate esențiale de către Mireasă. 5.2. Decizia Miresei cu privire la asemenea cheltuieli va fi finală, în toate cazurile. 5.3. Mireasa nu va fi inoportunată când îi e lumea mai dragă de către Mire cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îndepărtarea de la putere a bolșevicilor bătrâni și duri, adepți ai crudului Stalin. Cu toate acestea, acrul Leonid Brejnev (care spre finalul carierei politice se senilizase În așa hal Încât Își sugea izmenele, șosetele neschimbate de două luni și șireturile de la pantofi) a dispus reprimarea „primăverii de la Praga” și arestarea liderilor pe motivul „unității de nezdruncinat a lagărului socialist” ce trebuia să rămână așa cum se stabilise: de neclintit, obtuz și antipopular. Ceaușescu a fost singurul conducător comunist care a dezavuat public intervenția
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
chimiei, sticlei, materialelor de construcție, construcții În regie - 1.285; construcții de mașini A - 1.367; În siderurgie - 1.397”. Trebuie spus că, pe vremea aceea, o pâine albă de jumătate de kilogram costa 3,60 lei, cei mai ieftini pantofi cu fețe de piele - 112 lei iar un sfert de „Rachiu alb” sau „Secărică” - 5 lei bașca o bere la halbă cu depuneri - 3 lei iar un mic albastru sau verde, după cum se preumblaseră muștele pe el - 1,50 lei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la Muzeul Memorial M. Sadoveanu (1994-2000). După debutul în versuri în Milcovul (Focșani) în 1957, a publicat schițe și povestiri în numeroase publicații literare: Iașul Literar, Cronica, Amfiteatrul, Dacia Literară etc. Din dragoste nemărginită pentru copii a publicat volumele: Un pantof fericit (1970), Sub semnul curajului (1971), Cică un motan tărcat (1974), apoi Castelul do-re-mi, piesă pentru copii, jucată pe scenele teatrelor din Iași, Galați și Botoșani (1973-1980). A îngrijit ediția critică Trecute vieți de doamne și domnițe de C. Gane
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
vrăjitorească, prezentările vor începe în fiecare zi la ora trei după-amiază și vor continua până către miezul nopții. Participanții par culeși din toate colțurile lumii și existenței, de la hippy sereni la inși în costum la șapte ace, pășind grațios cu pantofii lucitori prin praful din Iquitos. Mă împrietenesc cu Chris, un american de 27 de ani din Tucson care își petrece zilele citind și studiind despre terapii alternative și nopțile făcând meseria de chelner; și cu Grazyna, de 48 de ani
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
merge mult pe jos, trecînd peste podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor și să iasă împreună la poalele Muntelui Osîndei), urcînd o scară interminabilă (din fericire și-a adus pantofii cu toc), însoțită mereu de piuiturile, pîrțurile electronice și ding dong-urile de western spaghetti ale muzicii lui Mircea Florian. Deci, jos cu plăcerile trecătoare și cizmulițele roșii (ca ale lui Gheorghe Cozorici în ștefan cel Mare), sus cu privirea tragică
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
farsa jucîndu-se noapte de noapte în dormitorul regal și cu atîtea cutre și hahalere aristocrate pe margini, aceasta e partea cea mai simpatică a filmului. După care regina începe să petreacă : șampania curge zi și noapte, proliferează modelele fantastice de pantofi, prăjituri, căței și coafuri, din dragostea ei pentru viața la țară se naște un sat nou-nouț și perfect (adică fără țărani : aceștia nu apar decît ca personaje în programele artistice realizate de regină și de suita ei). Viața pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ale domnișoarei Austen ? Atunci pot fi acuzat că sînt incapabil să apreciez farmecul superficialității : cum să vibreze un mîhnit ca mine la felul în care e filmat apartamentul viselor lui Carrie Bradshaw (Sarah Jessica Parker) în special imensul rastel pentru pantofi amenajat cu dragoste de logodnicul ei, Mr. Big (Chris Noth), care a mai și ținut să pună el toți banii pentru apartament ? La care pot să răspund că, deși, într-adevăr, nu m-a excitat chiar la maximum, felul în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Mr. Big (Chris Noth), care a mai și ținut să pună el toți banii pentru apartament ? La care pot să răspund că, deși, într-adevăr, nu m-a excitat chiar la maximum, felul în care sînt filmate aici lucrurile gen pantofi, haine, stațiuni turistice din Mexic ș.a.m.d. (identic cu felul în care e filmat sexul în filmele porno soft), mi s-a părut, de departe, cel mai amuzant aspect al filmului. Dacă tot filmul ar fi fost așa adică
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Păi cum, am bătut atâta cale și să nu văd și eu Polonia, Varșovia? - Dar o vei vedea, frate, însă după ce luăm marfa. Am mers aproximativ 2-3 km și ne-am oprit într-o piață mare. Am cumpărat marfă, niște pantofi ,,de lac”, lucioși, de-mi făceam mustața în ei (în acea perioadă purtam mustață pentru a semăna cu ei). Am umplut geanta și am plecat spre gară. Ce să mai vizitezi? Abia îmi trăgeam sufletul. - Hai, frate, mai repede, îl
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai dus, pentru că îmi era rușine. Am dus-o în consignații; erau multe atunci după Revoluție, acum li se spune en-gros-uri. Mergi, duci marfa și îți iei banii. Dar nu am reușit să vând toata marfa, adică 13 perechi de pantofi (atâția bani am avut, acesta era capitalul meu la acea vreme), că persoanele cărora le-am dat marfa au început să îmi reproșeze calitatea proastă a pantofilor. L-am întrebat atunci pe fratele cu care am fost în Polonia, ce
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
banii. Dar nu am reușit să vând toata marfa, adică 13 perechi de pantofi (atâția bani am avut, acesta era capitalul meu la acea vreme), că persoanele cărora le-am dat marfa au început să îmi reproșeze calitatea proastă a pantofilor. L-am întrebat atunci pe fratele cu care am fost în Polonia, ce se întâmplă de sunt pantofii “așa proști”? “Păi, măi frate, tu vrei și ieftini și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau pentru cei morți, nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
acesta era capitalul meu la acea vreme), că persoanele cărora le-am dat marfa au început să îmi reproșeze calitatea proastă a pantofilor. L-am întrebat atunci pe fratele cu care am fost în Polonia, ce se întâmplă de sunt pantofii “așa proști”? “Păi, măi frate, tu vrei și ieftini și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau pentru cei morți, nu pentru cei vii. Atunci am renunțat să mai merg în Polonia după pantofi. Însă două surori mi-au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
îmi reproșeze calitatea proastă a pantofilor. L-am întrebat atunci pe fratele cu care am fost în Polonia, ce se întâmplă de sunt pantofii “așa proști”? “Păi, măi frate, tu vrei și ieftini și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau pentru cei morți, nu pentru cei vii. Atunci am renunțat să mai merg în Polonia după pantofi. Însă două surori mi-au zis “haide, frățiore, cu noi în Turcia să aducem blugi!” Adevărul este că la acea vreme se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce se întâmplă de sunt pantofii “așa proști”? “Păi, măi frate, tu vrei și ieftini și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau pentru cei morți, nu pentru cei vii. Atunci am renunțat să mai merg în Polonia după pantofi. Însă două surori mi-au zis “haide, frățiore, cu noi în Turcia să aducem blugi!” Adevărul este că la acea vreme se căutau foarte bine. Nici nu am reușit să-i mai duc în consignații că i-am și vândut
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Pitești până la Bascov câteva zeci de kilometri pe jos. M-am întâlnit cu majurii care m-au învățat meserie și ne aduceam aminte cum aveam degetele julite de la leviere. Și i-am văzut acum oameni fără dinți în gură, cu pantofi scâlciați. De-aia mor de ciudă că nu mai sunt bani să-i asiguri omului ce-i trebuie în viață după ce, vorba aia, toată viața a mâncat motorină și a băut antigel. Noi am făcut școală, să știți! S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
numai oameni tineri. S. B.: Eu l-am prins căpitan pe doctorul Geru. I-am fost pacient pentru că eu am avut tot timpul probleme de acest gen. M. M.: Să vedeți: în '85, la prima ședință, văd un ofițer în pantofi, că atunci se umbla în cizme și în bocanci. "Cine-i ăla în pantofi? Ia vino-ncoace!" Doctorul Geru: "Eu, stomatologul". "Măi, Bebe, totuși sunt niște reguli!" "Domn' comandant, haideți să facem o înțelegere: nu mă încălțați în cizme și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]