7,370 matches
-
istoricului H.H. Stahl, evaluări privind semnificația istorică și contemporană a contribuțiilor sale la codificarea tehnicii monografiei sociologice, la redactarea „monografiei sociologice exemplare” a satului Nerej (Vrancea), la construcția unei noi paradigme de analiză istorică bazată pe „arheologia socială”. În mod paradoxal, originalitatea științifică a operei profesorului Henri H. Stahl a fost mai larg și mai complet percepută în afara țării decât în propria sa țară. Oricărui fenomen i se pot găsi explicații dintre cele mai diverse și cu pretenția de a fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înseamnă pentru România atât investiții străine și relocări de producție din vestul Europei, cât și facilitarea migrației (momentul 2002). De asemenea, migranții români trimit constant dinspre Vest spre Est sume foarte mari de bani pentru economia românească. Ceea ce rămâne însă paradoxal este că, în afară de a influența consumul și a micșora tensiunile locale, în cazul Borșei, cele două procese, politicile de sus în jos implicate de aderarea la Uniunea Europeană și practicile transnaționale ale transmigranților români, nu au aproape nici o legătură una cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anumită perioadă de timp, PNL-PD), sunt totuși revelatoare de schimbări pe scena politică românească. Ele confirmă ancorarea teritorială a principalelor forțe politice din România, dar marchează un recul net al extremei drepte. Numărul partidelor reprezentate în Parlament rămâne stabil, dar - paradoxal - nu produce peisaje politice consolidate sau stabilizate. În această manieră, alegerile din România ajung la coaliții cu un număr limitat de parteneri. Echilibrul fragil caracterizează noul guvernământ, care va avea greaua misiune de a face din această țară un membru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mă analiza”, mărturisește naratorul, ce se numește, recurent, Sandu, pe parcursul majorității construcțiilor romanești. „Mă recitesc”, spune el într-un pasaj din O moarte care nu dovedește nimic, atunci când se folosește de tehnica dedublării pentru a-și analiza jurnalul intim, deși, paradoxal, recunoaște că îi „displac mărturisirile”. Prin acest „gidism structural” (Nicolae Manolescu), ce constă în alcătuirea romanului unui roman, scrisul, plecând de la însemnări deja organizate formal de-a lungul unui fir narativ, devine mijloc de înțelegere („Să scriu faptele ca să mă
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
și o multitudine de superstiții. Interpretările de factură parapsihologică, autoatribuirea de anumite capacități în acest sens cultivă suspiciozitatea patologică și sentimentul adevărului propriu. Limbajul își păstrează coerența, dar este bizar, cu neologisme și paralogisme intercurente. Rigiditatea afectivă și răspunsurile emoționale paradoxale se alătură binomului hipersensibilitate-detașare și accentuează stranietatea conduitei. Comportamentul e dominat de excentricități, manierisme și bizarerii, fiind variabil nuanțat, iar relațiile interpersonale sunt sărace și superficiale, caracteristice strategiile de evitare a anturajului uman, cu exepția rudelor de gradul I. Sunt
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acceptarea blamului nemeritat și a criticismului nejustificată. Schizotipal Secretos (de exemplu, preferă singurătatea și izolarea, cu unele încercări de atașare și asumare a obligațiilor personale; cu timpul, se izolează în roluri vocaționale tot mai periferice și activități sociale clandestineă. Borderline Paradoxal (de exemplu, cu toate că are nevoie de atenție și afecțiune, este, în mod imprevizibil, opus altora, manipulativ și volatil, de multe ori instigând rejecție mai curând decât sprijin; reacționează agitat la teama de abandon și izolare, dar de multe ori în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și colab. (1987Ă examinează evoluția TP borderline după o perioadă de 20 ani și găsește rezultate variate, de la persoane cu înalte poziții sociale până la altele ce s-au sinucis sau care continuă să aibă serioase probleme de comportament. În mod paradoxal, persoanele ce aveau și tulburări comorbide pe Axa I au evoluat mai bine. Un studiu sistematic a realizat TYRER prin Nottingham Study of Neurotic Disorder, cu PAS (TYRER, 2000Ă. Au fost evaluați 198 pacienți cu tulburări anxioase, atacuri de panică
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
zdreanță, o hârtie igienică folosită... / Ești urâtă ca moartea / ...ca noaptea.” Fracturismul lui continuă optzecismul lui Cărtărescu măcar prin linia onirică („ne-om îngropa în stomacul tău cald / și am trăi într-un vis uriaș, într-o altă istorie”), dar, paradoxal, pare a se apropia de alți doi poeți, Nicolae Labiș și Cristian Popescu. Poet al tranziției, al (i)realității imediate, decadente, al transformărilor postdecembriste, revenind permanent la versuri de început, pe care le reciclează, I. devine implicit un poet al
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
în sine, cât reacțiile, rezonanța la aceste lucruri, nu atât cauzele, cât efectele și aparențele generatoare de înțelesuri revelatoare. Pune un accent deosebit pe componenta imaginativ-rațională a actului de creație, explorează virtuțile prozei și ale eseului, apelează frecvent la metafora paradoxală și la mit, la fragmentarism și ambiguitate, la literalitate și intertextualitate. În concepția sa, poetul modern „trebuie să stea între mit și reportaj, între notarea, pătrunderea faptului crud și încercarea de a ajunge prin suma acestor fapte la esențe, la
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
1964, 6; Nicolae Manolescu, Cinci poeți în colecția „Luceafărul”, CNT, 1964, 25; Firan, Macedonski-Arghezi, 143-144; Piru, Poezia, ÎI, 216-217; Const. M. Popa, Replay, București, 1980, 85-86; Lit. rom. contemp., I, 303; Firan, Profiluri, 234-236; Jeana Morărescu, Șină Dănciulescu sau Textul paradoxal al metapoeziei, CC, 1995, 8-9; Dicț. scriit. rom., ÎI, 40-42. A.C.
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
cărei natură este cunoscută fără a se putea determina dinainte momentul și locul apariției ei. Pentru facilitarea comunicărilor interservicii și luarea deciziilor complexe, managerul general poate instaura comitete săptămânale de management. Acestea sunt eficiente pentru deblocarea și Înțelegerea deciziilor, dar, paradoxal, conduc la creșterea centralismului prin următoarele căi: 1. toate deciziile trec pe la acest comitet, apoi pe la managerul general, devenind tot mai mult centrul unic al „pânzei de păianjen”; 2. la ședințele comitetului sunt aduse pentru decizii probleme ridicate de serviciile
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
În trei categorii majore: • evoluții demografice; • schimbări În receptivitate, dispoziție și Înțelegere; • apariția unor noi cunoștințe, atât științifice, cât și neștiințifice. În cele ce urmează, vom analiza detaliat aceste surse, În funcție de gradul lor de siguranță și de previzibilitate. În mod paradoxal, inovația bazată pe cunoștințe, și Îndeosebi pe cunoștințele științifice, În ciuda importanței și transparenței acestora, se clasează pe ultimul loc, deoarece prezintă rata cea mai mare de risc și eșec. 3.9.6.1.1. Neprevăzutultc "3.9.6.1.1
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
M., Econofizica, Editura Economică, București, 2003. Glueck, W.F., Business Policy and Strategic Management, McGraw-Hill, New York, 1980. Glueck, W.F., „A Fresh Look at Strategic Management”, The Journal of Business Strategy, toamna 1985, p. 4. Godet, M., „L’Allemagne, puissance paradoxale”, Cahier du CIRAC, martie 1989, p. 26. Gomes-Casseres, B., „Group versus Group: How Alliance Networks Compete”, Harvard Business Review, iulie-august 1994, p. 106. Gomes-Casseres, B., Alliances in High Tehnology, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1995. Gouillart, F., Stratégie pour une
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și heterotopic care este „haosmosul”. Imprevizibilă, nerepetându-se (deocamdată) de la un volum la altul, deși obsesiile existențiale sunt aceleași, ele estompându-se ori acutizându-se în funcție de „starea” lucidității, poezia scrisă de C., amplă, narativă, provocatoare, poate fi definită ca o explorare paradoxală în măsura în care urmărește să fixeze verbal etapele succesive ale unei „înaintări inițiatice” către un țel mai mult decât poetic al ființării. Ca istoric și critic de artă, C. s-a preocupat îndeosebi de arta românească modernă și contemporană (Ion Țuculescu, Lucian
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
culegere din epigramele și „epitafele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
călinesciană), C. publică, între 1940 și 1945, Istoria literaturii române vechi, redefinind, prin amploarea informației și a concepției ordonatoare, prin metoda de cercetare, prin sistemul de abordare a faptului literar, o disciplină ce dispunea de o tradiție considerabilă, dar care, paradoxal, își aștepta încă o codificare modernă. Toate caracteristicile fundamentale arată în Istoria literaturii române vechi (pe care și din unghi editorial, cu formatul ei in folio, autorul o gândise ca pe o lucrare fundamentală, „de pupitru”) o carte de maturitate
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
în observații, fandositul surprinde, uneori fără să vrea, și aspecte amuzante, bizare sau grotești ale unei lumi în lentă, voluptuoasă decadență. Asupra fenomenului artistic (plastic, literar, muzical), C. emite și considerații subtile, comentatorul avizat coexistând alături de cronicarul frivol și plezirist. Paradoxal, sub grațiile sale franțuzite, el se manifestă din când în când ca un inamic al cosmopolitismului, solicitând acelor cititori la care avea audiență un atașament mai mare față de cultura românească. Fără straiele și masca lui Edgar Bostandaki, C. e un
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
fi”. A alerga când natura o cere este satisfăcător, este o reușită; dar a rata ținta și a ajunge în alt loc decât cel dorit produce insatisfacție, comportamentul devine nenatural și nu se va mai repeta. Desigur, există mișcările aparent paradoxale. Un om aleargă către o țintă inutilă numai pentru a ajunge acolo înaintea altui om. În asemenea situații avem însă de-a face cu „reușita în sens larg”, cu răspunsuri de satisfacere instinctivă a nevoii omului de a se întrece
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inhibiției negative” s-ar manifesta în trei forme distincte, deși acestea ilustrează o schemă unică, generală. Este vorba despre trei modalități de eliminare a vechilor învățări (obișnuințe, automatisme, obsesii etc.) care pot fi considerate tot atâtea metode terapeutico-pedagogice. În mod paradoxal, învățarea negativă prin inhibiție asociativă nu este delocț negativă! Dimpotrivă: „dezvățul” este cel puțin la fel de util în practică, în viață, ca și „învățul”. Prima modalitate poate fi numită, fie și doar în glumă, „tehnica puiului enervant”4. Ea a fost
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tradiții, curente și dispute" Prin anii ’60, când lucra cu Richard Walters, Bandura a început cercetările asupra învățării sociale; pe atunci, Abstracts Psychology definea modelarea ca un termen ilogic. Doar celor doi psihologi americani li se părea a fi extrem de paradoxal faptul că un termen foarte comun, folosit în mod curent de toată lumea pentru a transmite, modifica și regla comportamentul uman și fără de care puțini ar fi aceia care ar supraviețui hazardatului proces de socializare, nu ocupă un loc proeminent pe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
conflict escaladat între participanții la focus-group; elevii/studenții pot fi rugați să-și scrie opiniile pe caiete sau pe foi de hârtie, iar profesorul va strânge aceste documente și le va citi în fața echipei educaționale; - tăcerea: este o modalitate (aparent paradoxală) de a obține informații într-un focus-group; de altfel, trebuie spus că în comunicarea propriu-zisă tăcerea este un factor extrem de important (având funcții de subliniere/evidențiere a mesajului, de asigurare a timpului necesar de reflecție înaintea oferirii unui răspuns etc.
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dezvoltate până în prezent; - extind capacitatea cursanților de a pune în aplicare cunoștințele învățate și a gândi în mod analitic situațiile complexe, reducându-le la dimensiuni care pot fi controlate; - evaluează performanța obținută de cursanți prin definirea unor standarde etc. Aparent paradoxal, unul dintre riscurile simulării poate fi tocmai cel al implicării, deoarece participanții pot fi motivați în cadrul procesului de o definire profundă și rigidă a propriului mod de a vedea lucrurile. O astfel de perspectivă este dezvoltată în special de simulările
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
lui la istoria literaturii române se leagă însă de numele lui Eminescu. Încă din 1922, în mai multe articole, stabilește datele cele mai sigure despre originea românească și despre unele momente din activitatea poetului, iar în comentarea operei susține, oarecum paradoxal, teza unui optimism funciar, cu rădăcini în iubirea profundă (Eminescu ca optimist). Pesimismul schopenhauerian s-ar fi manifestat numai în episoade trecătoare (Influența lui Schopenhauer asupra lui Eminescu). Puține studii de istorie și critică literară îi apar în volum sau
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]