8,233 matches
-
315 credincioși. Peste aproape treizeci de ani, în 1896, găsim parohia mai numeroasă, la această dată având 335 credincioși. Biserica este amintită cu același hram, în plus fiind precizat și anul edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn, în stare bună, avea acoperișul făcut din șindrilă, și acesta în stare bună. Edificiul avea boltitură și era padimentată cu scânduri, fiind asigurată contra focului la Reuniunea de Asigurare Diecezană Gherla
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
argint. Din același material era făcut și recipientul în care se ținea sfânta cuminecătură. Vasele în care erau păstrate ""sfântul mir și olei erau din glaje și plev (sticlă și tablă)"", toate acestea ținându-se în stare bună. Pe teritoriul parohiei se aflau două "răstigniri", amândouă fără fundație de susținere dar în stare bună, înconjurate cu un mic gard de protecție. Parohia, care făcea parte tot din protopopiatul Ip, era administrată de către preotul Ioan Bruchental. În anul 1941 este finalizată noua
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
și olei erau din glaje și plev (sticlă și tablă)"", toate acestea ținându-se în stare bună. Pe teritoriul parohiei se aflau două "răstigniri", amândouă fără fundație de susținere dar în stare bună, înconjurate cu un mic gard de protecție. Parohia, care făcea parte tot din protopopiatul Ip, era administrată de către preotul Ioan Bruchental. În anul 1941 este finalizată noua biserică de zid a satului, cu același hram ca și a vechii biserici de lemn. După construirea acestei biserici, vechea biserică
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
a ars în proporție de 80 la sută. Biserica nu figura pe noua listă a monumentelor istorice. Primele informații cu privire la această mică bisericuță le găsim în șematismele bisericii greco-catolice. Astfel, la anul 1896 această biserică era folosită de credincioșii din parohia Hășmaș. Purta hramul "Sfinții Arhangheli", era din lemn, construită în anul 1700. La puțin timp după vizita făcută în Vârteșca de episcopului Iuliu Hossu la data de 24 iunie 1926, biserica de lemn din Hășmaș este reconstruită aici, șematismul Eparhiei
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
de la intrare. În urma acestor lucrări, peste acoperișul de șindrilă a fost pusă tablă, pereții bisericii fiind tencuiți atât în interior cât și în exterior. În ultima perioadă, comunitatea creștinilor care foloseau biserica era constituită ca filie, alături de filia Valea Lungă, a parohiei Zalha. Toate bisericile din această parohie, inclusiv biserica din Vărteșca, aveau hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Sub aspect planimetric, biserica de lemn din Vârteșca constituia un caz singular printre bisericile de lemn din Sălaj. Unicitatea acestui plan consta în
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
acoperișul de șindrilă a fost pusă tablă, pereții bisericii fiind tencuiți atât în interior cât și în exterior. În ultima perioadă, comunitatea creștinilor care foloseau biserica era constituită ca filie, alături de filia Valea Lungă, a parohiei Zalha. Toate bisericile din această parohie, inclusiv biserica din Vărteșca, aveau hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Sub aspect planimetric, biserica de lemn din Vârteșca constituia un caz singular printre bisericile de lemn din Sălaj. Unicitatea acestui plan consta în faptul că biserica avea pronaosul poligonal
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
faptul că a fost construită în anii 1812-1813, fiind renovată după aproape o sută de ani, mai exact în 1906. La data publicării șematismului greoco-catolic, starea bisericii era considerată a fi una "mijlocie". Din aceleași documente aflăm detalii despre istoria parohiei din Lozna. Astfel, comunitatea din Lozna a acceptat unirea cu Biserica Romei. încă din anul 1700, registrele matricole începând a fi ținute din anul 1824. Casa parohială, aflată la aproximativ 400 metri față de biserică, în anul 1947, era din lemn
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
cu Biserica Romei. încă din anul 1700, registrele matricole începând a fi ținute din anul 1824. Casa parohială, aflată la aproximativ 400 metri față de biserică, în anul 1947, era din lemn și avea trei camere, fiind construită în anul 1840. Parohia a fost vizitată canonic de către episcopul unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, în data de 31 august 1926. În toamna anului 1905, bisericuța a fost vizitată de istoricul Nicolae Iorga, care ne-a lăsat o primă descriere, cu o analiză
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
reînnoirea Camerei cu o cincime. Își are locul lângă ultra-regaliști. În sesiunea din 1822, a fost ales chiar unul dintre vicepreședinții Camerei. În același timp, a fost ales și de Guadelupa, unde este coproprietar al unei fabrici de zahăr, în parohia Basse-Terre, ca deputat pe lângă guvernul Regelui, din 1820 până în 1830. Preconizează atunci mai multe schimbări de ordin judiciar și al administrării coloniilor, cum ar fi crearea unui antrepozit. Împreună cu colegii de Cameră, "François Régis de La Bourdonnais", "conte de Breteche" și
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
În 1651, despre unul din fiii nemeșului Simion Rednic (caligrafiat Raitnit), din Ciocmani se spune: „...locuiește separat în Răstoci și slujește preoția". Prezența lui sugerează că sătenii - acum în număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze lipsei păstoririi arhierești, după încetarea Episcopiei ortodoxe a Vadului și intrării domeniului Chioar în posesia principelui. De altfel, continuându-l
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
acesta a smuls accepțiunea protopopilor pentru renunțarea la ortodoxie. În schimb, împăratul le-a acordat tuturor preoților drepturile celorlalte națiuni. La 7 octombrie 1698, a semnat unirea cu Biserica Romei și protopopul Toader din Lemniu, în tractul căruia se afla Parohia Răstoci. Mirenii au fost puși în fața faptului împlinit. Trecerea răstocenilor la greco-catolici n-a fost prea dificilă, deși sunt de presupus serioase rețineri, ca la toți oamenii care au trăit până atunci în credința părinților și strămoșilor lor. N-a
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742 a copiat "Triodul săptămînii mari", tipărit la București în 1726. Preotul din Răstoci a mai adăugat tălmăcirea
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
gazde” aveau 3 copii sub 3 ani și preotul a oficiat o căsătorie; numele preotului e Alexa Crișan iar al ajutoarelor sale, preoți și dieci: Nicolae Crișan și Ilie Butuza. 1762-'63: Alexa și Nicolae Crișan nu mai sunt în parohie. În această perioadă unul din preoți, căsătorit cu o fată din familia Dolha, a fost alungat din sat definitiv, și nu poate fi vorba decât de Nicolae Crișan. Ilie Butuza - care apare acum drept crâstnic și clopotar („sacristanus et campanator
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de împărăteasa Maria Terezia tuturor slujitorilor bisericilor greco-catolice . 1760-1765: Episcopul ortodox Dionisie Novacovici a primit din partea răstocenilor o contribuție în bani. Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător („ludi magister”) care trebuie să fi fost cantorul.( Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Urbarii și conscripții, fasc.23, nr.1, fila 53. Datarea registrului ne aparține). 1785: După 5 ani de procese, litigiul pentru
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
cruceri pentru hotărârea definitivă. În același an, recensământul populației menționează în sat 2 preoți. 1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
nici zisul preot, de acum încolo nu vor mai încerca să desfacă de credința greco-catolică. Așa a rămas. Concluzie: Parohul i-a sfințit pe preotul convertit și pe locuitori; la cererea lor, le-a fost confirmat și instalat preot". 1811: Parohia Răstoci aparține protopopiatului Ciocmani. Capi de familii - 75 cu 566 (?) suflete. Slujesc: popa Toader (?), cantorul Dumitru (Hossu) și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
pe lista monumentelor istorice cu toată valoarea ei de a ilustra un context istoric deosebit, surprins în documente de arhivă. În anul 2006 o serie de documente aflate la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Statului referitoare la preoții, bisericile și parohiile greco-catolice din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea au fost publicate iar printre acestea regăsim și solicitarea comunității din Valea Loznei de a-și edifica o biserică. Pentru a ilustra cât mai fidel importanța acestui document pentru procesul de construire
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
secolului al XIX-lea au fost publicate iar printre acestea regăsim și solicitarea comunității din Valea Loznei de a-și edifica o biserică. Pentru a ilustra cât mai fidel importanța acestui document pentru procesul de construire al bisericilor din aceste parohii mărginașe, așa cum era și satul Valea Loznei, redăm în întregime acest document: Cererea credincioșilor din Valea Loznei, semnată de prim-curator, inspectorul școlar, doi jurați și alți 62 săteni prin tragerea semnului crucii, trebuie să fi fost aprobată căci documente
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
arhiva parohială, acestea sunt relativ puține dar importante pentru a înțelege evoluția acestui edificiu de cult. Începutul anilor '70 aduce, în conformitate cu instrucțiunile Departamentului Cultelor acțiunea de cercetare și catalogare a bunurilor cu valoare istorică și documentară existente la nivelul fiecărei parohii sau filii din țară. Inventarele întocmite cu această ocazie erau însoțite de un istoric al bisericii precum și o fotografie a acesteia. Din aceste documente datate în 1974, păstrate în arhiva parohială aflăm că biserica din Valea Loznei a fost edificată
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
și preoți evanghelici, fapt pentru care, acolo se adunau studenți din toate țările în care de răspândea Lutheranismul. Ordinația, în sensul de transmitere a "ministerium verbi", a fost introdusă în 1535 de Martin Luther, ca semn că preoții din noile parohii nu mai țineau de vechiul drept canonic. Dürr a fost ordinat pe 3 septembrie 1559, intrând astfel în slujba bisericii. În registrele de la Wittenberg apare că Dürr a fost trimis ca preot în "gen der Newenstadt in Transsilvania" (Cristian din
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului din Sibiu. Pe lângă acestea, un sprijin documentar important în stabilirea proporției credincioșilor aparținând confesiunilor românești (ortodoxă și greco-catolică) îl constituie Șematismul jubiliar greco-catolic din anul 1900 (Șematism - publicație a episcopiei destinată cunoașterii parohiilor și bisericilor, ce cuprinde: numărul credincioșilor, date istorice, date privind biserica și construcțiile aferente, preoții care au slujit etc.). În cadrul unei analize a lăcașurilor de cult din zona Sătmarului, Fr. Schulz face o apreciere ce relevă valoarea intrinsecă a bisericilor
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
an în care a fost terminată noua biserică de zid. Povestea mișcătoare a acestui lăcaș a fost scoasă la lumină de istoricul ardelean Augustin Bunea și de redactorul revistei "Rĕvașul", Elie Dăianu. Aceștia au publicat un document păstrat în arhiva parohiei din Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
cu sprijinul material benevol al credincioșilor din Adalin. La acel moment protopop al Zalăului era pr. Marcel Andreescu, paroh pr. Nicolae Lăpuște iar coratori Augustin Cristea, Ieremia Cristea și Ioan Cozma. Istoria recentă a bisericii este completată și de istoricul parohiei Adalin, realizat în anul 1967 de către părintele paroh Vasile Herdea. După cumpărarea bisericii de la credincioșii din Borșa în anul 1900, biserica este reconstruită în 1901 cu ajutorul unor meșteri din Cubleșu Someșan a căror nume nu s-a păstrat. Trasportată de
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]