8,290 matches
-
parohia Sf. Gheorghe din Balcic, pentru a fi detașat apoi la biserica Stela Maris din Balcic. În 1936 este exmatriculat de la cursurile de doctorat datorită legăturii sale cu Mișcarea legionară și pentru același motiv, în 19 aprilie 1937, în Săptămâna Patimilor, este arestat, escortat pe traseul Bazargic - Râmnicu Vâlcea și închis la Miercurea Ciuc. Cum drumul spre închisoare s-a întâmplat în Vinerea Patimilor, preoții arestați au săvârșit slujba Prohodului în tren. În final, părintele Imbrescu ajunge în lagărul din Tighina - Basarabia
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de doctorat datorită legăturii sale cu Mișcarea legionară și pentru același motiv, în 19 aprilie 1937, în Săptămâna Patimilor, este arestat, escortat pe traseul Bazargic - Râmnicu Vâlcea și închis la Miercurea Ciuc. Cum drumul spre închisoare s-a întâmplat în Vinerea Patimilor, preoții arestați au săvârșit slujba Prohodului în tren. În final, părintele Imbrescu ajunge în lagărul din Tighina - Basarabia. După eliberarea din decembrie 1938, se întoarce cu soția la Balcic în ianuarie 1939, dar în septembrie 1940, după cedarea Cadrilaterului, se
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
crini înfloriți. Tulpina crinului simbolizează religiozitatea Mariei, frunzele umilința ei, petalele albe virginitatea, iar parfumul divinitatea ei. A devenit un atribut al tuturor sfinților. Totodată, poezia amintită mai sus, în care autoarea compătimește imensa suferință a Maicii Domnului pricinuită de Patimile Domnului, ne duce cu gândul la pătimirea mamelor și soțiilor ai căror fii și soți au devenit în temnițele comuniste urmașii Mântuitorului. Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere, În poală porți pe Fiul - mănunchi de crini zdrobiți El poartă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
este „materialul“ substanței, are nevoie de „locuitori“ pe potrivă. Care nu mai pot fi niște maimuțe evoluate, chiar cu calculator În labă ci, oricât de ciudat ar părea - e o consecință a ideii de salt calitativ - spirite care, lipsite de patima consecutivă existenței biologice, pot merge mai departe, dar tot slujind evoluția. „Milenium“, 4 septembrie 1999, ora 15,23 43. Mar(i/e)a 8 septembrie, sfânta Marie mică... Coane Mircea, la grea caznă m’ai Împins, dar am să-mi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță”. Orice apariție a lor aprindea patimi, răscolea suflete, iar mama subțirică, suavă și unduitoare ținea în picioare o sală întreagă cu piesa ei de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cuminte, îngăduitor, pe atât eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n-am acceptat niciodată. Patima mamei era de nestăvilit, dar bunica intervenea de fiecare dată și temporiza cu atâta eleganță lucrurile, încât reușea să descătușeze toate energiile care capacitau negativ forța de înțelegere a mamei. Mama era un om absolut minunat, dar în relație cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
i-a aparținut. Asemenea refrenului cântat de Jean Moscopol: „Căci tot ce-i românesc nu piere / Și nici nu va pieri.” IV. Sunt fiica părinților mei Am venit pe lume într-o zi de joi, în joia verde din săptămâna patimilor, dis-de-dimineață, pe la orele 4:30, fără însă a-i produce mamei un travaliu îndelungat. Venirea mea a bucurat întreaga familie, mai ales că eram primul nepot pe linie paternă, după care aveau să urmeze cinci băieți. La vremea aceea, nașii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul fratelui meu, lungul drum către finalizarea studiilor Academiei Navale Comerciale a fost marcat cu soldăței, cu amintirea acelor soldăței. Și nu erau soldăței de plumb, nici măcar de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au protejat, alintat, ajutat și care au plecat în mare respect și demnitate în lumea pulberilor stelare. Plecarea tatălui nostru m-a răscolit cumplit, am plâns, m-am zbătut, însă prin exemplul fratelui meu, am reușit să-mi redirecționez trăirile, patimile, nevoile și emoțiile. Uneori îi surprindeam discret momentele sale ușor vulnerabile, niciodată afișate, nicidecum romanțate. I-am surprins de câteva ori lacrimile și spasmele în somn, aceeași tăcere și liniște cum numai la tata văzusem. Adi a suferit mult în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
comportamentale și chiar habituale. Deși mama ne-a educat simțul datoriei în a respecta rânduiala creștin-ortodoxă și-a insistat de fiecare dată asupra celor mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă, Adi și-a fixat un gen de cutumă în a-i da tatălui nostru de pomană, alături de cele rânduite în mod obișnuit țigări și brichete. Odată, ne întorceam împreună de la cimitir și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: - Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului, că altfel ne-am fi deplasat la autogară cu căruțul de butelie, să putem asigura transportul cărților, ș-apoi al copiilor. Alteori erau intervenții „în forță” ale mamei, care copleșită de treburile casnice, îmi lua cartea din față, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acele timpuri când bucătăria și baia vor fi prioritare, însă acum lasă-i să se bucure de ce vor.”. Așa a și fost, așa s-au și derulat evenimentele, fiecare moment consumându-și scânteia pe măsura aprinderii sufletului nostru. Liceul și patima acestuia mi-au influențat în mod covârșitor trăirile, mi-au decantat emoțiile, dar în egală măsură mi-au direcționat alegerile și perspectivele profesionale. Am lucrat cu oameni minunați pe fiecare disciplină în parte și am avut șansa de a cunoaște
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de părinți să accepte cererea în căsătorie a unui fecior pentru care nu avea nici-un fel de atracție, fie pentru că era hâd, fie pentru că era mai vărstnic, fie pentru că avea vreo hibă, vreun defect fizic sau un alt neajuns, ca patima băuturii sau era cunoscut în sat ca muieratic. În sfârșit când lucrurile erau bine pritocite de cei doi tineri, cînd aceștia erau convinși că se iubesc îndeajuns și că nu există motiv de neîncredere sau de rezervă reciprocă, fiecare își
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sufletu-mi revin să te cânt, minune-a naturii ! Părinții Părinții mei au fost țărani, Plugari trăind între plăvani. În fiecare an creșteau viței, Și aveau în ferdelă purcei, Ograda plină de găini, Precum aveau și-ăilalți vecini. Pământ ? cu patimă-l iubeau, Hodină ? noaptea nu aveau. Munca cinstită ,singur gând Și Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cînd a decedat. Opera lui ocupă un loc aparte în «istoria ilustrată» a satului nostru, el dovedidnduse un talent multiplu, afirmându-se în special în înterpretarea temelor ample, complexe ca Facerea lumii, Raiul, Judecata de Apoi, Cina cea de Taină, Patimile Mântuitorului, Punerea în mormânt, învierea, înălțarea și încă multe altele. Lucrările sale sunt dominate de o mare fantezie, el fiind primul pictor de icoane care lucrează apelând la imaginație, precum și de o deosebită artă a pregătirii culorilor. Personajele sale sunt
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
împotriva nedreptății. No, și din aceea s-a tras moartea nevăstuții mele, frumoasă ca un păun. Am rămas cu pruncul, cu Nicola. Avea un an și jumătate ; începuse să dezlege vorbele. L-am crescut singur și l-am îndrăgit cu patimă. Dar după răzmerița din Cârțișoara, musai să plec din Transilvania. Am trecut munții în Moldova, să aflu altă viață. Am stat la o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de mirare că străfulgerarea inimii n-a avut loc ceva mai devreme chiar. În vara lui 1863, Eminescu a întâlnit prima dragoste, căreia i s-a dedicat cu tot sufletul său ardent. Era epoca în care începea să scrie cu patimă. Nu constituiau, desigur, primele încercări și cu atât mai mult nesațul versului îi oferea o stare unică în viața sa, căci nimic nu e mai puțin jucat în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă Mircea Eliade este salvată 162
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
său care-i întregește portretul: Eu singur... cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite al oamenilor bătrâni a căror clironomi apoi mi le vindea pe un preț de nimica, ca hârtie numai. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un fel de patimă și-mi cumpăra cele mai obscure și mai fără de-nțeles269. Foarte adesea, portretul lui Eminescu apare ca fiind unul al bărbatului care luptă pentru cucerirea sa. Dacă femeia este cea care vrea să-l cucerească, acesta are un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întocmai ca după rugăciune, inima-mi de-adânc o liniștește,/ Ca răsărirea stelei în tăcere 117, pentru cea pe care o numește icoana ce-a iubit 118. Singura care poate mântui durerile iubirii este Moartea care vindec-orice rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și cântă mereu;/ Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!177 La maturitatea artistică, Eminescu așază sentimentul [...] morții sub o vastă cupolă simfonică. Somnul poetului, redat lui însuși, se înconjoară de străji muzicale, ca de un zid nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
George Pruteanu, Sabin Bălașa, Adi Cusin, Cezar Ivănescu! Ce a mai rămas din marea poezie ieșeană, după definitivele plecări ale lui Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu? În popor se zice că, dacă Domnul te cheamă la el în săptămâna patimilor, e semn că te afli în grația celui de sus. Poate. Pentru Cezar, lunile lui 2008 au fost în întregime ale patimilor. Ajunsese o umbră. Moartea, sunt sigur, are legătură cu nenorocita lui stare sufletească. Hărțuit de-o acuză care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Romanescu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu? În popor se zice că, dacă Domnul te cheamă la el în săptămâna patimilor, e semn că te afli în grația celui de sus. Poate. Pentru Cezar, lunile lui 2008 au fost în întregime ale patimilor. Ajunsese o umbră. Moartea, sunt sigur, are legătură cu nenorocita lui stare sufletească. Hărțuit de-o acuză care nici acum nu știm dacă-i a CNSAS-ului sau doar a unui membru prea gureș, așa că rămâne sub semnul întrebării seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]