14,286 matches
-
fiindcă m-am speriat că mă lasă și de obicei în situații de-astea eu, atehnică notorie, strig după Adi sau Andrei, iar acum strig la lună. Mă urnesc greu cu lucrul pe seara de azi după ce am tras un pic mâța de coadă, dar și fiindcă mă ustură foarte rău ochii din cauza ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt plicticoase. Oamenii consumă rezultate. Voi vedea eu ce o ieși. Azi am fost la o conferință despre feminismul victorian, dar de la care am ieșit prematur. Maria venise cu Codruț. Copilașul a tăcut el la partea introductivă, a avut un pic de răbdare și după, dar la un moment dat a cerut imperativ să se plimbe. Drept să spun, mi se părea mai plăcut să mă preumblu cu copilașul prin toamna bloomingtoniană. Mă încearcă o mare tristețe pe Gender Studies, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e marele profesionist, dar și ceilalți doi au fost superbi. A fost genul de zi pe care nu o poți nici programa, nici anticipa. O zi care se face cu oameni, inclusiv cu copii mici, în care fiecare sfințește un pic. Dar o astfel de zi trebuie întotdeauna să aibă un axis mundi. Aici e Maria. 28 octombrie Diverse neajunsuri. Unul este că bestia asta de telefon nu mai spune minutele pe care le am și nu mai știu pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faptul că pentru mine a fost extraordinar să îmi petrec o astfel de seară cum în România e improbabil, vreau să spun că m-au dat gata muzical. Toți cântau foarte bine, făceau și recital solo, în genere blues, un pic de jazz și foarte puțin rock. Dar au fost atât de buni!!! Necâștigând o pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a o lăsa baltă fiecare. În a lor, fiindcă ocupăm un loc pur conjunctural și meteoric, adesea mai interesant doar ca obiect de studiu (deși estul Europei este într-un evident declin de interes). Însă eu am aici realmente un pic de noroc, și norocul e Jeff. Care are grijă să îmi facă reclamă la toată lumea bună și se simte ca și când în lumea în care trăiesc eu ar fi făcut ce am făcut eu. Foarte empatic. El, culmea, vine înspre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte destinsă și netrucată, vorbind toate spumos și hazliu. Duminică pe la 1 m-a luat Ilinca într-o pădure privată a unor prieteni ai ei, împreună cu Adriana. Au 15 acri de pământ, incluzând pârâu și un lac mai mic, un pic de munte și pădure, stau într-o casă făcută de o mare arhitectă care a mai și umplut jur-împrejurul cu sculptură în fier. Copacii erau și uriași, și bătrâni. Am făcut un mare tur de pădure. În dreptul proprietății lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las răul să mă năvălească. Azi nu merg pe acolo și de teamă că primesc mesaje distrugătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în față ca ofertă pentru conducerea lumii lor și a lumilor actuale niște candidați la președinție cel puțin bizari, uneori cu o cultură joasă, alteori anoști. Ce mai există pe lumea mass-media americană în afară de aceste probleme? Intern: mai nimic, un pic de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale). Americanii, văzuți la news, par situați în două locații: la shopping și la război. America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pasionat blues și jazz. Adică, pe scurt, viața poate să fie și așa: una pur academică, într-un falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala lui I. Își face mendrele, iar lui Nick îi e tot mai rău, e tot mai obosit, închircit și stins. Tare mi-e teamă că nu îl voi lăsa în viață. Joi ne-am întâlnit cu studenții români din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastre cele de toate zilele. În timpul acesta de răsfăț, Măriuca, sireaca, îmi șlefuiește versiunea engleză a studiului și zice că e tare. Am stat cu inima strânsă să-i aud părerea. M-am simțit mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu îl atrage și n-are după ce cai verzi pe pereți se duce. E teribil de greu să trăiești cu un astfel de nihilism și eu cred că va trebui să încep să trăiesc. Dar mai bine las încă un pic nihilismul deoparte. Starea asta de tristețe deșertică vine după două zile foarte bune. Liviu mi-a spus însă că am început să ascult mult mai puțin pe celălalt. Asta-i foarte rău și arată că am îmbătrânit în curiozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asta, el face și studii evreiești și s-a întors la valori mult mai conservatoare: neamul, trecutul, înaintașii, care fac ca umanismul progresist al tatălui său să fie visul unei nopți de vară, o abordare renegată. Apoi a urmat un pic de terapie cu Debbie, care se apropie de vârsta critică și face depresii, se retrage în bârlog. Seara s-a încheiat la mine, o scufundare într-o locuință puțintică, de tipul: „Caută-ți fericirea în muncă!”. Mi-a plăcut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reprezentanți ai autorităților indiene, iar în spate, de o parte și de alta, de un numeros public indian. Îmi amintesc că era o căldură sufocantă față de care căldura de vară de pe la noi apărea ca o briză fierbinte. Nu era nici un pic de adăpost, de umbră, nici o picătură de apă... Audiența urmărea cu atenție cuvântările și reacționa cu entuziasm la unele fraze, cu murmure de aprobare, strigăte și aplauze. De tribuna de la prezidiul acoperit, s-a apropiat premierul Jawaharlal Nehru, care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și acum lucrează într-un centru de profil din New York. După anii pe care i-a petrecut amețită din cauza drogurilor, a fost foarte important pentru Rachel să fie „curată“: o ambiție de admirat. Singurul dezavantaj era că putea fi un pic prea serioasă. Vorbea adesea - de bine - despre oamenii care se lăsaseră „supuși tratamentului“. Și când era cu prietenii ei de la „recuperare“, glumeau uneori despre oamenii care n-au fost niciodată la psiholog: — Poftim? Adică, încă mai are personalitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lămâie? —Lămâie verde. (Părea dezamăgit.) Dar pe-aproape. Apoi o bucată de cașcaval vechi și pâine foccacia cu ceapă roșie, pe care a trebuit să le miros cam o jumătate de oră înainte de a mi se permite să mănânc vreun pic. Urmate de o chestie franțuzească - o brioșă, poate - la care a trebuit să admir numeroasele orificii pentru aer, care o fac, aparent, să ți se topească în gură. Piesa de rezistență a fost o pâine cu ciocolată pe care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pentru că n-aveam de gând să mă întorc. Capitolul 12tc " Capitolul 12" Dar, mai târziu, acasă, m-am întrebat dacă nu cumva fusese ceva adevăr în mesajul lui Leisl. „Entitatea“, „vocea-spirit“ sau oricum ați vrea să-i spuneți, aducea un pic cu Buni Maguire. Apoi mai era povestea cu câinii; știu că ieșise puțin distorsionată, ajungând să vorbească de câinele meu (din nefericire, inexistent) care s-ar fi îngrășat. Dar chestia e că Buni Maguire ținuse ogari. Umbla zvonul că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi strângeau mâna. Următoarea scenă prezenta oamenii care ieșeau rânduri-rânduri din sală pe hol, spunând lucruri ca: — Nu-mi pare rău să vă zic că n-aveam pic de încredere în femeia asta. Nu mi-e rușine să recunosc că m-am înșelat. —De necrezut. Vreau să spun, de necrezut, a întrerupt-o o voce repezită, sonoră, cu accent newyorkez. —Uimitor, a spus cineva, și altcineva a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai mai multe șanse când sunt patru în echipă. Am stat în tăcere, singurii oameni din parc care nu vorbeau. Dar n-aveam nimic de spus. Dacă eu nu știam și Mitch nu știa, despre ce puteam să vorbim? Fără pic de rușine, trăgeam cu urechea la grupurile din jurul nostru. —Blake Edwards, a zis Mitch încet. Cine-ar fi zis? O fată din echipa alăturată s-a întors și s-a uitat lung la noi. Le-a zis ceva tovarășilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luați notă că nu trebuie să sunați mai devreme de 8.30 și că interviul trebuie să se încheie la ora nouă fix. L-am sunat pe Mitch să-i spun. Eram atât de emoționată. Peste două săptămâni și un pic aveam să stau de vorbă cu Aidan. Abia așteptam. Abia așteptam. Abia așteptam. Capitolul 46tc " Capitolul 46" Franklin s-a aplecat deasupra biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ie Subiect: Caz închis! Gata, gata, șezi domol! Doar pentru că Aidan a murit nu înseamnă că o să murim și noi ceilalți. Oricum, i-am arătat lui Harry pozele cu Detta luând ceaiul cu Racey și a zis: Ah, nu e pic de atracție sexuală acolo. Nu se întâmplă nimic acolo, nimic. Nu, scurgerea de informații trebuie să vină din altă parte. Colin, o luăm de la capăt. Domnișoară Walsh, mă bucur să te anunț că ești liberă să pleci. Eu: Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Totul la vedere N-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat. Azi-dimineață am primit prin poștă un plic A4, plin cu fotografii în care Racey și Detta se călăresc. Nu mai lasă pic de loc imaginației - scule și toate cele la vedere, crimă și pedeapsă. Ți se întoarce stomacul. Deci, și-au făcut de cap tot timpul! Harry avea dreptate, eu am greșit. Dar de ce îmi trimite cineva poze cu ei, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vremuri frumoase. A primit scaunul: Nu-mi spuneți că e același scaun! Ah, ba da! Nu e minunat? Detta (cu chipul imobil): De unde ai știut unde să mă găsești? Tessie: Unde altundeva ai fi putut să te duci? N-ai pic de imaginație. N-ai avut niciodată. Continuă, Detta. Cred că tocmai îi spuneai drei Vezică Firavă că Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru tine. Detta: Nu, voiam să spun... Tessie: O să-ți spun eu ce-ai vrut să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era zece dimineața așa că am sunat la serviciu și i-am lăsat un mesaj lui Teenie, în care-i spuneam ce se întâmplă. Apoi a apărut moașa și a făcut o îndelungă incursiune în „canalul“ lui Jacqui. —Doamne, nu e pic de demnitate în asta, s-a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trei sute de călăreți din Granada să atace prin surprindere castelul din Zahara, care fusese ocupat de creștini cu trei sferturi de veac în urmă. La Granada, cea dintâi reacție a fost o explozie de bucurie, iar Abu-l-Hassan mai recâștigă un pic de încredere în ochii supușilor săi. Dar, foarte curând, mulți începură să se întrebe dacă nu cumva, împingând regatul la un război cu sfârșit cel puțin nesigur, sultanul nu dădea dovadă de o ușurință criminală. Urmarea evenimentelor avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic despre plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii, cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine. — Am venit să-mi iau rămas-bun. M-am hotărât în cele din urmă să plec. Mâine în zori pleacă o caravană spre Portugalia; o să mă alătur și eu. Mi-am măritat ieri cele două fete mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]