14,398 matches
-
depășește deci condiția umană, pentru că ieșirea din sistemul de limite istoric indus nu se mai poate face decât pe o cale șamanică. Interesant însă că aici depășirea condiției umane este declanșată dintr-o inițială nevoie de a recupera condiția umană pierdută. Debutul peratologic este astfel subliminal. Saltul în fantastic acoperă dintr-o dată depășirea a două garnituri de limite: a unei sub-limite induse istoric și a limitei generice constitutive. Tensiunea peratologică este astfel dublă. În Șăineanu, Noica a căutat confirmarea intuiției sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândirea Occidentului a ajuns să gândească, în locul ființei, doar un simulacru al ei, o ființă devenită debușeu al tehnicii și practicii. Toți aceștia au certat omenirea pentru locul unde a ajuns și au încercat să o repună pe un făgaș pierdut sau negăsit încă. Toți au ceva titanic, eroic, romantic, dar și utopic, quijotesc, nebunesc; toți sânt singuri în fața a câte douăzeci de secole de istorie. Și toți sânt marii îngrijorați moderni ai omenirii. Noica a terminat între timp lectura traducerii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
determinat comportamentul. În joc mai era și o problemă de stil. Voisem, ascultând povestea, să nu se vadă cât de tare mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba de mama, fusese martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit, în clipe privilegiate ale vieții, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care altminteri el este foarte mândru și de care nu are cum se dezbăra, pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist. Din această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut. Până și ultimul găinar ajuns în Senatul României, ultimul securist aciuat într-un partid, ultimul ziarist care dă lecții poporului de pe ecranul unui televizor știau (sau au aflat între timp) ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen și asemenea unui intrus. Ar fi fost pentru prima oară când aș fi stat cu el zi de zi și, așa credeam cel puțin, când aș fi putut recupera timpul nostru pierdut. Acum aș fi avut, în sfârșit, ocazia să-i arăt cine sânt și să-i fac dovada că, în ciuda restriștilor nesemnificative ale unui destin care ne ținuse departe unul de altul, eu eram un tată minunat și cu drepturi depline
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul nu a preluat-o decât accidental ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor. sâmbătă, 7 aprilie Îi datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an: m-a făcut, poate pentru prima oară din adolescență (cînd umpleam cu "meditații negre" carnețele pierdute apoi fără urmă), să mă reântâlnesc în scris cu mine. Niciodată, de atunci, nu mai avusesem curajul s-o fac. Tot ce am scris de-a lungul vieții, cu excepția unor pagini din Jurnal și Epistolar, nu a reprezentat decât strategia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care în peisajul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptățire despre o carte care respira literar cu plămânii filozofiei. "Filozofii" noștri de atunci erau idiotizați ideologic, iar criticii literari erau filozoficește inculți. Ne-am cunoscut, așadar, în umbra unei "antante" pierdute și mi-a oferit prietenia lui. Lumea mea se lărgea, cu el, "în sus", urca adică înspre o generație pe care în adolescență o priveam "de jos" și ca inaccesibilă. Este o adevărată promoție a vieții când ajungi să te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Declar că, fără să combat neci pro neci contra celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că și critica și - are limitele sale, că și ea nu e doară proprietatea uzurpată a așa - numitelor genii pierdute, cu batjocurile lor cele mici, cu sarcasmele lor meschine, a acelor desperados cari cred cumcă lumea și știința e a lor tocmai pentru că nu e a lor; ci și critica e a oamenilor cari au pătruns, au înțeles obiectul așa cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țării, alta în sărăcirea și mortalitatea reală a populației. Generația viitoare care, după umbrele ce le aruncă, va fi și mai seacă și mai înfumurată decât cea de astăzi ne arată de pe acuma {EminescuOpIX 185} cauza României că o cauză pierdută. Când vom ajunge la realizarea corectă a formulelor metafizice din J. J. Rousseau, atuncea ne vom trezi că nu mai există popor românesc și acele formule nu vor fi, credem, suficiente pentru a hrăni iluzia greco - bulgarilor din București că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se vedea că urmarea luării acestui loc întărit de cătră turci putea deveni echivalentă cu ruperea armatei sârbești în două grămezi și cu nimicirea ei parte cu parte și pe rând pe rând. Am arătat însă că, nemijlocit îndărătul pozițiilor pierdute, sârbii au format o nouă linie de apărare, care ajungea c-un capăt al ei la podurile de pe Morava de la Trubarevo. Deși sorgintea vieneză din care luăm știrile cele mai nouă nu s-au dovedit totdeauna ca vrednică de credință
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care-o manifestează Rusia. Această din urmă putere este poate unica care, bătând, s-au lățit, bătută, n-au pierdut nimic, sau aproape nimic, căci înlăuntrul ei toate s-au făcut pe încetul, fără nici un fel de săritură; nici o bătălie pierdută n-a făcut-o să piardă ținta fixată înainte de-o mie de ani încă, ea nu vede cu alți ochi decât cu aceiași pe care-i avea la întemeiarea uriașei sale puteri. De la întemeierea dinastiei scandinave de către Rurik (862
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că moara boierilor folosea „un țărmure al vadului Umbrăreștilor” devălmași. Dar fiindcă răzeșii pretind și cer acest drept din venitul morii, după ce trecuseră 39 de ani de stăpânire a Costăcheștilor, perioadă după care drepturile lor, potrivit legislației timpului, se considerau pierdute, ei nu obțin câștig de cauză. Urmașii vor redeschide acțiunea mai târziu, în timpul stăpânirii morii și moșiei Torceștilor de către vistiernicul Iordache Costache, poreclit Venin, fiul marelui spătar Toader Costache-Venin, dar tot fără succes. Anaforaoa din 1767, anul când a avut
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obștiilor mari, facilitând desprinderile și separarea în favoarea unor boieri cu funcții superioare, cum au fost, de pildă, Nistor Ureche, socrul lui Isac Balica la Boziești, Bilăi și nepoții săi la Torcești, Corpăceștii la Tămășeni și alte nume, pe care documentele pierdute ne împiedică de a le cunoaște. Au rezistat evoluțiilor de acest gen zonele mai izolate, mai puțin atractive, unde, posibil, oamenii s-au împotrivit mai energic tendințelor de destrămare a vechilor structuri social-economice, cu care ei erau obișnuiți din neam
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Sturza intervine cu instrucțiuni pertinente pentru cazul în speță și lămurește mai bine situația și calea de urmat, așa după cum se întrevedea înainte și la data ieșirii din indiviziune a celor două părți. El explică, pe baza actelor vechi (acum pierdute), cum în anul 1704 s-au ales „două giumățăți, partea din sud s-au ales lui Manolachi Costachi, iar partea din gios s-au lăsat răzășilor băștinași din acea moșie, când s-au și deosebit pomenitele părți cu pietri hotară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ASG, Primăria Umbrărești, ds. nr. 9/1926). 2.A se vedea în anexă chipul acestui veteran și decorațiile primite, pe care le-am avut și expus în vitrina școlii Umbrărești, de unde au fost sustrase de un cadru didactic și făcute pierdute. 3.Rănit în luptă; posedăm livretul său militar care, la pagina 9, are adnotările: rane - 1877 octomv. 7, reg 7L/inie/ la atacu, rană la șoldu; la rubrica Decorații: „Virtutea Militară Română” și alte trei mai mici ca valoare simbolică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ia o mină serioasă și încearcă calitatea blănii cu două degete. Erna se apleacă ca să-i ușureze Gretei cercetarea.) Și-acu', după un an, iată că nu a anunțat nimeni pierderea blănii. Și mai era acolo, la biroul de obiecte pierdute un polițist drăguț, care mi-a zis: sunteți o femeie simplă pentru că sunteți cinstită. Puneți blana sub pomul de iarnă ca să aveți și dumneavoastră, așa, o mică bucurie... Așa-i, că nu-mi permit mai nimic de la viață, dar de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a prelucrat deja sau nu scroafa. Erna rămâne locului ca lovită de trăsnet, și Wottila privește pierdut, ca și cum ar avea din nou o viziune. Hermann se lasă să cadă bufnind pe scaun și strigă: Ospătar... o bere, că trebuie să șifonez ultimele bucăți de pâine sfințită. (Erna se ridică și se pune în mișcare într-o manieră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
puțica spre cer, altfel cu copiii lui, Hasi rămâne de căruță, altfel rămân copiii în ceruri. JÜRGEN: Ar trebui poate să căutați un medic. Domnule Schweindi, știința medicală salvează astăzi mulți urmași, care mai înainte ar fi fost priviți ca pierduți. KARLI: Ha, ha, Schweindi ăsta nu poate să și-o tragă. Domn' Schweindi, știți care-i cea mai mare porcărie pe lumea asta? Pâinea și atunci când nu poți să ți-o tragi. (Schweindi se ridică dar nu spune nici un cuvânt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
regele ciumei porcilor (merge șontâc, șontâc o vreme) Acest tăpșan Adus în circuitul economic acum o sută de ani Și cu cărțile de joc despre vin Se pierde un tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fi stat în culcușul d-voastră aromatizat și ați fi gustat din unul din aceste exotisme. Ați fi putut muri și nu ar fi mirosit nimeni moartea dumitale. Chiar și pe D-voastră vă satisfac cele mai trupești nevoi. Orientarea pierdută ici și colo, de fapt pierdut este numai omul cu adevărat satisfăcut. EA: Sunteți oribil, și mai ales sunteți așa de intenționat împuțit din principiu. Și deveniți la locul fals plin de spirit și cu o ținută corporală bine situată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aromatizat și ați fi gustat din unul din aceste exotisme. Ați fi putut muri și nu ar fi mirosit nimeni moartea dumitale. Chiar și pe D-voastră vă satisfac cele mai trupești nevoi. Orientarea pierdută ici și colo, de fapt pierdut este numai omul cu adevărat satisfăcut. EA: Sunteți oribil, și mai ales sunteți așa de intenționat împuțit din principiu. Și deveniți la locul fals plin de spirit și cu o ținută corporală bine situată, mai ales când situația e așa că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de soliditate. În fața hranei de sânge stă aroganța nebuniei lui De-Nici-Un-Fel-Rău. Lingerea sângelui este un fel de bilet de intrare în natură. PIANISTA: În natura a ce? COMPOZITORUL: Un cur însângerat va fi totuși un Menstruant 1 organizat în spatele fațadei pierdute a pantalonilor săi. Este un om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții lui are totuși o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dumnezeu, ce seară. Pentru seară, ce Dumnezeu... PIANISTA: E foarte simplu... o pană de pasăre plutește, sau zboară sau cârmește...prin fereastră înlăuntru... în spațiul interior adevărat, ca o întrebare care plutește în aer: sau ca să spune așa: ca un acord pierdut. COMPOZITORUL (o ia pe pianistă de mână): Pana asta împuțită e cu siguranță de la șobolanii ăia zburători, și anume de la blestemații de porumbei, care se leagănă și se cacă pe verandă.... sau de la cururile de colo, anume de la psihopații care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
urma urmelor? MAMA LUI MARIEDL: El nu trebuie să poată să vrea. Omul este vrut pe lume, și de asta obligat să vrea el însuși tot. MARIEDL: Mama e bună. Tata e pe bune. Fratele poate să fie o chestie pierdută, că el este fiul. Și cel mai bun lucru este moartea. Moartea e frumusețea celor frumoși. Moartea o s-o salveze pe Mariedl cea bună la gust ca un animal muribund. În Moarte o să se poată și Mariedl lăfăi în voie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]