7,756 matches
-
un ton liniștitor: — Nu de supăra, Katsuie. Privindu-l cu o expresie binevoitoare, continuă: — Indiferent de tot ceea ce s-ar putea spune, nu Hideyoshi e cel care i-a plăcut cel mai mult stăpânului nostru? Iar când Seniorul Nobunaga a pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era însemnat de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să se dea bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet, în umbra copacilor și pe sub podele, să se afle săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilei. Inuchiyo comanda o aripă a armatei lui Katsuie, ceea ce-l punea într-o poziție foarte delicată, căci datoria față de Katsuie intra în conflict cu sentimentele sale personale. La cea mai mică greșeală, provincia și întreaga lui familie aveau să piară. Situația era cât se poate de clară. Dacă i se împotrivea lui Katsuie, urma să fie distrus. Dacă abandona îndelungata sa prietenie cu Hideyoshi, însă, își trăda sufletul. Katsuie... Hideyoshi... Comparându-i pe cei doi, Inuchiyo n-ar fi riscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și mai era și altceva. Cu toate că fusese împins spre calvarul său de-acum - care, la drept vorbind, era, pur și simplu, fără nici o speranță - de către un singur militar cu chip de maimuță, e clar că, în taină, spera ca măcar să piară de-o moarte glorioasă. Avea numai cincizeci și trei de ani. Ca general, ar fi trebuit să-i stea tot viitorul în față, dar acum, singura lui nădejde era o moarte nobilă. Sake-ul circula pe la toți. Se consuma ceașcă după ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
loc, nu numai ca să țină în frâu clanul Uesugi, ci și pentru a administra afacerile interne din miazănoapte. „Sassa e aici.“ Aceasta era atitudinea pe care o adopta, în timp ce privea încruntat din castel, păzind ferm provinciile de la miazănoapte. Deși Katsuie pierise deja și Castelul Kitanosho căzuse, existau mari șanse ca - prin ferocitatea sa înnăscută și antipatia declarată la adresa lui Hideyoshi - Sassa să facă un efort disperat de a-i lua locul lui Katsuie, făcând tot ce-i stătea în putință pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timpul unei partide de băutură cu vasalii lui și am dat fuga încoace, singur. Când au să descopere că am plecat, se va stârni mare tărăboi. Nu sunteți în siguranță aici, stăpâne. Trebuie să plecați imediat. Din buzele lui Nobuo pierise orice culoare. Mișcările ochilor lui păreau să arate că nu auzise decât jumătate din tot ceea ce spusese Saurobei. Inima îi bătea cu spaimă, ca un clopot care vestește un incendiu, și abia mai putea sta locului. — Dar... atunci... cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
află că ginerele lui Shonyu, Nagayoshi, dorind să facă și el o mare ispravă militară, plănuise să execute un atac neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veniseră să ceară ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-a pierit curajul. — Azi, Hori Kyutaro și-a dat arama pe față. Dacă se mai întoarce viu, va fi demn de disprețul nostru. Se întoarseră spre propria lor unitate izolată, condusă de Shonyu, dând pinteni cailor într-un acces de furie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o duceți bine cu sănătatea. Ce spirit rău v-a putut zăpăci mințile, stăpâne, și ne-a împins să ne luptăm între noi? De azi încolo, veți fi stăpânul meu, la fel ca înainte. — Hideyoshi, te rog, ridică-te. Îmi piere graiul la vederea pocăinței tale. Amândoi am greșit. Dar, mai întâi, te rog să te ridici. Nobuo îl ridică pe Hideyoshi în picioare, cu mâna pe care i-o strângea acesta din urmă. Întâlnirea celor doi seniori din ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sunt de acord! — Nu din cauza Seniorului Nuobo ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească ajutorul Seniorului Ieyasu, văicărindu-se că descendenții Seniorului Nobunaga vor pieri din cauza ambițiilor lui Hideyoshi! Și-acum, drapelul acestui război al datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa demnității Domniei Sale, iar noi am ajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa demnității Domniei Sale, iar noi am ajuns de râsul lumii. Și mai este și o insultă adusă spiritelor camarazilor noștri, care au murit la Muntele Komaki și la Nagakute. — Ai fost trimiși să piară de-o moarte tragică și fără rost și nu există nici un motiv pentru care cei vii să trebuiască să îndure asemenea gânduri dureroase. Oare ce fel de hotărâre o fi luat pân-acum stăpânul nostru? — Ce-ar fi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe ei. Mai mult de-atât n-am putut să văd în acea adunătură jalnică de foști oameni... În rest, ce îmi mai aminteam despre ea?... Cubulețe de zahăr Vremuri grele trecuseră peste noi, dar nouă în familie nu ne pierise umorul. După ce ani de zile obișnuisem să bem ceai cu cubulețe de zahăr (noi, în casă, le ziceam pătrățele), acum nu se mai găsea deloc. Uneori mama îmi spunea zâmbind amuzată: învârtește de patruzeci de ori și ceaiul o să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră pe Margoulies în momentul în care dăduse cu ochii de vaginul lui Bull: în primul rând, părul pubian lipsea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
accept ceea ce văd. Neputând face una ori alta, aș vrea să trag timpul înapoi până în clipa când am fost aruncat în această lume și să mă anulez. Eu însumi fiind o anomalie a judecății și a credinței, trebuie fie să pier în acest moment, în încăperea aceasta sinistră, fie să schimb lumea după înfățișarea mea, ceea ce nu vreau. Nu poate fi atât de crud destinul meu, pur și simplu nu cred că poate. Cum să fii mai nebun decât însăși nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de întoarcere, de nimeni obligat, trădat de propriile-mi gesturi, fapte și gânduri. Iar prea-discreții mei companioni, cei de teama cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestei Astarte, numai pentru a mă mai lăsa odată să-i văd pe cei dragi. Ce trebuie să fac, demone, ca să uiți că te-am văzut, ca să nu-ți aduci aminte că am fost aici, ce trebuie să fac să pier mai repede, oameni întunecați ce m-ați ghidat către această cameră în care ascundeți de mii de ani rodul căutărilor voastre neobosite de idioți neostoiți? De ce nu-mi spuneți, ca să am un motiv suficient de bun să vă ucid, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i văd cu adevărat, pe toți aceia pe care i-am cunoscut. Doamne, prieteni, cum de-am putut să vă greșesc atât de rău? Cum de m-am trufit atât și v-am nesocotit sufletele în așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat ea însăși viață, identificându-mă astfel rapid drept dușman al ei și vrând acum să mă nimicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a universului, probabil, irump dintre și prin dalele grele și triste ale unei cu totul și cu totul alte încăperi, ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
continuă a vieții, cu toate că amândouă mă vor atât de mult în ceata lor de soldați... Dar ce se întâmplă, nu mă învăț minte? Încă vreau să mor, după ce experiența aceasta teribilă în care până și cei mai puternici oameni au pierit, pentru mine s-a sfârșit cu bine? Cât de nerecunoscător pot fi? Când am să mă-nvăț minte? După ce, datorită luminii, am ajuns să văd din nou, cu bucurie, cerul însorit? Trebuie să-mi vin odată în fire și, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de viermi care se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Și ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
știți că nu este nici o poruncă mai mare decât acestea". După aceste cuvinte toți au rămas tăcuți, în afară de unul, care spuse: "Ce să fac, Învățătorule, dacă văd o fiară sălbatică omorându-mi fratele în pădure? Să-mi las fratele să piară sau să omor fiara? Nu încalc astfel legea?" Și Iisus răspunse: "A fost spus din timpuri străvechi: "Toate fiarele care mișcă pe pământ, toți peștii din mare și toate păsările cerului sunt date în puterea ta". Vă spun cu adevărat
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zece porunci strămoșilor voștri. Aceste porunci sunt grele, au spus strămoșii voștri și n-au putut să le dea ascultare. Când Moise a văzut asta, i s-a făcut milă de poporul său și nu a vrut ca el să piară. Și el le-a dat atunci de zece ori zece porunci mai puțin grele, ca ei să le poată urma. Vă spun cu adevărat că, dacă strămoșii voștri ar fi avut puterea să urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
va pierde. Pentru că ei sunt fără cunoaștere și nu pot să înțeleagă poruncile Tale. Ei sunt precum copiii mici, care nu pot să înțeleagă cuvintele tatălui lor. Dă-mi voie, Doamne, să le dau alte legi, pentru ca ei să nu piară. Dacă nu pot fi cu Tine, Doamne, lasă-i să nu fie împotriva Ta, ca ei să poată trăi și, când timpul va veni și ei vor fi copți pentru legile Tale, descoperă-le legile Tale". De aceea, Moise a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
noi stăteam și ne uitam cum se apropie și frânează, oprindu-se chiar în fața noastră a coborât, un soldat a venit la noi și ne-a întrebat ce căutăm acolo, Janika s-a speriat atât de tare, încât i-a pierit graiul, așa că am spus eu în locul lui, că am venit la antrenament, facem parte din echipa de juniori de la Ciocanul Roșu, Janika e portarul, iar eu rezerva lui, soldatul nici măcar nu era atent la ce-i spuneam, bine, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]