7,806 matches
-
cu care trebuia să mă descurc. Legal pentru orice cheltuială mai mare trebuiau prezentate MAE 5 oferte. Am contactat 5 firme de construcții și am primit 5 oferte, cu prețuri "pentru ambasadă" între 15000 și 22000 de dolari. Cum în plimbările prin cartier văzusem multe vile frumoase în șantier, am întrebat meșterii pe ici pe colo cam cât m-ar costa o reparație și zugrăvire exterioară de atâția metri pătrați. Am primit niște prețuri mai omenești și pe meșterul care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trage numele de la râul Pocitos (astăzi deviat și acoperit), zona fiind populată pe la 1886, dotată cu tramvai electric la 1906 și din 1910 cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente" sub ficusul uriaș al grădinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
parcuri. Strălucește peste tot, nu vezi gunoaie, cerșetori, câini vagabonzi și stațiunea oferă turiștilor tot ce-și doresc: plaje curate, piscine, terenuri de golf, de tenis, de călărie, spectacole muzicale cu cele mai mari formații și soliști de pe planetă, cazinouri, plimbări pe ocean. La Punta del Este descoperisem un hotel mic, liniștit, aproape de ocean, Hotel "Castillia", foarte curat și civilizat, unde trăgeam mereu. Dacă dimineața eram ocupat cu reuniunile, după prânz ne plimbam pe faleză, prin portul pescăresc, colindam buticurile elegante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
kilograme). Întâlneam și "lupi" și "lei" în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați de turiști. Serile la Punta del Este sunt o încântare, cu muzici răzbătând de peste tot, cu aleile de uriași palmieri imperiali ce te invită la plimbare, cu parfumul sutelor de leandri înfloriți sau cu spectacolul fascinat al grădinilor cu tufe de hortensii înalte cât casa și cu flori de dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe de mare și pește poate fi servit oriunde la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la loc de cinste, alături de cele primite în 1981 la Santiago și în 1995 la Rio de Janeiro). A urmat suita de vizite oficiale, încheiată cu primirea la ministrul relațiilor externe și președintele Tabare Vazquez. La 6 octombrie făceam ultima plimbare cu soția pe Rambla, luându-ne rămas bun de la această minunată țară și de la binecuvântatul ei popor. Et în Arcadia ego! Noaptea, prins de amintiri și gânduri, am așternut pe hârtie răvașul meu de rămas bun pentru Uruguay: Mañana... Mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Atenția acordat) În permanent) situației internaționale este Însoțit) de un efort pe m)sur) pentru ap)rare. Acești oameni sunt implicați În mod activ, fiecare În parte, În istoria universal). Nici nu știu cum de mai pot suporta ei aceast) situație. O plimbare prin Orașul Vechi cu Sholem Kahn, de la o facultate a Universit)ții Ebraice. M) duce prin sectorul grecesc al cartierului creștin și vizit)m mică libr)rie franciscan). B)trânul librar este un arab creștin care, În urm) cu pește
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unele dintre ele sunt - indirect sau Într-o oarecare m)sur) - religioase. Nedrept)ți precum cele care au fost comise Împotriva arabilor pot fi mai ușor justificate prin iudaism, prin toat) istoria evreilor, decât doar prin sionism. Am plecat la plimbare cu Dennis Silk. Îi citisem poeziile și piesele pentru teatrul de p)puși. M) emoționaser), creându-mi o stare pl)cut), stimulându-mi dorința de a admira priveliștile. Am intrat În Orașul Vechi prin Poartă Damascului și am coborât agale
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
turi, la reședința președintelui. Exist) o gard) de onoare și fanfara cânt) „Hatikvah” - un imn național nu dintre cele mai vesele. Este un du-te-vino de limuzine silențioase, În culori sumbre și de motociclete care huruie și duduie. Îmi ofer o plimbare pe jos prin Orașul Nou - sau mai nou - si intru În libr)ria lui Herbert Stein. Domnul Stein este un bun negustor de mod) veche - usc)tiv, palid, plin de riduri, cu o mustaț) mare, saten). În spatele magazinului se afl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cel real este nesemnificativ din punct de vedere teritorial. Cel)lalt, Israelul mental, este imens, o tar) de o important) inestimabil), jucând În lume un rol major, la fel de complex că Întreaga istorie - și, probabil, la fel de profund că și somnul. O plimbare cu mașina În familie. Fratele meu, soția lui, Shimshon, unul dintre prietenii lor religioși, filantropici, v)rul Notă și eu vizit)m Cisiordania. Facem un ocol și evit)m Betleemul și mulțimea venit) aici de Cr)ciun. Ne Îndrept)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cisiordaniei ocupate. Imediat dup) ce iordanienii au fost alungați, În 1967, am vizitat aceste locuri cu Sydney Gruson, de la The New York Times. Dup) ce au Învins pe acest front, tineri soldați israelieni și-au luat o scurt) permisie și au plecat la plimbare În automobile arabe. Dup) dou) zile, În drumul lor spre b)ț)lia pentru Platoul Golan, Inc) mai s)rb)toreau victoria. Înaintând prin Tiberiada cu turelele țancurilor deschise, țineau În brațe manechine Îmbr)câte În haine ar)bești, cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cuvinte au fost mama, tata, avion - Însoțite de o indicație cu degetul În semn de recunoaștere. Dacă e adevărat că era un avion american care tocmai trecea, să fi fost oare premoniția viitoarei mele transmutări peste ocean? Tatăl meu și plimbarea cu birja Unchiul Mihai, fratele tatei, era foarte apropiat de Iuliu Maniu și, dacă nu mă Înșel, fusese ministru În guvernul lui. Era un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil de o mare bunătate, În ciuda educației austriece pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
departe de mentalitatea Îngustă a stereotipiei naționaliste, care nu onorează pe nimeni, am cunoscut câțiva reprezentanți remarcabili ai diasporei lor și am Întemeiat cu ei prietenii care durează. Cel mai greu Îmi era să-l ascult pe tata descriind faimoasa plimbare cu birja prin Cluj, la care Îl invitase fratele lui Mihai și care avea să-i schimbe viața. Era una dintre anecdotele sale favorite și, deși el o povestea cu multă admirație față de fratele său, mie și azi mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trebuie să ajungă la Paris să studieze sculptura cu Rodin. Avea În el o chemare pasionată și un talent vizual evident. Ar fi fost normal să-și urmeze vocația. Într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. „Deși sunt mai mare, Îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți! Tu vrei să mergi la Paris să studiezi les beaux-arts. Frumos, nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia ruptă din rai nu am aplicat-o niciodată băieților mei, azi nu regret cojile de nucă. Dacă regret ceva, e doar faptul că Papago nu a refuzat acea plimbare cu birja. Dacă aș fi fost acolo, l-aș fi Împiedicat sau cel puțin l-aș fi sfătuit să-și urmeze chemarea inimii, după calapodul bunicii, căci toate sfaturile pe care mi le-a dat mie bunica Eftalia s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi-a spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar al exilului, aceste Întâlniri de la aeroport, Înainte de plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să mă lupt pentru montarea mea, nu aveam Încotro decât să apelez la acest ajutor, dar am un semn de Întrebare dacă merita să ajung până la acest contact atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totul... În loc de prefață) PAGEREF Toc133741147 \ h 7 HYPERLINK \l " Toc133741148" Partea Întâi HYPERLINK \l " Toc133741149" ECHILIBRIST ÎNTRE DOU| LUMI HYPERLINK \l " Toc133741150" (DIALOG ÎN TREI) HYPERLINK \l " Toc133741151" Copacul zburător PAGEREF Toc133741151 \h 15 HYPERLINK \l " Toc133741152" Tatăl meu și plimbarea cu birja PAGEREF Toc133741152 \h 16 HYPERLINK \l " Toc133741153" Mama și complicațiile interetnice PAGEREF Toc133741153 \h 20 HYPERLINK \l " Toc133741154" Oglinda, păpușile și Toscanini PAGEREF Toc133741154 \h 21 HYPERLINK \l " Toc133741155" O atracție „irezistibilă“ PAGEREF Toc133741155 \h 25 HYPERLINK \l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meu și cu mine știam să citim și să scriem În engleză, dar nu În rusă (În afară de kakao și mama). S-a stabilit ca Învățătorul satului să vină În fiecare după-amiază să ne dea lecții și să ne ducă la plimbare. În sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În exil și, În 1930, Într-o suburbie a Pragăi (unde mama mea văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață, trăind dintr-o mică pensie acordată de Guvernul ceh), mai putea fi Încă văzut ieșind, Împotriva voinței lui, la plimbare cu stăpâna, Împleticindu-se mult În urma ei și gâfâind, Îngrozitor de bătrân și furios pe botnița cehească de sârmă - un câine emigrant Într-o haină peticită care nu i se potrivea. În ultimii doi ani de Cambridge, fratele meu și cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ulterior baroneasă von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori și guvernante cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc aminte, pe Kondratii RÎleev În timpul hoinărelilor și plimbărilor noastre cu bicicleta prin Împrejurimi. Vărul meu Îmi atrage atenția asupra faptului că generalul RÎleev, fiul poetului, era prieten bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas de corde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Maiestății Sale Țarul. Una dintre amintirile mai fericite din copilăria mamei a fost călătoria pe care o făcuse Într-o vară cu mătușa ei Praskovia În Crimeea, unde bunicul ei patern avea o moșie lângă Feodosia. Amândouă au făcut o plimbare cu el și cu un alt domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială ceea ce spusese de multe ori) că În 1836, la o expoziție de tablouri din St. Petersburg, Îl văzuse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
măreței Întoarceri acasă, care nu va avea loc niciodată -, ci a faptului că am visat-o permanent În lungii mei ani de exil. În vara anului 1905, petrecută la Vira, nu apăruseră Încă lepidopterele. Învățătorul din sat ne lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când fugisem de biata Miss Hunt la Wiesbaden. De data aceasta tot ținutul din jurul nostru era o pustietate Înzăpezită și este greu de imaginat care ar fi fost exact ținta călătoriei plănuite de mine. Tocmai ne Întorseserăm din prima noastră plimbare de după-amiază cu Mademoiselle și eu clocoteam de ură și neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am lăsat-o pe Mademoiselle bufnind pe scara de la vestibul și am dat buzna Înăuntru, lăsându-i impresia că aveam de gând să ne ascundem Într-o Încăpere Îndepărtată. De fapt, am alergat până ce am ajuns În cealaltă parte a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]