9,158 matches
-
au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a lui Musolin ăsta. Deci cînd a încleștat-o Musolin și a strîns-o a scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin aproape mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte. Nu muri că mă bagi în pușcărie. Musolin o stropește cu o sticlă de apă clocită, o învîrte, o sucește, plînge, strigă după ajutor. Cîmpul e gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și sute de metri, după care le abandonează unde se întîmplă. Una din aceste tornade s-a abătut asupra acoperișului improvizat de profesorul Gugeanu. A smuls întreaga structură, a deplasat-o vreo 20 de metri și apoi aceasta s-a prăbușit peste o parcare. Din fericire, în parcare era o singură mașină, o Dacia 1300, cumpărată cu vreo trei decenii în urmă. Mai era și o bătrînă care a fost trîntită la pămînt, suferind cîteva fracturi. Colocatarii s-au adunat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se vor prăbuși pe nucleu și se va forma o stea pitică albă. Parcă spuneai o gaură neagră... Da, o gaură neagră, nici fotonii nu o vor putea părăsi. O vom detecta prin legile mecanicii clasice, adaug savant. Pe naiba. Cine s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
visez și o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai tare. El apare ca întotdeauna și urcă panta curajos. Apoi un cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup se prăbușește printre stînci încheind o poveste și nemurind acele locuri. Oamenii au creat cîntece, au creat poezii, au creat legenda și astăzi încă răsună voci de tînguire și melodii triste care mai storc lacrimi. De secole și de secole oamenii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu te încurca cu țînci, Nélida. Deodată matahala scoate un răget care sparge liniștea serii. Nélida fuge și cei trei rămîn ca de piatră. Macias se ține cu o mînă de abdomen. M-a spintecat, vipera. M-a omorît... Se prăbușește, cu ochii privind deja spre alte tărîmuri. După ce-și revin, cei doi martori o rup la fugă. O răfuială între mafioți, decretează poliția. Alfaro Mojena are patruzeci de ani, este burlac încă și dacă-l întrebi de ce-i burlac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care a tipărit cărți grecești.Era singura tiparniță de acst fel din întreg răsăritul. Si uite așa vremea a trecut peste mănăstirea Cetățuia și ceva-ceva din prezicerea lui Mahomed al IV-lea s-a produs. Zidul dinspre apus s-a prăbușit odată cu buza dealului pe care se sprijinea. - Mănăstirea Cetățuia a urcat treptat. Odată cu secularizarea însă, călugării au plecat aiurea și a început ruinarea ansamblului mănăstiresc, așa cum se întâmplă cu tot ce este părăsit. Curtea mănăstirii era pustie și Ministerul Domeniilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
unde Dan, proaspăt judecător, a sosit să facă carieră și apostolat, în vatra târgului, care pare încheiată, unde căsuțele albe se risipesc pretutindeni, unde ulița principală este cuprinsă de dughene vechi, strâmbate de trecerea timpului și care par să se prăbușească, locul unde unii asudă muncind iar alții își risipesc chiverniseala, comândurile, unde propietatea circulă tot mai des și mai ieftin de la răzeșul împovărat de datorii către înavuțiții așezărilor, mereu nesătui de avere și satisfacții ieftine care, totuși, le macină și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
călău l-a luat la ochi de la vreo zece metri. Pesemne că l-a lovit drept în inimă. În aceeași clipită cu bubuitura de pușcă picioarele animalului s-au muiat, ca și cum ar fi fost de ceară topită, și s-a prăbușit, rămânând nemișcat la pământ. Câteva secunde bune a fost o tăcere de mormânt. Doar moș Șutu prinse a se căina ; în timp ce își ștergea lacrimile șiroaie de pe obraji : Ce mă fac fără tine, Boian ?! După ce te-am crescut ca pe copilul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
l am reținut din lecturile mele timpurii. E începutul unui roman de Jules Verne (Insula misterioasă). De ce l-am ținut minte? Poate pentru că romanul cu pricina mi-a plăcut enorm. Sau poate pentru că, rostit într-un dirijabil care tocmai se prăbușea, promitea să fie începutul unei aventuri palpitante. Dar e citatul acesta cu adevărat memorabil? Este el „formativ“? Evident, se poate specula. Adeziunea mea la fragmentul cu pricina anunța, să zicem, un anumit gust pentru tensiune epică, pentru dialectica „sus-jos“, pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de materiale metalice sau plastice. O vascularizare în declin a provocat necrozarea excrescențelor tumorale, în principal a celor datînd de mai multe secole, cu un număr de celule depășind șase miliarde. Nucleele lor urbane au devenit găunoase și s-au prăbușit, nelăsînd în urmă decît chisturi endotoxice și sterile. Așa ar arăta diagnosticul și prognosticul pe care un medic venit de altundeva le-ar putea formula cu privire la planeta noastră, percepută global ca un ecosistem. Chiar dacă n-am vedea în tabloul de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
răspândește În galerii; iar asociatul Îi desăvârșește „opera“, căci ciupercile se numără printre puținele posesoare ale enzimei celulaza: transformă lemnul, consumându-i celuloza, În pulberea brună care este cealaltă componentă a acestuia, lignina, care nu-i place, până ce copacul se prăbușește. Desigur, ciuperca se recompensează pentru nesperatul ajutor: cariul o dijmuiește de parte din hifele ei, Împâslitura albicioasă ascunsă privirii noastre care-i alcătuiește majoritatea corpului. Iar ulmul e supus extincției, În Europa cel puțin, tocmai de această cârdășie. La zid
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o vrabie care cuibărește acolo, fie ca să „Îngraș“ acel loc; vezi că nu-ți prea „onorez“ nisipul cu care mă Îmbii acolo, În baie... Dar prezența mea pe streașină, chiar dacă nu e cauza directă care o va face să se prăbușească, ca reacție a Naturii la Îndrăzneala ta, e dovada, căci eu sunt supremul consumator al biocenozei, că ea, biocenoza care-ți distruge opera, e pe deplin constituită. Am Înțeles, Moti. Pentru că tu nu iubești negentropia, prea multa ordonare, dacă te
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unde se petrece, lasă În urmă victime, Întotdeauna nevinovate dar utile. Dar acestea, generate de eroarea care e un motor al evoluției, ajungând doar dărâmături, sprijină baza zidului care, tot mai Înalt dar și curat, ar risca altminteri să se prăbușească. Cu totul... Apare mai mult ca sigur că Natura lucrează pe baza altor principii decât omul, mai bine zis exact inverse. Și atunci, În loc de atâta polologhie menită a-mi explica, justifica chiar, o eroare, Îndemnându mă la a dezvolta Încă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au supravegheat atent, dar cu suficientă libertate de exprimare și desfășurare a propriilor acțiuni, pe deplin responsabili în fața alegerilor făcute și a deciziilor luate. Când tata „a plecat”, mare parte din lumea noastră construită într-atât de armonios, s-a prăbușit. Refuzam să înțeleg de ce și-mi reproșam că n-am folosit suficient de bine instrumentele noastre de convingere, ale mele și ale fratelui meu, de a-l fi determinat pe tata să renunțe la fumat. A fost singura sa meteahnă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.” Poporul român intrase în doliu național, granița sa de la răsărit se prăbușise, vreme în care sute și mii de familii au luat calea pribegiei. Aceeași soartă au avut-o și cei care au rămas sub stăpânirea sovietică, atât români cât și evrei, căci au fost trimiși în gulagurile siberiene, de unde nu s-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care i-o înmână suveranului cu prilejul întrevederii. Pentru patriotismul și realismul său, pe care generalul Ion Antonescu le-a expus în scrisoarea sa, regele a ordonat arestarea generalului și închiderea lui la Mănăstirea Bistriței din Oltenia: „ Maiestate, Țara se prăbușește! În Basarabia și Bucovina se petrec scene sfâșietoare. Mari și mici unități, abandonate de șefi și surprinse fără ordine, se lasă dezarmate la prima amenințare. Funcționarii, familiile lor și ale ofițerilor au fost lăsate pradă celor mai groaznice urgii. Materiale
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și a plătit cu sângele său, pentru bicisnicia și toleranța guvernanților de dinaintea sa. Toate acțiunile lui, acceptate sau neacceptate de unii, în concepția Mareșalului Antonescu aveau menirea să slujească interesele naționale românești, în condițiile în care hotarele României Mari se prăbușiseră și dușmanii o înconjurau din toate părțile. În urma ultimatumului sovietic din iunie 1940, ni se răpiseră Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, iar în urma odiosului Dictat de la Viena, din 30 august 1940, ni se răpise, mișelește, nord-vestul Transilvaniei și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Mănăstirea Bistrița, pentru că avusese curajul să-i reproșeze starea de nenorocire în care fusese adusă România. Regele făcea apel la singurul om capabil să și asume marea și greaua răspundere de-a opri Țara de pe panta haosului pe care se prăbușea, cerându-i să pună ordine la hotare și în interior. Chemându-l la Palat, regele i-a zis: „Antonescu, nu poți refuza puterea. Tu ești un patriot. Numai ție pot să-ți las Țara. Te am considerat întotdeauna ca pe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
O zi și o noapte. Ce-ar fi să mergem cu avionul? Nici nu mă gândesc. Îți închipui, mamă? În două ore am fi acolo! N-am curajul. Nu vezi câte se întâmplă? Nici nu decolează bine avioanele și se prăbușesc. Nici autocarele nu sunt ferite de accidente. Dacă vrei să știi , ești mai în siguranță cu avionul decât cu autocarul, sau te gândești că ne costă mai mult? Nu de cost este vorba, că unde se duce suta se duce
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
puterea de a înfrunta pe zei. În clipa aceea venea dinspre Olimp vuluturul lui Zeus cu ciocul de oțel croncănind a amenințare pentru cei doi eroi. Heracle și-a pregătit arcul, l-a săgetat pe vulturul primejdios care s-a prăbușit cu țipăt de moarte în mare. Heracle a sfărâmat lanțurile cu care era legat Prometeu ajutându-l să coboare pe stâncă. Olimpul clocotea de ură și de mânie și unele legende mai spun că Zeus, de furie, ar fi vrut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
alt trecător cu o memorie vizuală remarcabilă redă, cu exactitate, amănunte revelatorii: căsuța de zid pe jumătate ruinată, cu păreții dărăpănați, cu urma unor privazuri de ferestre în care stau înfipte gratii ruginite, un acoperiș care așteaptă gata să se prăbușească și cu o curte plină toată de buruieni ce cresc în liniște și se usucă; coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului, în vreme ce din fosta livadă a familiei Eminovici mai supraviețuiesc doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vară. Poate. Oricum, trebuiau să repare casa, așa că au procedat în consecință: au tocmit meșteri, ajutați de niște soldați aduși din Botoșani, încercând mai întâi să consolideze acoperișul pentru a putea reface pereții. Dar construcția fiind mult prea șubredă se prăbușește. Așa s-a produs surparea casei 37. Proprietara, care a trăit până în 1980, o femeie energică, bărbătoasă, a tot încercat să explice cum stau lucrurile. Nimeni însă nu era dispus s-o asculte. Numai cotidianul bucureștean Dimineața i-a publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]