8,941 matches
-
câteva sticle de vin pe terasa localului în compania plutonierului Caraiman. Intrase să își cumpere țigări și întâmplarea a făcut să îl zărească așezat la una dintre mese. În prima clipă crezuse că se înșelase, personajul cu tâmplele strânse între pumni privind la ceva ce numai el vedea, se arăta mai degrabă asemenea unui bătrân gârbovit sub povara anilor decât tânărul subofițer model prezent în fiecare dimineață pe platoul unității, fix la ora 7. Simțise că ceva teribil se întâmplase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așează pe fotoliul aflat în apropiere. Aveți vreo legătură cu cele ce s-au întâmplat? Absolut nici una, vă rog să mă credeți! Și sunt neplăcut impresionat de turnura pe care au căpătat-o lucrurile, răspunde imediat Kohler. Tușește ușor în pumn, încurcat și parcă ușor îngrijorat. Domnule Rădulescu, nu am ascuns niciodată faptul că fac parte dintr-un serviciu secret. Din câte știu eu, serviciul de informații al armatei are ca obiect al activității culegerea de date cu specific militar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atentă a domnișoarei Hagiaturian, în speranța adunării unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un adversar curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în regulă. Ascuns în spatele unui zid rămas ca prin minune întreg, ezită să mai înainteze și cercetează dezolantul peisaj cu acel instinct propriu al veteranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un calm desăvârșit. Gata să acționeze, arătătorul se curbează, apasă încet dar continuu. Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a sublocotenentului. Ești cumva rănit? Darie lasă ochii în jos. Uitase în emoția ultimelor minute de cadavrul lăsat în urmă. Nu e de la mine. Am omorât un...un lunetist. Își scoate batista și începe să șteargă frenetic petele ruginii. Duce pumnul la gură și mușcă din el cu ochi suferinzi. E sângele lui! Viața lui! Cu un gest iute, Marius îl prinde de guler și îl trage brutal către el. Potolește-te sublocotenente! Aici nu se poartă crizele de nervi. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se minunează Carol, cu ochi umezi de poftă ca un copil în fața unor bunătăți. Dar nu am briceag să o tăiem. Lasă măi, nu-i nevoie. Hristos când a împărțit, a rupt nu a tăiat 118. Sfarmă o ceapă cu pumnul și o împinge către Carol. Ia, nu te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeles. Nici unul nu își dorește să intre în peisaj la bordul unui bolid scăpat de sub control. Un soldat în uniformă de camuflaj, iese pe jumătate de sub prelată. Casca, de asemeni albă, strălucește mat în bătaia lunii. Idiot 122! Amenință cu pumnul, după care dispare înăuntru. Cutia de viteză scrâșnește, pinioanele aproape că o iau razna, totuși șoferul, pierdut evident cu firea, nimerește în sfârșit viteza necesară. Camionul redresează, dar se înclină periculos spre dreapta. Răsună alte obscenități, mai puternice și loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după altul, soldații continuă cu pași grăbiți să se furișeze către ținta misiunii lor. Străduindu-se să facă cât mai puțin zgomot, își presează echipamentul pe corp. Acolo, în spatele zidului întunecat al trunchiurilor groase, se ascunde bateria. Locotenentul ridică brusc pumnul sus, semn de oprire. La nici câțiva metri depărtare, nemișcată, o santinelă ascultă concentrat, cu capul ușor aplecat într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impecabilă poziție de drepți în fața pasagerului său. "Oh, Mein Gott134, un ștab cu grad înalt! Ce rahat mai vrea și ăsta să mănânce pe aici?" gândesc la unison cele două santinele atunci când văd însemnele argintii pe uniforma neagră. Tacticos, cu pumnul mâinii stângi bine proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează pe scaun, meditează scurt. Descindea din una dintre cele mai nobile familii germane și luptase, cu mici întreruperi, încă de la declanșarea războiului. Luptase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În spatele lor, doi soldați. Între ei, Dussek. Domnule maior, ordinul a fost îndeplinit. Bine, Wilhelm, puteți pleca. Von Streinitz se așează la birou, apoi se adresează prizonierului cu glas neutru. Te rog, ia loc domnule locotenent. Schultz lovește violent cu pumnul în birou. De ajuns cu politețurile, izbucnește violent SS-istul, congestionat la față și cu venele gâtului umflate. Nu uitați că este un trădător mizerabil. Pentru el, nici o pedeapsă nu este de ajuns. Cu voce aspră și groasă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Streinitz mai văzuse o astfel de uitătură, a omului împăcat cu inevitabilul și care nu cere nimic, la un partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și toți cei care nu se vor mai întoarce. Poate că acum s-au întâlnit acolo, în locul despre care spune preotul și discută despre tendința sinucigașă a muritorilor de a oferi drept sacrificiu zeului Marte generație după generație. Sfarmă în pumn puțină țărână înghețată pe care o împrăștie încet peste trupurile celor din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
certitudinea reușitei. Zvâcnesc cu toții înainte. Se opresc gâfâind, întinși cu burta la pământ. O bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui Mâțu. Imediat, acesta pornește târâș, cu baioneta între dinți. Imaginea îi aduce în minte un film cu pirați, în care junele prim pune la pământ toți băieții răi fără ca el să fie măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos am răzbit peste tot, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fantomă. De altfel, curând toți vom fi doar niște fantome." La răsăritul soarelui reușește să sape într-un crater un mormânt pentru Smaranda. Singurul loc unde lama lopeții lui de infanterie a putut să intre. Cu puțină zăpadă adunată în pumn spală cu grijă fața fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o foaie de cort și înainte să o coboare în groapă sărută buzele reci. Murmură rugăciunea pe care o spusese de atâtea ori în timpul anilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un tunet infernal. Bucăți incandescente de oțel sunt împrăștiate peste tot. Una dintre ele aterizează sfârâind în apropierea lui Marius, topind zăpada. Pe frântura metalică foarte groasă se vede pictat cu litere de o șchioapă, afumate, WEHRMACHT. Lovește mulțumit cu pumnul în pământ. O treabă bine făcută și mai mult ca sigur băieții de dincolo se vor gândi mult mai bine înainte să pornească un nou atac. Iar asta înseamnă pentru ei câștigarea unui timp prețios. Mult sau puțin nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plumb. La ieșire, ca niciodată, femeia-sergent îi întinde mâna. Dasvidania, tovarisci leitenant.169 Atunci când strânge ușor degetele rusoaicei, simte cum i se strecoară în palmă un bilet. Surprins, ridică privirea dar ușa se închide repede în urma lui. Strânge hârtia în pumn și pornește pe culoar sub privirile celorlalți ofițeri care continuă să aștepte. Când ajunge în curte, grăbește pasul către garaj fără să își descleșteze mâna. Nu are curaj să afle deocamdată ce este scris acolo. Privește atent cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Repede (rus.) 165 Educatie, Cultura, Propaganda funcție și aparat politic introduse în armata română de la 8 mai 1945 de câtre guvernul comunist instalat la 6 martie 1945 cu ajutorul și sub protecția ocupantului sovietic 166 Aluzie la semnul internațional al comuniștilor, pumnul strâns 167 Închisoare de tristă faimă din Moscova, totodată și cartier general al N.K.V.D. 168 Casă de vacanță, vilă (rus.) 169 La revedere, tovarășe locotenent (rus.) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patul de moarte, Grass încă îi șoptea la ureche, așa cum îi promisese în copilărie: Vom merge împreună în Italia, vom privi împreună picturile din biserici..." Un ideal de asemenea grație estetică, încât contrastul realității e primit de cititor ca un pumn în obraz. Pe când era elev, Grass s-a înscris ca voluntar la Marina de Război, tocmai pentru a evada din atmosfera lugubră a casei în care locuia, crezând că poate trăi eroic-idealist. Valul l-a dus în Reichsarbeitsdienst în 1942
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
-mi vorbește e o pasăre fără cap, flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună, țipătul care cade sfâșiind cerul, țipătul ce-și ia zborul răscolind marea, și țipătul țipetelor ce se ciocnesc, e cântecul unui cap tăiat iar pumnii mei sunt pietre pe care le linge focul. Surâs de trăsnet, mâini de ocean negru, eu sunt victima voastră absurdă, alunec pe mătasea crudă, ah, ochiul meu nu mai e la cârmă, a-nnebunit, alergând pe coastă, el știe, însă
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]