8,590 matches
-
cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gânduri. Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare. Apăs resorturi. Fug în sus pe scări în spirală. Alunec pe podele de lavă care-mi ard tălpile. Am Cheile. Ucid hoarde de căpcăuni până dau de prima poartă. Aici cristalele sânt mai rare. Aproape că-mi dau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu fața de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vinului, ce scălda țărmul unei insule lungi locuită de un popor iute și harnic, cu pielea albă și cu mintea înclinată spre negoț. Acolo era obiceiul de a se clădi palate largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în unghi, apele unui râu nemaipomenit, Hapi, socotit zeu, căci numai el hrănea tot poporul roșu care umplea țărișoarele împrăștiate în lungul râului, în ținutul cu pământ negru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tăcu. Iar în noaptea a doua, mergând tot prin pustietatea de nisipuri, Iahuben înțelese că sclavul nu era prost. Vreascurile lor, ațâțate bine pe coama unei măguri de nisip, făcură flacără aproape cât și un copac. - N-or să se rătăcească? întrebă totuși Iahuben încălzindu-se la foc. - Se vede de departe, răspunse sclavul. La nevoie, mai este cu ei și robul Uzinculumi, care a fost corăbier. Cunoaște stelele... Ți-e somn, Iahuben? Iahuben nu-și dădu seama dacă se cuvenea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în sine neîntîrziata nevoie să-i mărturisească aceasta, în vreun fel totuși în care mândria să nu fie rănită. Socoti că e mai bună calea ocolită a unei întrebări: - Cum umbli tu prin pustietăți, ziua și noaptea, și nu te rătăcești? Noaptea umbli după stele, am văzut, ca și corăbierii. Dar ziua? Ziua nu-i nimic de văzut, numai nisip... Auta râse ușor: - Ziua se vede umbra soarelui. Iahuben îl privi țintă și clătină din cap. - Mulți vorbesc de tine, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rîzi?... Sclavul răsuflă greu, ca într-un oftat. - Nu de tine... Nimeni nu se naște rob. Soldatul se gândi un răstimp. Da, poate că așa era. El însuși a fost rob o vreme scurtă în țara Retenu, unde s-a rătăcit de armată până l-au găsit tovarășii lui și l-au scăpat. Totuși, aceea a fost o întîmplare nefericită. Uneori sunt robi și regii străini. Iahuben era însă atlant, nu negru. Robii cei mulți sunt negri, ei sunt robii cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Auta. Drumul lor cotea uneori, dar soldatul învățase să se ia și el după anumite stele, îndeosebi după Steaua Păstorului, și nu scăpa din vedere că se îndreaptă mereu numai spre răsărit, așa cum poruncise Puarem. Deci nu s-au rătăcit. Atunci unde erau oazele cu oameni negri? într-o dimineață, mergând ca de obicei prin nisipuri, Iahuben putu zări nu numai deșertul gol din jur, ci și altceva, departe, în zarea de la miazăzi. Se uită mai bine și văzu că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se sfârșea, nerăbdarea scăzuse, înlocuită în parte de tristețea despărțirii, poate pe totdeauna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de argint. Veni un slujitor, îngenunchind. Auta stătea mut, în picioare. Bătrânul își măsură sclavul cu privirea o clipă, apoi îi porunci slujitorului intrat: - Este afară un rob tânăr, negru. Îl cheamă Mpunzi. A venit acum. Cred că s-a rătăcit și nu știe al cui e. Înscrie-l cu robii noștri și folosește-l la muncă. Abia după ce ieși slujitorul, Marele Preot își întoarse iar privirea spre robul său. Acesta se aruncă la pământ și-i îmbrățișă gleznele, lăsîndu-și fața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ucidă! strigă el. (Iahuben începu să se frământe, neștiind ce să facă). Să fugim cât mai e timp! strigă Auta din nou. Soldații erau la douăzeci de pași. Lumea se ferea, mirată. Doar un câine mare, un dulău ciobănesc cine știe cum rătăcit în această mulțime, se împletici între picioarele unuia din sutași. Străinul scoase liniștit dintr-un buzunar o țeavă scurtă, albastră, și strigă spre soldați în limba atlantă, cât putu de tare: - Nu vă apropiați de noi, spre binele vostru! și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încredințat de aceasta. Lui Auta îi era rușine, dar știa că oricât s-ar strădui să-i scoată credința asta din cap, nu va izbuti. Îi mai spuse Mpunzi și altceva. Un sclav nou, dintre răsculați, a fost prins când rătăcea pe Malul Râului Rece, și un slujitor al Marelui Preot, umblând cu câțiva soldați alături, pentru că îl văzu foarte voinic, nu-l ucise ci îl aduse în casa robilor, pentru muncă. De la el află Mpunzi despre răscoala călăuzită din cer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntrea cât mai aproape... Dar iată că ceata de robi ajunse lângă ei. Robii îngenuncheară și Auta, sculîndu-se repede, se strădui mult pînă-i făcu să se ridice. Printre ei era și Mpunzi. Auta află că era o ceată care se rătăcise de mulțimea răsculaților și pe care Mpunzi a întîlnit-o când se întorcea cu vești de la Mai-Baka. - Mai-Baka îți trimite slavă, zeule bun, și îți bucură auzul cu vestea că au mai venit în tabere de patru ori câte o mie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încă alergând înnebuniți și strigând după ajutor, și cum se răstoarnă apoi în apele mării turbate. Alți oameni, suiți pe munți, ședeau acolo așteptîndu-și moartea. Numai puțini dintre aceia au izbutit să scape cu viață. Corăbiile rămase porniră spre miazănoapte, rătăcind în apele Mării Atlantice, apoi cotiră spre răsărit pe un țărm nisipos și rece știut de un singur om. Omul se miră că jumătate din țărmul cunoscut era sub apă, și își duse ceata spre răsărit, într-o câmpie frumoasă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pricepe. Departe la răsărit, în alte mări din partea de miazăzi a pământului, neamurile cu pielea întunecată și cu păr cârlionțat și des care locuiau încă de pe atunci pe o insulă uriașă și aproape rotundă, auzind de la un astfel de călător rătăcit despre plecarea perechii pământene în luntrea minunată a străinilor socotiți zei, povestiră urmașilor că după potop oamenii scăpați de la înec au fost strămutați în cer și prefăcuți în stele. Popoarele povesteau întîmplările ascultate, fiecare în felul lor. Unele, moștenind știrea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimeni. Asta-i tot! CAPITOLUL XXXII Pe țărmul răsăritean al Mării dintre Pământuri erau în acele vremi neamuri nenumărate și felurite. Unele aveau câte o țară a lor, altele abia își clădeau întîile orașe, celelalte erau numai neamuri de păstori rătăcind în căutarea pășunii. Fiecare vorbea altă limbă, se închina altor zei și urmărea alte țeluri în viața niciodată la fel și totdeauna îmbîcsită de griji și primejdii. De aceea strecurarea prin aceste ținuturi a celor doi oameni negri trecând prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
După cizme, îl ghicise că era basarabean, asemeni lui. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul, întâlnind un copil rătăcit pe acolo, îl iscodi voind să afle din ce zonă a Basarabiei se trăgea, cum de ajunsese în Iași, și evident, unde mergea. Odată lămurit, auzind că după ce plătise taxa de înscriere la examen, nu-i rămăseseră bani pentru o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o numesc „maimuță jucăușă”, iar yoghinii indieni o compară cu un „cal sălbatic” care refuză să fie priponit. Știm deja că „spiritul controlează energia”. Așadar, dacă mintea este „absentă” în timpul exercițiilor de respirație, energia nu e controlată de nimeni și rătăcește fără sens, împrăștiindu-se și pierzându-se în loc să se acumuleze și să circule. Studii recente efectuate în China continentală demonstrează că, atunci când respirația profundă este realizată cu mintea concentrată puternic asupra unei anumite părți a corpului, în acea parte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vizualizați dilatarea și contractarea acestuia odată cu fiecare respirație. Așa cum le spunea un maestru taoist discipolilor săi, „concentrați-vă atenția asupra părții inferioare a abdomenului și veți învăța, în cele din urmă, tot ce se poate despre corpul dumneavoastră”. Imediat ce mintea rătăcește și nu se mai concentrează asupra respirației, aceasta își pierde ritmul, așadar încercați să fiți atent la ceea ce faceți atunci când efectuați exerciții de respirație. După o practică îndelungată, vă veți familiariza într-atât cu diferitele ritmuri implicate în respirație, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
oră. Ședințele de respirație trebuie să dureze cel puțin 15-30 de minute. Durează cel puțin cinci minute să se stabilească ritmul și să se sincronizeze corpul cu respirația și încă cinci minute pentru a vă ține în frâu mintea care rătăcește. Totuși, este o idee bună și să vă mențineți pulsul, digestia, respirația, metabolismul și alte funcții vitale echilibrate pe parcul zilei, executând câteva minute de respirație abdominală profundă din când în când. De exemplu, vă puteți petrece „pauza de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ei, asupra sunetelor pe care le emite și a mirosului ei. Și, după cum rezumă Ssu-mo în câteva cuvinte, „bărbatul trebuie să se gândească la modul în care actul îi va fi benefic pentru sănătate”. Dacă bărbatul îți lasă mintea să rătăcească prea departe de acțiunea în care este implicat în timpul actului sexual sau dacă se complace prea mult în senzațiile plăcute ale ejaculării iminente, acesta va pierde controlul curând și întreaga reprezentația se va încheia înainte ca el să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se dovedesc adesea a fi popasul final al călătorului, căci, de fiecare dată când acesta părăsește Calea, el rispiește combustibil și timp prețioase care ar putea fi cheltuite mai bine în atingerea destinației sale finale. De fiecare dată când vă rătăciți, este mai greu să vă adunați energia și disciplina pentru a vă reîntoarce. Lao Zi era foarte conștient de această problemă și a discutat-o pe scurt în Tao teh ching: Oricine are o urmă de minte, Odată ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Făcând să încolțească această sămânță și culivând o indestructibilă legătură spirit-corp, acești adepți evadează din ciclul neîncetat al morții și reîncarnării și zboară liberi pentru totdeauna spre cosmos, având conștiința intactă. Nepăsător fiind chiar, dacă scopul dumneavoastră final este să rătăciți veșnic printre stele sau, simplu, să vă sporiți sănătatea și să vă prelungiți viața pe acest pământ, aici și acum, metodele meditației taoiste vă vor accelera în mare măsură progresul. Cele opt etape ale alchimiei interne Practicând alchimia internă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
moarte de la început, apoi fiind speriat și mai tare de această explozie bruscă de luminozitate pătrunzătoare, spiritul de rând se retrage și cade într-o stare de inconștient timp de câteva zile, după care se trezește pentru a se vedea rătăcind înapoi spre pământ, căutându-și fostul corp, crezând că este încă în viață. Se întoarce acasă numai pentru a fi ignorat de foștii prieteni și de membrii familiei, care nu-și dau seama că spiritul decedatului îi strigă de pe „cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Tao. Acesta este cu adevărat stadiul final, sfârșitul drumului. Spiritul fuzionează complet cu vidul vibrant al cosmosului și, făcând acest lucru, conștiința se extinde asemenea unui nor de aburi care se ridică pentru a învălui întregul univers. Cum este să rătăcești prin univers ca „astronaut cosmic”? Probabil că descrierea cea mai bună redată vreodată în limba engleză este aceea a primei călătorii cerești a lui Saihung din Pelerinul taoist, călătorie pentru care a trebuit să petreacă mai mulți ani în meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Am rătăcit printre cuvinte Elena Marin Alexe Am rătăcit printre cuvinte și buza mi-a alunecat, pe valul tăcerii dintre viață și moarte. Prin întuneric, iluzii cotropesc potecile, pe unde-mi calcă nădejdea ascunsă în boțul de lut. Dezmierdat de nemurire, sufletul
Am r?t?cit printre cuvinte by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83324_a_84649]