7,014 matches
-
Văzui Împărați tirani Cu gîtu de bolovani. Și de-aici calea lăsînd Mai Înainte mergînd La stînga că mă uitai Ce văzui mă Întristai. Văzui raiul Încuiat Poate, pentru al meu păcat. Și de aicea că plecai Tot Înainte la rai. La dreapta cînd mă uitai Ce văzui mă bucurai. Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lăsînd Mai Înainte mergînd La stînga că mă uitai Ce văzui mă Întristai. Văzui raiul Încuiat Poate, pentru al meu păcat. Și de aicea că plecai Tot Înainte la rai. La dreapta cînd mă uitai Ce văzui mă bucurai. Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-aicea iar plecai Tot la rai, la rai, la rai. Ce
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Ce văzui mă bucurai. Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-aicea iar plecai Tot la rai, la rai, la rai. Ce văzui mă bucurai. Văzui oameni spovediți Ca niște pomi Înfloriți. Văzui și nespovediți Ca niște bușteni pîrliți. Văzui femei spovedite Ca niște flori ofilite. Văzui și nespovedite Ca niște buturi pîrlite. Văzui fete spovedite Ca
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mă bucurai. Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-aicea iar plecai Tot la rai, la rai, la rai. Ce văzui mă bucurai. Văzui oameni spovediți Ca niște pomi Înfloriți. Văzui și nespovediți Ca niște bușteni pîrliți. Văzui femei spovedite Ca niște flori ofilite. Văzui și nespovedite Ca niște buturi pîrlite. Văzui fete spovedite Ca niște flori
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-aicea iar plecai Tot la rai, la rai, la rai. Ce văzui mă bucurai. Văzui oameni spovediți Ca niște pomi Înfloriți. Văzui și nespovediți Ca niște bușteni pîrliți. Văzui femei spovedite Ca niște flori ofilite. Văzui și nespovedite Ca niște buturi pîrlite. Văzui fete spovedite Ca niște flori ofilite. PÎnă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pe mîini nu s-a spălat Nici merinde nu și-a luat Nouă buți cu băutură Nouă cuptoare cu pîine Ce-i trebuie pe-a lume. Nouă oale cu legume Nouă cuptoare de mălai Ce-i va trebui ( numele ) În rai. ” ,, Zorile sunt cîntate trei dimineți, avînd În mîini lumînări aprinse și cîte o basma de Îmbrobodit, care are ceva bani În ea și rămîne femeii care cîntă ,, zorile ” . Tot aceleași femei pregătesc și gulerele, În număr de patru. Acestea, sunt
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Cu apă sălcie de-a de-ți place ție. İar lîngă fîntînă, o babă bătrînă Cu dinții de lînă Cu haină săină Și ciomagu-n mînă. Ție și-o cerea, ochișorii tăi Tu să nu ții dai Că-ți trebuie-n rai. Și ai ce să-i dai Tot un colăcel Și un gulerel cu banul din el Cu lumina din stupină Ca s-o ia...cutare În mînă. Un alt bocet care se cîntă, cînd se lucrează gulerele: ,,...Cutare...și tu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
se dau de pomană peste mormîntul proaspăt, Împreună cu cîte un colăcel, fiecare. Ele reprezintă cele 44 de vămi ale văzduhului, iar banul din fiecare guler, Înseamnă plata fiecărei vămi, pe care o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se lucrează la cele 44 de gulere, Încheindu-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vitalitatea neistovită a filosofiei critice. De ce am ales logopedia? În cartea sfântă scrie: „La început a fost cuvântul și cuvântul era Dumnezeu”. A reuși să impostezi vorbirea copilului înseamnă a-l încredința de existența adevărului reflexiv. Rabindona Tagore susținea că: „Raiul libertății e acolo unde Dumnezeu e treaz”. În logopedie „Dumnezeu e treaz”. Omul, ca ființă înzestrată cu rațiune este subiect de interes pentru toți cercetătorii. Teoriile teologice susțin că „Omul este ființa creată de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
apărea manifestări de explozivitate și agresivitate pe fondul unui puseu alcoolic, frecvent de altfel, care pot aduce o decompensare de natură paranoică. Credința, cheia iconomiei mântuirii A crede, înseamnă a fi încredințat de existența adevărului reflexiv. Rabindranat Tagore susține că „raiul libertății e acolo unde Dumnezeu e treaz”. Credința este noțiunea de bază a oricărei religii. Prin ea se exprimă existența unei puteri supranaturale „Ființa supremă”. În doctrina creștină ea exprimă cunoașterea rațională a existenței lui Dumnezeu și iluminarea minții, ca
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
linie stănesciană. SCRIERI: Nici o tangentă la inimă!, București, 1968; Înmulțirea cu unu, București, 1969; Armuri, București, 1971; Pragul de sus, București, 1979; Urma, București, 1982; Șirul indian, București, 1991; O cafea sub un cearcăn, pref. Dan Cristea, București, 1997; Culisele raiului, București, 2000; Boemi sub dictatură, București, 2002. Repere bibliografice: D. Micu, „Nici o tangentă la inimă!”, GL, 1968, 31; Dinu Flămând, „Armuri”, LCF, 1971, 13; Dan Cristea, „Armuri”, RL, 1971, 15; Laurențiu Ulici, „Armuri”, CNT, 1971, 23; George Chirilă, „Pragul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
ca să lucreze pămîntul. Ci numai abur ieșea din pămînt și umezea toată fața pămîntului" [Facerea, 2:5,6]. Motivul pentru care în această austeritate "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna pămîntului... " [Facerea, 2:7], pentru care "a sădit rai în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise" [Facerea, 2:8], este relativ clar formulat: ca să lucreze și să păzească această grădină [Facerea, 2:15]. Rezultă cu o claritate tulburătoare că, cel puțin pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mistificări a cuvîntului", prin utilizarea lui simbolic-conotativă, se regăsesc acum în utilizarea amenințării cu "moartea". Desigur că, pentru a fi fost cu adevărat explicit, Dumnezeu ar fi trebuit să utilizeze expresii denotative precum: dacă vei greși, vei fi alungat din rai, vei fi blestemat să muncești cu trudă pămîntul, pălămida îți va înțepa palmele etc. Ce relevanță ar fi avut pentru Adam utilizarea acestor avertismente, cîtă vreme el le ignora total manifestarea concretă, este greu de spus. La fel de greu, probabil, ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unor noi personaje biblice și implicit de apariția primelor "relații sociale". 1.3.1. Actori ai scenariului edenic Dintotdeauna, lumea a fost o scenă, iar oamenii au fost actorii, cum fără să greșească a intuit Shakespeare. Pentru scenariul biblic, grădina raiului va constitui scena unor nuanțate relații de "comunicare socială". Aceste relații încep a se constitui din momentul modelării de către divinitate alături de Adam a unui nou "CINE": arhetipul "eternului feminin". Femeia a fost concepută de Dumnezeu în urma constatării că, pentru îndeplinirea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tentativă naivă, ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame, unde ești?". Răspuns-a acesta: Am auzit glasul tău în rai și m-am temut, căci sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea, 3:11]; descoperirea păcatului și cercetarea lui: Și i-a zis Dumnezeu: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care ți-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele mai bune posibile. Pe de altă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o împovărătoare încărcătura de efecte asupra omului care a înfăptuit-o. Altfel spus, protopărinții vor fi "beneficiarii" unor urmări de la care nici măcar "sărăcia lor cu duhul" nu a putut să îi absolve. Blestemul cu care Dumnezeu a însoțit alungarea din rai a lui Adam și Eva este cît se poate de relevant în acest sens. Simbolic urmărite, consecințele acestui blestem echivalează cu o "întoarcere pe dos" a scopurilor cu care ea a fost înfăptuită. Astfel, tot ceea ce sub semnul minciunii va
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa de a auzi din apropiere ecourile "paradisului pierdut", spre a se putea (re)întoarce, prin credință, la privilegiile veșniciei 14. Raportîndu-ne acestor ultime consecințe, am putea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului" [Facerea, 2:9] el nu a fost asociat cu nici o interdicție în mod anume formulată (cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost asociat cu nici o interdicție în mod anume formulată (cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din rodul pomului din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mîncați din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din rodul pomului din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mîncați din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către pomul cunoștinței, iar nu către acela al nemuririi; pe de o parte, în situația edenică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]