7,041 matches
-
a fugit din țară, Abd al-Ilah a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era un verișor mai în vârstă și foarte evlavios, al regelui Faisal. Regentul detronat și fostul premier Nuri as Said s-au refugiat la Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă împotriva rebelilor irakieni. La 26 mai, ziarul New York Times a relatat că Abd al-Ilah a chemat la rezistență pe toți
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
de situație. În consecință, administrația română a părăsit Basarabia și Bucovina, arhivele comunale fiind mutate în grabă, după cum stă mărturie cartea de memorii a Aniței Nandriș. Foarte mulți români conștienți de cruzimea regimului stalinist au preferat să-și părăsească avuțiile, refugiindu-se în grabă în Vechiul regat. La fel și familia Cudla, au încărcat o parte din avuții în cărută și au mers la Cernăuți, apoi spre graniță, însă în cele din urmă au hotărât să rămână, întrucât soțul nu a
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
1935, s-a născut prima lor fiică, Ingrid. O fotografie devenită celebră, în care un bărbat identificat ca Landmesser refuză să execute salutul nazist, a fost făcută la 13 iunie 1936. În 1937, Landmesser și Eckler a încercat să se refugieze în Danemarca, dar au fost arestați. Ea era din nou însărcinată, iar el a fost acuzat și condamnat, în iulie 1937 de (lit. de. „"rușine rasială"”) în conformitate cu legile rasiale naziste. El a susținut că nici el, nici Eckler nu știau
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
legătură între cele două dinastii. Alfred, al cincilea fiu al regelui Ethelwulf, s-a distins încă de tânăr în lupta împotriva „armatei" daneze. Încă din primul an al domniei sale, danezii conduși de regele Guthrun au năvălit în Wessex. Alfred se refugiază pe insula Athelney și revine spectaculos; se semnează un pact și se stabilește o frontieră între Danelaw și Wessex, danezii rămân stăpâni în est și nord iar Alfred domnește la sud de această frontieră. Pactul a fost incălcat. In 878
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
desfășoare activitatea în secret și să-și mențină activitatea ascunsă. În anul 1782, marele sinod ortodox sirian l-a ales patriarh pe mitropolitul Michel Jaweh din Alep. La scurt timp după ce a fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
cursurile școlii primare în localitatea natală, apoi a urmat cursurile secundare la Brad, Sibiu și Brașov. A luat bacalaureatul în anul 1888. A început activitatea publicistică în anii 1890-1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicații, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" și "Dimineața". Între 1900-1914 și-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete. Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în
Ion Rusu Abrudeanu () [Corola-website/Science/331210_a_332539]
-
în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie acasă pentru sezonul de recoltare, au obosit să mai aștepte și l-au ales pe fratele lui Knut, Olaf pentru a le susține cazul. Acest
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
flota, o revoltă țărănească a izbucnit în Vendsyssel, unde se afla Knut, la începutul anului 1086. Knut a fugit prima dată la Schleswig, și în cele din urmă la Odense. La 10 iulie 1086, Knut și oamenii lui s-au refugiat în interiorul Catedralei Sf. Alban din Odense. Rebelii au luat cu asalt biserica și l-au ucis pe Knut, împreună cu fratele său Benedict și alți 17 urmași ai lor, în fața altarului.
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva de mâncare, apoi i s-a dat un cal și si-a continuat drumul în Zealanda. Conexiunea lui Svend cu linia daneză de succesiune a fost prin mama sa, Estrid Svendsdatter, luându
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
o invazie în Suedia, aceasta fiind susținută de mai mulți duci și conți germani. Stockholm și Kalmar, cu populațiile hanseatice mari, au susținut invazia. Albert a fost proclamat rege al Suediei și încoronat pe 18 februarie 1364. Magnus s-a refugiat împreună cu fiul său mai mic în Norvegia, unde s-a înecat într-un naufragiu în Bømlafjorden, în 1374. El a păstrat suveranitatea sa asupra Islandei până la moartea sa.
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
-i timp lui Petru să-și facă o armată modernă și să creeze marina militară a Rusiei. Rezultatul a fost bătălia hotărâtoare de la Poltava din 28 iunie 1709, când armata suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman. După decesul fratelui ei, regele Carol al XII-lea, în 1718, fără moștenitori, ea a pretins tronul. Sora ei mai mare, Prințesa Hedvig Sophia a Suediei, avea un fiu Karl Frederic, Duce de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie acasă pentru sezonul de recoltare, au obosit să mai aștepte și l-au ales pe fratele lui Knut, Olaf pentru a le susține cazul. Acest
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
studii și opinii privitoare la teatru. În 1914, la izbucnirea primului război mondial, intră în presă, angajându-și condeiul în sprijinul aliaților în care își punea speranța izbândirii cauzei naționale a românilor, publicând articole în “Epoca”, “Acțiunea” și “Naționalul”. Se refugiază la Iași, împreună cu Mihail Sadoveanu, Octavian Goga și alți scriitori, întemeiază ziarul “România” în care continuă să sprijine cauza aliaților; înfierează imperialismul german și duce o campanie neobosită pentru expropierea moșiilor și acordarea votului obștesc. Apar volumele “Majestatea morții” și
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă. Gușterii vărgați pot fi prinși cel mai ușor prin săparea galeriilor în care au pătruns sau pe sub pietre. Gușterul vărgat dobrogean trăiește adesea împreună cu gușterul comun
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
să publice în câteva reviste: Basarabia, Basarabia literară, Raza. În 1944 i-a apărut la Chișinău cartea de poezii "Cântece de dor și de război". După pierderea Basarabiei de către România, odată cu retragerea trupelor române, în 1944 familia Eisenbraun s-a refugiat în România, stabilindu-se la Brăila. Robert a continuat să scrie, publicând în revistele brăilene „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, sub pseudonimul Robert Cahuleanu. Deoarece în unul din articolele sale, publicat în "Expresul", în noiembrie 1945, îi îndeamna pe români să
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
când îl îngrijorează, la priveghi, curgerea seului de la lumânări pe covor. Tănase Scatiu este singurul personaj autentic al romanului, celelalte personaje fiind descrise prea superficial. Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este în concordanță cu caracterul personajului principal, stăpânul violent fiind sfâșiat de țărani. Arivistul Tănase Scatiu este un succesor „inferior sufletește
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
medievale din Europa. Între anii 1570-1571, Ciprul a fost cucerit de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt timp după aceea, soldații otomani au năvălit în catedrală și l-au ucis pe episcop și pe alți prelați prezenți. Statuile, crcuifixurile, altarele și restul mobilierului au fost
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
învățat limba ebraică de la vârsta de 5 ani. În august 1944, la vârsta de 13 ani, a plecat din portul Constanța la bordul unui vapor cu destinația Palestina, în cadrul așa-numitei „Emigrații ilegale”, care avea drept obiectiv așezarea de evrei refugiați din țările ocupate de naziști în Palestina în pofida restricțiilor grele impuse de autoritățile mandatare britanice. În anii 1948-1950 a servit în armata israeliană, în cadrul serviciului obligatoriu. Meir Rozen a obținut la Universitatea Sorbona din Paris licența în științe politice, apoi
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
Tot în Cluj a mai fost arestat la 1 mai 1936. În ambele cazuri a fost eliberat după câteva zile. În luna septembrie a anului 1940, rămas fără serviciu și fără nici o perspectivă, a trecut granița Feleacului și s-a refugiat la Sibiu. Aici, la Sibiu, unde era cunoscută activitatea sa din Cluj și era apreciat în rândul tipografilor, a fost primit de Sindicatul Arte Grafice care i-au oferit un post la tipografia „Veștemean” iar în primăvara anului 1941, la
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde, ci și uscată. Ocazional consumă și insecte. Își aleg loc pentru galerii aproape de sursa de hrană pentru ca la nevoie să se poată refugia în adăpostul său. Dușmanii cei mai mari sunt acvila de munte, vulpea și câinele ciobănesc lăsat liber. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în aprilie-mai. Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cuprinsă între 2 și 9 kg. Trăiește între 4 și 10 ani în captivitate și între 4 și 8 ani în libertate. Este denumită „fluieraș” întrucât atunci când este în pericol, ea fluieră pentru a alerta celelalte marmote, care se vor refugia în vizuină. Marmota trăiește în munți la altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
au fost surprinși să descopere că marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei de azi, alături de oamenii preistorici, dar și elefantul, rinocerul, hipopotamul, hiena, leul (care nu au supraviețuit astăzi decât în zona tropicală) și renul, glutonul, vulpea argintie, capra-neagră (astăzi refugiate în munți sau în zone circumpolare) înainte să dispară din cea mai mare parte a Europei, începând din Preistorie, fără îndoială ca urmare a vânătorii excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
este slab. Adesea, se ridică în poziție verticală pe labele dinapoi și rămân nemișcate un timp oarecare, în care inspectează amănunțit împrejurimile. În caz de pericol scot țipete sau șuierături ascuțite și puternice, de alarmă, după care toată colonia se refugiază în galerii. În perioada împerecherii își modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat. Marmota are nevoie de foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
rebeliune legionara” din 1940, este judecat și condamnat în lipsă prin sentința 14/15 iunie 1941 a Parchetului Curții Militare de Cașare și Justiției la muncă silnica pe viață împreună cu Horia Sima, Vasile Iașinschi, Dumitru Groza și mulți alții. Se refugiază în Germania la 5 martie 1941 împreună cu un grup de 40 de legionari, li se stabilește domiciliul la Brekenburk, la vreo 70 km de Berlin și de Frankfurt, cu regim de lagăr și apoi din aprilie 1941 și până în decembrie
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
Penitenciarul Craiova. În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, încă odată, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi. A ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici din 1964, plecând în Elveția, unde soția sa refugiat cu copiii imediat la sfârșitul războiului. Michael Edward David baron de Stârcea (n. 1954), fiul și moștenitorul său, a fost membru al Camerei de Comerț la Londra precum și al Consiliului de Afaceri, este director al "Merry Opera Company Ltd.", Kent
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]