7,546 matches
-
situație atât de îngrozitoare, cum mi-a explicat Cebarov. Pavlișcev a fost binefăcătorul meu și prieten cu tata. (Ah, domnule Keller, de ce ați scris în articol un asemenea neadevăr despre tatăl meu? N-a fost nicidecum vorba despre cheltuirea banilor regimentului, n-a existat nici persecuția subordonaților - eu unul sunt absolut convins de asta, dar dumneavoastră cum de-ați putut ridica mâna ca să scrieți asemenea calomnii?) Iar ceea ce ați scris despre Pavlișcev este cu desăvârșire intolerabil: pe acest om de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de tabloul Madona cu familia bürgemeister-ului Jakob Meyer de pictorul german Hans Holbein cel Tânăr (1498-1543). 21. Titlu la curtea țarului, acordat, sub formă de recompensă, funcționarilor civili. 22. Caracterul fantastic al povestirii personajului rezultă și din faptul că denumirea regimentului este împrumutată din comedia Prea multă minte strică de Alexandr Sergheevici Griboedov (1798-1829). 23. Eroii romanului Cei trei muschetari de Alexandre Dumas-tatăl (1802-1870). 24. Oraș și cetate din apropierea graniței cu Turcia; cetatea a fost cucerită de trei ori de Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Șeful cancelariei imperiale pleacă fruntea. Consideră că nu e momentul să-i amintească împăratului că sarcina menținerii inte grității imperiului nu cade numai asupra legiunilor, ci e îm părțită între Roma și popoarele supuse ori provinciile nou alipite, care furnizează regimentele de auxiliari. Icnește înfundat. Un alt ghimpe ce apasă finanțele. O să trebuiască, totuși, să aducă vorba și despre asta. La rândul său, Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu s-au așteptat la așa ceva, iar în ziarul Lumina de la București, s-a scris că românii au luptat cu o prestanță uimitoare. Soldatul acela înalt și blond ca un Siegfried, semăna cu fratele meu Oprișan, sublocotenent în viteazul regiment 40 Călugăreni, mort la 28 Iulie 1917, tot la Mărășești. Numele de Oprișan i-a rămas și soldatului german. De el își aduce aminte și Teichert. Pe fața lui citesc acum amărăciune și durerea unei nații întregi. Ce frumos îmi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi, impresionat: Pordoï, domnule maior, cota 327. La naiba, zisese unchiul Carlo, eu eram la cota 328, regimentul trei, Sasso di Stria! Bătălia din ziua solstițiului? Bătălia din ziua solstițiului. Și canonada de pe Cinque Dita? Să mă ia dracu’ dacă nu-mi aduc aminte. Și asaltul ăla la baionetă din ajunul sfântului Crispin? Dumnezeule! În fine, lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scoase un plic galben-Închis. Duncan se așeză lîngă el să-l vadă. HÎrtiile erau adresate lui A.J.Planer, și Îi comunicau că În conformitate cu Legile Serviciului Național, era chemat la Armata Teritorială, cerîndu-i să se prezinte În două săptămîni la Regimentul de Instrucție al Artileriei Regale din Shoeburyness. I se dădeau informații despre cum să ajungă acolo și ce trebuie să ia cu el, plus un ordin de plată de patru șilingi ca avans pentru serviciu militar. Paginile erau toate ștampilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mândru de soldații săi, încât atunci când a izbucnit războiul în Europa, a uitat că nu-i plac englezii și a insistat să trimită armata Fatehpurului în Franța. Dar entuziasmul lui a fost de scurtă durată. Auzind că soldații săi din regimentul de cavalerie trebuia să meargă pe jos, să lupte în tranșee și chiar mai rău, să îmbrace haine kaki simple, și-a retras oferta. De aceea, trupele Fatehpurului n-au luptat niciodată. Există desigur o tradiție în acest sens, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acoperite de zăpadă ale munților Pir Panjal și consideră c-a ajuns în rai, de unde nu mai vrea să plece. Garnizoana situată la Abbottabad este un loc minunat pentru un ofițer tânăr, mai ales pentru unul care face parte din regimentul senior de cavalerie al prințului Albert Vitor, primul din provincia Punjab. Era ușor să ajungă de acolo la Peshawar, Pindi sau Simla și, cu toate că orașul în sine nu se distinge prin nimic, popota ofițerilor era ca o frăție în nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un joc care pe civili îi lasa epuizați, cu ochii încercănați, scaunele și mesele rupte și nota de plată lunară umflată) și astfel de manifestări erau nu numai tolerate, ci și încurajate de comandant. Un ofițer de cavalerie, un Daly (regimentul de cavalerie se numea Daly’s Horse, încă de pe vremea mogulilor), rămânea să se ocupe de locul respectiv și odată ce parada de dimineață se termina, nu mai avea nimic de făcut decât să profite de timpul său. Ținutul de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Abbottabad Tent era unul dintre cele mai bune lucruri pe lume, obișnuia să spună tuturor Privett-Clampe la 23 de ani. Comandantul, după cum se știa, era de acord, așa că weekendurile puteau începe de joia, pentru a da amatorilor de porci din regiment posibilitatea să-și dezvolte talentul. Cea mai arzătoare dorință a sa era ca un Daly să câștige Cupa Kadir și pentru o vreme tânărul „PC“ păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel de-al doilea loc, pe care și l-a adjudecat, a fost de ajuns ca să-i aducă onoarea regimentului și să intre în grațiile comandantului, pentru totdeauna. Viața era minunată. Din educația dură pe care o primise, a înțeles că unicul mod de a fi sigur de o situație, este s-o ții strâns între picioare; aflându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate acestea i-au reamintit că este bărbat, că este „mână de fier“, iar lumea și toate creaturile care trăiesc în ea sunt la dispoziția sa. Aceeași autoritate, aceeași putere, se reflectă spre Privett-Clampe din figurile admirative ale mândrului său regiment pathan de cavalerie, la inspecția din timpul paradei de dimineață. Era un grup minunat de bărbați înalți, bine făcuți și dornici să-și apere onoarea până la limita patologicului. Ca mai toți ofițerii armatei indiene, tânărul lor căpitan a fost instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este bărbat mai fin ca el în Imperiu, chiar și atunci când este dușman. Între porci și regimentul pathan, Privett-Clampe era un bărbat cu ambele mâini și inima pline. La întrebările politicoase ale soției comandantului despre planurile sale matrimoniale, răspunse timid că nu are nici unul, apoi suportă tirurile acesteia cu stoicism, dar și cu aerul sumbru al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o vedere impresionantă a unui drum de munte și îngăduia cel puțin două direcții de retragere: în grădină sau în sala de biliard. Începu asaltul noaptea, în timpul consumării ultimelor etape ale unei despărțiri de un coleg de polo, care schimba regimentul. În pofida avantajului oferit de faptul c-o luase prin surprindere, slăbindu-i astfel vigilența, precum și a faptului că Charlotte fusese bine îmbibată cu câteva pahare de crușon înăsprit, Privett-Clampe era pus pe fapte mari. După ce o înmuie cu câteva fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Londra îl promovă și-l trimise la post, la Fatehpur. Privett-Clampe rupse memoriul și scrise din nou, solicitând să fie trimis în Palestina, soluție considerată de el un compromis. Dar răspunsul veni cu ordinul de a se prezenta la noul regiment, în termen de două săptămâni. Astfel că, pentru maiorul Privett-Clampe , Fatehpur este capătul lumii. În acest ținut îndepărtat, personalul său este format dintr-un grup de tineri, instruiți de Serviciul Civil Indian, precum Flowers. Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de neascunsă, că locotenentul, fără să vrea, se simți cuprins iar de rușinea de adineaori și, încurcat, zise cu o vioiciune silită: ― Vasăzică sunteți mutat în divizia noastră? ― Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp... ― A, chiar în regimentul nostru! strigă Bologa deodată, cu bucurie neprefăcută. Atunci bine-ați venit! Fața căpitanului se însenină, parcă în sinceritatea locotenentului s-ar fi dezvăluit un om nou. Privirile lor se încrucișară într-o licărire de simpatie. O clipă. Apoi Klapka avu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
va coborî el la ea. Marta însă trebuie să-l iubească numai pe el! Atunci începură să umble zvonuri de război și într-o bună zi locotenentul chiar trebui să-și curme concediul și să plece în mare grabă la regiment. Apostol se duse a doua zi la Marta, triumfător. Când veni însă vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: ― Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol îngălbeni. Se hotărî să strice logodna, să recunoască fără înconjur că mamă-sa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
italian, un român a fost spânzurat pentru aceeași vină... Am văzut bine, a avut aceeași privire în fața funiei... Atunci însă n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, în groază și în lașitate... Trei ofițeri din regimentul meu, unul chiar din divizionul meu, toți cehi, au fost prinși într-o noapte, între linii, cu planuri și cu hărți și cu secrete. Eu eram să fiu al patrulea, dar în ziua plecării am primit de acasă o scrisoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ordonanței o cunoștea de mult, și aceleași vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care și acasă fusese vestit de bisericos, în vâltoarea războiului s-a scufundat într-un adevărat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român în regiment, era singurul cu care Bologa vorbea românește. Soldatul glăsuia acuma despre suferință și despre Dumnezeu, și Bologa, mâncând, îl asculta și se gândea că niciodată nu l-a ascultat cu atâta dragoste. Îl întrerupse și aduse vorba despre Parva, despre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Scapă-mă!... D-ta mă poți scăpa!... Nu vreau să mă duc pe frontul... Klapka ridică ochii la el, neînțelegînd ce vrea. Bologa însă urmă tot mai înfrigurat: ― Trebuie să se găsească un mijloc de salvare!... Mutați-mă la un regiment care rămâne aici!... Ori trimiteți-mă înapoi în Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca și până azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobândite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt că am să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În telefon răcnea aghiotantul regimentului: ― Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu ești?... Ordin de la domnul colonel să pleci imediat să te prezinți excelenței-sale... Excelența-sa dorește să te vadă... Foarte urgent!... Firește că treci pe la noi, pentru că și domnul colonel are să-ți vorbească... Deocamdată eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ai salvat onoarea diviziei întregi... Domnul colonel a telefonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bravo!... Peste o oră Apostol era într-un automobil, alături de un căpitan de stat-major, pe care-l întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap. El asculta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dăduse voie să vorbească puțin, își povestiră pățaniile. Varga îi explică amănunțit cum s-a desfășurat atacul rușilor, cum au pătruns până aproape de liniile artileriei și cum au fost alungați înapoi printr-un contraatac fulgerător. Totuși, în lupta aceasta, două regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, și chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales în cursul contraatacului, când a primit și el schija care era cât pe-aici să-l lase șchiop, fiindcă un doctor cam smintit a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]