7,442 matches
-
era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele "68 Szolnok" (maghiar) și "73 Eger" (german). Încurajate de rapiditatea cu care cehii și-au declarat independența, trupele românești au procedat la organizarea unui corp expediționar care să să deplaseze în Ardeal, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Martin s-a semnat "„Proclamația poporului slovac”", prin care Slovacia a devenit parte a Cehoslovaciei. În aceeași zi, ca urmare a inițiativei preotului militar "Laurențiu Curea" a avut loc o întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a "Regimentului 51 Cluj" și s-au pus bazele unui "Consiliu Național Român" și ale unei formațiuni militare, prin care românii Concomitent, s-a luat legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a "Regimentului 51 Cluj" și s-au pus bazele unui "Consiliu Național Român" și ale unei formațiuni militare, prin care românii Concomitent, s-a luat legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, pentru a-i asigura de sprijin
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
ideii de imperiu, generalii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmați și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente. La 1 noiembrie 1918 "Legiune Română din Praga" s-a constituit oficial din efectivele reduse ale celor trei regimente preponderent românești (la care s-au adăugat și români din Regatul României căzuți prizonieri) printr-o ședință în localul școlii germane
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
dezarmați și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente. La 1 noiembrie 1918 "Legiune Română din Praga" s-a constituit oficial din efectivele reduse ale celor trei regimente preponderent românești (la care s-au adăugat și români din Regatul României căzuți prizonieri) printr-o ședință în localul școlii germane, iar la 3 noiembrie în sala de gimnastică a acesteia, s-a sfințit drapelul românesc și s-a depus
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
1425 de suflete, au crescut pe măsură ce soldații fostei armate austro-ungare au părăsit frontul pentru a se îndrepta spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați. Comandant a fost desemnat căpitanul de rezervă "Alexandru Simon" din "Regimentul 2 Infanterie", secondat de locotenentul "Zeno Herbay". Preotul militar "Laurențiu Curea" a fost delegat administrator și sublocotenentul "Gavril Câmpeanu", secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent "Gavril Câmpeanu"), „Serviciul de legătură cu
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Conform înțelegerii încheiate de partea română (reprezentată de ofițerii Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în Praga, precum și la sprijinirea acțiunilor desfășurate de "Regimentul 28" ceh. Deasemeni, au participat la lucrările de fortificare și întărire a cazărmilor militare și a altor puncte importante din oraș, pentru ca acesta să facă față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
a fost sporadică, iar contraatacurile organizate în grabă au fost respinse cu ușurință și cu puține victime. Germanilor le lipseau atât efectivele cât și mijloacele tehnice pentru organizarea unei defensive puternice. Până la amiaza zilei de 23 martie, toate cele trei regimente din cadrul Diviziei a 5-a de infanterie traversaseră râul și ocupaseră poziții în capul de pod, iar unul dintre regimentele Diviziei a 90-a era în plin proces de traversare. Tancurile și distrugătoarele de tancuri au fost transportate cu pontoane
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
atât efectivele cât și mijloacele tehnice pentru organizarea unei defensive puternice. Până la amiaza zilei de 23 martie, toate cele trei regimente din cadrul Diviziei a 5-a de infanterie traversaseră râul și ocupaseră poziții în capul de pod, iar unul dintre regimentele Diviziei a 90-a era în plin proces de traversare. Tancurile și distrugătoarele de tancuri au fost transportate cu pontoane plutitoare în timpul dimineții, iar spre seară a fost deschis traficului greu un pod din pontoane. Până la miezul nopții, unitățile de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
îndrepta spre Kassel. O unitate de șoc din cadrul Diviziei a 3-a blindată SUA din cadrul Corpului VII, în care fuseseră încadrate mai multe tancuri grele M26 Pershing, a deschis drumul americanilor spre Paderborn din 29 martie. După întărirea cu un regiment din cadrul Diviziei 104 de infanterie SUA la divizia blindată, tancurile americane au deschis drumul întregului Corp VII, care a preluat ferm controlul asupra teritoriului german ocupat. După o înaintare de peste 70 km fără pierderi, forța mobilă blindată s-a oprit
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
(n. 4 martie 1873, Dumbrăveni - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După trecerea în rezervă în anul 1934, a îndeplinit pentru o perioadă funcția de primar al orașului Fălticeni. Unul dintre fiii săi, locotenentul de cavalerie Nicolae Neculcea, a murit pe
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
pe câmpul de luptă, în Șarja de la Robănești. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 56 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 56 Infanterie, Brigăzii 27 Infanterie, Diviziei 17 Infanterie - în perioada 1/13 noiembrie - 14/27 noiembrie 1916, Brigăzii 28 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 56 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 56 Infanterie, Brigăzii 27 Infanterie, Diviziei 17 Infanterie - în perioada 1/13 noiembrie - 14/27 noiembrie 1916, Brigăzii 28 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, în perioada 7/20 februarie - 5/18 mai 1918 și Diviziei 7 Infanterie, în perioada 11/24
Constantin Neculcea () [Corola-website/Science/335618_a_336947]
-
asemenea, École de Sciences Politiques din Paris (1914). Începând din 1915 a desfășurat o activitate diplomatică în serviciul statului român, fiind angajat atașat în Ministerul de Externe. A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma (1919-1922), secretar de legație cl. II la Berlin (1922-1925), prim secretar de legație la Berlin (1928) și
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
Cașin"), corespunzătoare direcțiilor de interzis din fâșia de apărare, iar ca rezervă, în raionul localităților Grozești și Mănăstirea Cașin, a păstrat patru batalioane de infanterie și Brigada 4 Cavalerie. Comandantul Armatei de Nord a trimis ca întărire Diviziei 15 Infanterie, Regimentul 29 Infanterie din Divizia 8 Infanterie, cu mențiunea de a fi folosit doar „în caz de mare nevoie”. În cele două săptămâni care au urmat după prima bătălie de la Oituz, dispozitivul forțelor aflate la aripa dreaptă a Armatei I austro-ungară
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
lui Ion C.Brătianu.Biserica era pictată de Gheorghe Tatarascu și dăruită de M.S.Regele Carol I. La 30 aprilie 1878 ,a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
de comandant de divizie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
și i-a cerut să rămână în România pentru a-i da lecții lui Carol. În ciuda faptului că Nadi a refuzat, Regele Ferdinand a păstrat legătura, trimițăndu-i pachete de mâncare în timpul Primului Război Mondial, în care Nadi a luptat ca locotenent în Regimentul 14 Călărași „Alessandria”. Pentru bravura sa a fost decorat de trei ori. Totuși, a fost mustrat după ce s-a arătat prietenos cu un prizonier austriac, care era și el un scrimer. După război s-a întors la sala de scrimă
Nedo Nadi () [Corola-website/Science/335797_a_337126]
-
maghiar la tunelul de la Ciuciu (Vârfurile) pricinuindu-i pierderi, s-a retras ulterior la Brad și a constituit împreună cu gardiștii de aici nucleul "Corpului Voluntarilor „Horia”" (implicat activ în pregătirea ofensivei din Aprilie a Armatei Române), corp reorganizat ulterior în "Regimentul de Infanterie Beiuș". La Alba Iulia, structura gărzii s-a organizat având la bază efective majoritar române ale Regimentului 50 Infanterie austro-ungar din oraș, la care s-au adăugat soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
gardiștii de aici nucleul "Corpului Voluntarilor „Horia”" (implicat activ în pregătirea ofensivei din Aprilie a Armatei Române), corp reorganizat ulterior în "Regimentul de Infanterie Beiuș". La Alba Iulia, structura gărzii s-a organizat având la bază efective majoritar române ale Regimentului 50 Infanterie austro-ungar din oraș, la care s-au adăugat soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul ofițerilor din cetate. După ce inițial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruțiu, a fost predată
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
s-au adăugat soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul ofițerilor din cetate. După ce inițial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruțiu, a fost predată căpitanului Florian Medrea, ofițer activ într-un regiment bosniac cu garnizoana la Viena, venit de pe front în concediu la părinții din Țebea. Alături de acesta, sarcina organizării Gărzii locale și-a asumat-o și dr. Ion Pop. Adjunct a devenit sublocotenentul Gavril Crișan. Ca urmare a eforturilor depuse, s-
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
îmbina pregătirea premilitară cu excursiile culturale și jocurile sportive. Începând cu anul 1924, echipele basarabene au fost prezente în campionatul României. La 5 octombrie, cinci echipe din Chișinău au dat startul competiției regionale: „Mihai Viteazul Chișinău”, „Unitas”, „Sporting”, „Maccabi” și „Regimentul Căii Ferate Române”, redenumit peste câteva luni în „Fulgerul”, care a devenit și prima câștigătoare. Ulterior, echipa a participat în fazeze superioare, iar în ediția 1925-1926 a ajuns până în semifinalele campionatului României. În acea perioadă în componența Fulgerului erau vedete
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat, el a fost eliminat de la husari și transferat la un regiment de dragoni și trimis să își îndeplinească îndatoririle de poliție în satele sărace și pustii, de-a lungul frontierei austro-ruse. În august 1902 Francisco José era la Londra pentru a participa la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
a II-a a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Miguel a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment de cavalerie saxon. La 16 septembrie 1900 Miguel se întorcea înapoi în oraș după ce a participat la o cina la o casă de la țară, când roțile trăsurii sale s-au prins de roțile trăsurii Prințului Albert de Saxonia, fiul Prințului
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]