15,122 matches
-
care nu e chiar oricine, ci o ființă perfectă, așa cum e Lisa? Sărmana Linda. Chiar dacă ai izbuti să-ți salvezi căsnicia, cum ai putea vreodată să te mai privești În oglindă și să-ți placă ce vezi? Cum ai putea rezista să nu te compari mereu cu femeia mai tînără și mai frumoasă? Cum vei mai putea vreodată să Îți accepți imaginea și să fii mulțumită de ea? Biata Linda. Unde crede că a fost soțul ei weekendul trecut? A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cale de a-ți justifica ție Însuți faptul că-ți Înșeli nevasta, dar eu... — Ba nu. — Ba nu ce? — Nu am găsit o cale de a mă justifica față de mine. Doar că..., spune el și oftează, nu i-am putut rezista. O, Doamne, chiar Îmi pare nespus de rău, Ellie. Îmi pare rău pentru că nu am intenționat să te supăr sau să o rănesc pe Linda sau să o Înșel. Îți jur că nu am plănuit nici o clipă să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări, căci știu că asta o va deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu totul diferită cînd ai o fiică. Îmi fusese mult timp atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pinilor, să te uiți la crengile lor și să le asculți foșnetul. Mi s-a întîmplat, chiar, să încerc o asemenea terapie sufletească. Și te asigur că mi-a fost de mare folos. Nu știu dacă fără ea aș fi rezistat... O viață întreagă am avut totală încredere în mine. M-am priceput de minune, se pare, să observ doar latura luminată a îndoielilor. Și, deodată, am văzut numai latura lor acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-am decis să mă revolt, înainte de a fi prea târziu. Am început să zbier că nu mai rezist să stau închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a speriat și s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce și-or fi zis? N-are decât să discute cât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă dumiresc, ascultîndu-te, ce mai poate aștepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai important... ― Ce crezi că am pierdut eu? Prețuirea oamenilor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să ocolească un ulm mare, doborât de vânt în drum, m-am trezit dintr-odată într-un luminiș mare, față-n față cu ruinele unui sat. Curios din fire, m-am apropiat de acele rămășițe. Casa stăpânului se pare că rezistase cel mai bine maiului timpului. Acoperișul se surpase în interior, în timp ce o parte dintre coloane erau încă în picioare, având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scria, chiar dacă mai făcea greșeli, în vreme ce eu, instruit cu arme de lemn și de fier de două ori mai grele decât cele adevărate, îmi întărisem mușchii, dobândind putere și agilitate. Puteam să alerg o milă fără să-mi trag sufletul, rezistam o oră întreagă cu spada și cu scutul în mână, reușeam să mă apăr, făcând față la cel puțin cinci atacuri ale lui Rotari, ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ghețușul. Zăpada a sosit abia în a treisprezecea zi a lui noiembrie, adusă de un vânt rece care bătea șficiuitor dinspre răsărit, anunțată fiind de stoluri negre de corbi. Viscolul a despuiat copacii din pădure, smulgând frunzele vajnicului stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare de deasupra porții principale, la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Au trecut pe podul de lemn peste râul Natisone și și-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe divanul ăsta pe care abia de pot să stau! Te rog, spune să mi se-aducă un jilț moale, căci fundul meu e delicat. Un ropot de râs s-a auzit, iar asta m-a enervat. - Flaviano, fundul tău rezistă la lucruri mult mai tari decât divanul meu, a răspuns ironic Giuliano, stârnind însă mai puține hohote. Se înțelegea că locuința lui Giuliano, deloc dragă verzilor, le era impusă de stăpân. Flaviano, neîngăduindu-și să-l contrazică pe senator, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Petru o alungase pe Venus, se afla pe o stâncă mare perpendiculară deasupra mării, alături de ruinele unui castel roman. Urcușul până acolo nu era deloc ușor. Porțile în vremea aceea erau căptușite cu plăcuțe de fier, și zăvoarele de pe dinăuntru rezistaseră până și la un berbece improvizat. Ferestre nu existau pe fațadă; se deschideau sus, doar deasupra prăpastiei. Am încercat porțile sub privirile hulpave a peste treizeci de soldați și am hotărât: - Nu vă pot lăsa să faceți asta, nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au părut a nu se mai sfârși, și mi-a fost frică să nu se surpe casa peste noi. Era ca și cum am fi fost într-o barcă bătută de talazuri. Spre norocul nostru, zidurile încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rece a puterii, uitarea, dezonoarea și poate chiar scările romane - Închisoarea. Eh, poate că noaptea lucrurile par mai grave decât sunt În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și aranjă părul, Încercând cu disperare să spună ceva. Și chiar dacă-i părea meschin să-i spună În acel moment că intrase În patul ei din cauza unui coșmar, nu rezistă tentației de a-i povesti visul cu profeția mortului, cu cele 46,7% atribuite lui după numărarea voturilor și cele 50,4% pe care le luase matroana aceea comunistă. Apoi Îi ceruse să-i explice prin ce se deosebește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de el. Bella Ciao. Dar ești un laș, iar viața ta e un compromis. E făcută din abțineri și din tăceri lașe. Din cecuri lunare și revolte efemere. Nicidecum Total Devastation, nicidecum Fă Bum! Simți că pentru a putea să reziste nu-i rămânea decât o șansă: să bea paharul amar până la fund. Trebuia să meargă la tatăl său, ca să scoată niște bani pentru a salva Battello Ubriaco, singurul loc din Roma căruia simțea că-i aparține cu adevărat. Avocatul Fioravanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alături de el, să moară fericiți Împreună, la nouăzeci de ani, și nu voia să fie futută de nimeni, ea se gândea și Își dorea doar să cânte, iar el știa asta - mă rog, se certară, el țipă, imploră, amenință, ea rezistă, căci Încă se gândea că turneul În Calabria, Sicilia și Puglia alături de cântărețul acela era șansa ei de a deveni o cântăreață adevărată și nu o coristă oarecare, ce semnase un contract doar datorită picioarelor lungi, datorită fundului și sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol. Antonio prinse mâneca pinguinului fiului său. Nu spuse nici un cuvânt. Pur și simplu Îl apucă. Kevin Își Înțepeni picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin, alunecând pe lemnul lustruit al salonului. Ce-ce-ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
consumi În el propriile speranțe și să-ți târâi prin el propriile dureri. O, Roma, cu sobrietatea ta atât de măreață și atât de primitoare... Sufletul tău atât de nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai presus de orice schimbare și de orice catastrofă. O, tu, cel mai italian dintre toate orașele, incomparabilă prin frumusețea ta - țâfnoasă, plăcută, vinovată și iertătoare. Nu voia să plece, ci să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa precis că era al lui doar pământul locuit masiv de oameni legați cumva, și mai ales prin naștere, de pământul românesc. În 1987 zburase cu un avion la Detroit, stătuse aproape o lună într-o comunitate de români și rezistase la limită. Era de neînțeles prin ce fire misterioase îl legase Dumnezeu de oamenii unei singure zone, nu era vorba despre români, ci în general despre oamenii conectați la spațiul care îl născuse și pe el, în special zona nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu știa aproape nimic despre ea. Habar n-avea cum să-l ajute pe Omul Negru și nici nu credea că are vreo legătură cu ciuma. Se gândea cu groază că ar putea fi ucis și se întreba cum de rezistase atâta, fără să fie nimicit cu topoarele. Apoi i-a venit ideea s-o aducă pe Zoe ca să-l vadă. Acesta ar fi fost un argument. În sfârșit exista un martor al existenței sale. Așa că i-a promis Omului Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bucovina din Detroit este locuit aproape numai de români. Aici, în casa lui Achile, de pe strada Carpați, Zogru a putut să supraviețuiască. Ce-i drept, era slăbit, aproape epuizat, și n-a putut să se îndepărteze de cartier, dar a rezistat. Credea până atunci că viața lui depinde doar de pământul din care se născuse, dar în Detroit și-a dat seama că era cumva vorba și despre oameni ori mai degrabă despre forța pe care o aveau ei și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privirii lui își apasă tâmpla Încărunțită înainte de timp. Interferențe O ploaie de vară Ce-mi arde sufletul Se resimte puternic în mine. Privesc în gol zarea. Apuc târziu un strop licărind În inima mea. E intolerabil! Dar sufletul meu va rezista... Și totul îmi pare a fi un vis. În care inima mea se va interfera Cu stropi fără trup. Regăsire Simple sentimente idolatrizate de noi Ne vor face dependenți. Totul ne va dezamăgi - Un gând prietenos Regăsind iubirea. Astăzi abisul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
citeau chipurile lor. Dar, încet-încet, pe nesimțite, venea primăvara. Dealurile își recăpătau vechea lor culoare, iar ghioceii își scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă se simțea din ce în ce mai anemic. O boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie mare, neagră și un fular
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după o oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă! În Herssonisson, la destinație, altă distracție! Am aflat cu stupoare că din pachetul turistic lipseau unele servicii plătite, care le-am mai achităm o dată. Nu puteam rezista în arșița cretană fără aer condiționat. Seara, cablul era necesar, pentru că nu puteam căra toată biblioteca după noi, iar peste internet am sărit, că era deja prea mult. Într-un hotel de cinci stele frigiderul ne aștepta gol-goluț fără apă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]