7,127 matches
-
artistic. Mișcarea avangardistă este continuată în capitală, dar locul nașterii a fost provincia moldovenească. Presa centrală a atacat atât caracterul modernist al unei mișcări literare conduse de evrei, dar și provincialismul inițial al publicației. În memoriile sale, Sașa Pană inventaria săgețile acide: "dacă aveți 3 lei, cumpărați revista Unu, organul de luptă literară al dorohoienilor. Veți râde." (Noica, în Ultima oră, 1929); Prada gândului nota că Unu apare sub direcția unui doctor de la Mărcuța; chiar și periodicul dorohoian Moldova literară recomanda
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
amestecarea însoțită de transfer termic sau de reacții chimice; - operații de amestecare în care vâscozitatea variază - pentru D < 2,4 m Agitatorul se construiește cu palete drepte sau curbe; numărul de palete poate fi 4 12. Paletele în formă de săgeată se utilizează pentru amestecuri gaz - lichid. Pe arborele agitatorului se montează unul sau mai multe amestecătoare turbină. Se poate utiliza în unitate funcțională cu un tub de tiraj pentru intensificarea circulației axiale. Poate fi folosit în vase cu sau fără
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și rîndunici Ești așezat în fața calculatorului tău care e deschis și privești pe ecran mesajele electronice pe care le-ai primit, faci să alunece mouse-ul calculatorului pe covoraș, deplasezi mica săgeata pe ecran, o pui pe mesajul care are drept titlu "19 motive", dai un click cu arătătorul drept pe partea stîngă a mouse-ului, vezi afișîndu-se mesajul și îl citești: "19 motive pentru a rămîne în țară 1. Pentru că țara o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și-a canalizat excesele, și-a desăvîrșit mijloacelor de expresie, învățînd să plîngă în spatele măștii și să urle cu gura închisă. Dar nici limba franceză nu a ieșit nevătămată din această întîlnire pasională, spiritul cioranian înfrumusețînd-o, revitalizînd-o, împrospătînd-o, adăugîndu-i o săgeată agresivă și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și simțire. Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
are dreptul de apărare legitimă și nu este dificil a se vedea că acest drept va deveni temelia unei forțe comune legitime. Dacă unul dintre acești sălbatici și-a consacrat timpul, forțele, inteligența pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor, spoliatorul va fi în mod infailibil condamnat. De aici nu mai este decât un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
da un gust amar de fiecare dată. Joc-“ Inima părintelui tău” Privește desenul de mai jos! Imaginează-ți că este inima mamei sau a tatălui tău. Scrie în interiorul ei cuvinte care să reprezinte dragostea față de părinți. În exterior, desenează niște săgeți pe care să scrii cuvinte care să reprezinte greșelile tale față de ei. Care sunt mai multe? Recomandare: Citește “Cuiele”de Pop Simion! III.4. IN VIZITĂ Sună telefonul. Mia răspunde bucuroasă, sperând că e prietena ei cea mai bună, Ada
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
crede limba română derivată nu din latina clasică, ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund. Totuși se face o mare nedreptate latiniștilor cu privire la neologismele adoptate. O mare parte din formele propuse de ei au fost absorbite de limbă: cauză, siguranță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întinsă vatră Și cerbul pe-o sprinceană să-l văz fără rival. Să stau la obârșia gîrliții de cristal, Mai rece decât gheața, și-n unda-i cea măruntă Să văz suind un păstrov și lostrița căruntă, Mai iuți decât săgeata, pe piatra de metal. S-ascult la păsări triste ce noaptea se deștept; S-ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire "infernală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecerea în lumea duhurilor pure. Pe rând trec prin fața noastră India, Egiptul, Babilonul, Roma, Evul mediu, Franța revoluționară, România contemporană. Arheologia e meritorie, fără coloristica lui Th. Gautier sau a lui Flaubert. Scenele crude (jupuiri de viu, gâturi străpunse de săgeți, siluiri publice, masacrări sinistre) sunt și aici specialitatea scriitorului devotat sufletului bestial. În scrierile următoare Liviu Rebreanu lasă să se vadă oarecare dezorientare. Jar, romanul-poem al fetei seduse, Gorila, studiu al vieții politice, Amândoi, istoria polițistă a unei servitoare criminale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării lor, ca „mentor” recunoscut, cât și corespondență: Marin Sorescu în scrisori de familie (1999). Dincolo de datele biografice noi și de informația de istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Colocvii în Grădina Hesperidelor, Craiova, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu în scrisori de familie, introd. edit., Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Marin Sorescu, Versuri inedite, introd. edit., Craiova, 2001; ed. 2, Craiova, 2002, Săgeți postume, introd. edit., București, 2002, Parodii. Fabule. Epigrame, pref. edit., Craiova, 2003, Proză scurtă, introd. edit., Craiova, 2003. Traduceri: Gh. Asachi, Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, îngr. și introd. trad., București, 1974; ed. București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Seducătorul Asachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa de responsabilitate a criticii ș.a. Procedeul întrebuințat frecvent este parodia. Se parodiază poezia epocii, stilul cronicarilor dramatici și al criticilor literari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
nu se poate apăra în niciun fel. Iată versurile lui Ovidiu, puse de data aceasta chiar în gura zeului Iubirii, unul dintre personajele mai puțin suspecte, dată fiind lumea poetică a tenerorum lusor amorum 97: "Jur pe torțele mele..., pe săgețile mele..., pe mama mea și pe capul lui Cezar, că din ale tale precepte eu nu am învățat nimic ilegal, iar în arta ta nu comite nicio crimă. La fel ca și pe aceasta, de-ai putea tu apăra și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poeți. Afirmația lui Ovidiu 146 că "poeziile sunt lăudate, dar toți aspiră la marile daruri: și un barbar le place, numai să fie bogat" Carmina laudantur, sed munera magna petuntur: Dum modo sit dives barbarus ipse placet,147 este o săgeată îndreptată, evident, dacă nu chiar spre Horațiu cel "născut din tată libert", cel puțin spre cercul lui Mecena căruia Horațiu îi aparținea și din care Ovidiu era exclus. Dacă se ține cont de slava adusă epocii lui Augustus, definită chiar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și oamenii de acolo, o confirmare propriu-zisă a faptului că lamentările lui nu sunt inventate, ci reale 203. Astfel trec prin fața ochilor cititorului câteva incommoda: clima scitică, teroarea pe care i-o inspiră dușmanii care-l înconjoară pe poet cu săgețile lor otrăvite, cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care transformă până și marea în uscat... Și totuși, în mijlocul unei asemenea dezolări, sulmonezul încă mai găsește motive de satisfacție: aici poetul nu este urât (non sumus hic odio) spune el
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul nostru de vedere, pe bună dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar vrea să-i
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu s-a înrolat în tabăra rebelă a lui Encelade, conducătorul Titanilor, care a declarat război zeilor, stăpâni ai pământului, nici nu a făcut precum mâna cutezătoare a lui Tidide (una dintre cei Șapte împotriva Tebei) care a țintit cu săgețile ei vreo divinitate. În această înșirare de exemple mitice și legendare Ovidiu exclude că vina sa ar putea fi comparată cu cea a respectivilor eroi: aici se face o aluzie evidentă la poziția lui Ovidiu față de Augustus, asemănat cu Jupiter
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conducătorul lor, Encelade, sub Etna. De aceea, Ovidiu nu i-a declarat război (civile) lui Augustus, cum va spune în alt loc pe șleau, nici nu a mai dorit să lovească vreo altă divinitate (din casa imperială), cu propriile-i săgeți, cum avea să facă unul din cei Șapte împotriva Tebei (lucru pe care pare să-l admită și el însuși). Ovidiu continuă cu "precizarea": există (est) o vină a mea și aceasta este gravă, dar nu am îndrăznit să mă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
caracterizată de curaj și prudență, cu cei mai înalți reprezentanți ai Fabiilor. Lui Paulus, Ovidiu este gata să îi povestească totul, pentru că nu mai poate suporta dificultățile exilului la Tomis (îi trece din nou în revistă: dușmanii teribili, frig groaznic, săgeți înveninate, coșmaruri continue...). Poetul se teme că va fi îngropat la Tomis. Ar vrea ca Maximus să îi ceară lui Augustus transferul în alt loc de exil: Ia, în mână, Maxime, cu a ta elocvență în limba latină (Romanae facundia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tău (v. 99-104). Cum se observă, sunt elogiile pe care le știm deja din scrisorile precedente și din Fasti -. " În timp ce alții [se referă mai mult ca sigur la însuși Augustus] lovesc în nenorociți, pentru că doresc să fie temuți, și poartă săgețile (spicula) înmuiate în fiere caustică, casa ta este obișnuită să vină în întâmpinarea celor care imploră ajutor, printre care te rog să mă incluzi și pe mine" (v. 105-108). În sfârșit în Epist. ex Ponto, III, VIII, Ovidiu ar vrea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
i s-ar mai potrivi și purpura, dar mâna sarmaților nu este deprinsă să o vopsească 394. Astfel în toată partea stângă a regiunii Pontus, Ovidiu, prietenul său grijuliu, nu a găsit nimic să-i trimită. "Ți-am trimis, însă, săgeți închise într-o tolbă scitică: fie ca acestea să se împregneze de sângele dușmanului tău!" Clausa tamen misi Scythia tibi tela pharetra: Hoste, precor, fiant illa cruenta tuo. (v. 19-20) "Maxime, acestea sunt scrierile, acestea sunt cărțile din această regiune
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este legal să ții sub pază o fată de oameni liberi; teama de supraveghere să le chinuie pe femeile de rasă străină"452. Nec tamen ingenuam ius est servare puellam; Hic metus externae corpora gentis agat! În concluzie, o nouă săgeată la adresa neamului lui Augustus, potrivit tradiției acceptate de Vergiliu: "E prea necioplit cel care se simte ofensat de adulterul soției și nu cunoaște îndeajuns obiceiurile Urbei, în care nu s-au născut fără de vină progeniturile lui Marte, Romulus, fiul Iliei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]