8,304 matches
-
în cronici... Calci cu grijă pe pietre, de parcă ți-e frică să nu deștepți cu zgomotul trecerii tale, cine știe ce ființe legendare adormite de sute ori de mii de ani pe aceste locuri... Un șuierat scurt, de intrare în gară, mă smulse din visare... „Gata, am ajuns!”, mi-am zis pe nerăsuflate, frecându-mi ochii. Locomotiva s-a oprit, mai pufni o dată înecând peronul cu aburi... și se liniști. Eram acasă.. acasă... Bucuria care mă năpădi nu-mi încăpea în piept. Așteptarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la Mitropolie, mă smulse ca dintr-un somn adânc. Peste o jumătate de ceas.. e douăsprezece.!, murmură cineva numărând bătăile cloptului. Dangătul l-am simțit atât de aproape, de parcă m ar fi lovit cu ceva în piept. Toți, ca la un semnal, am privit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să-l judecăm pe Dumnezeu..!”, îmi șopti rar, un gând. Simții cum fiori cu spini otrăviți îmi trecură prin trup. Unul din colegi, cu voce joasă, reținută, mă smulse din gânduri. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost odinioară !.. Și tot el continuă privindu-ne pe fiecare în parte, și pe toți deodată. Viața pe care am știut-o noi, a pierit pe vecie ! Mda..! făcurăm toți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei, de undeva de departe, adusă de vânt în auzul meu, m-a smuls brusc din presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
perpelesc în nămol, ba chiar mă îngrop până la mijloc în el, rămânând în această poziție, pe jumătate adormit. Apoi, când mă trezesc, mi-e foarte greu să-mi reiau mișcarea. Picioarele parcă au prins rădăcini și trebuie să mi le smulg cu forța din noua lor stare, ca să le fac să se întoarcă la vechea lor condiție. Nici un alt lucru nu mă istovește mai mult decât sforțarea asta. Poate că-i vorba doar de o pregătire ce anticipează îngroparea finală. Contiguitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
însăși alergând nebună pe câmpurile din preajmă, căutând îndurerată bucăți din trupul lui. Fratele ucis, dezmembrat și semănat în țărână devine un topos recurent în toate replicile piesei. „Mi-am sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul cu disperare și repetă întruna fraza aceasta. Nu reușește să găsească o consolare sau o motivație care s-o absolve. Chiar această obsesie o va face să-și urască soțul, omul pe care l-a iubit până la pierderea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu e un tată denaturat. Ca mine. Comodități Nu e, desigur, ușor să te lepezi de toate convențiile impuse unui ins care trăiește în societate, de comoditățile și de minciunile ei. Trebuie un eveniment violent, o ruptură care să te smulgă salvatoare din inerție. În ce mă privește, aceste evenimente benigne au sosit totdeauna la timp. Hăcuire Azi-noapte țarcul Aiei a fost atacat de lupi. Nu am simțit nimic. Au hăcuit oaia și i-au luat cu ei carcasa. Această oaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care cu colții săi de stânci se strecoară trufaș între talazurile mării. Navigatorii se tem de ea, mai ales în nopțile cu ceață. Acest promontoriu periculos pare să întruchipeze disperarea Medeei, care fuge, înfricoșată, chiar dacă n-ar vrea, și se smulge de pe pământul ei, după ce l-a însemnat cu sânge. „Trupul meu, sângele meu”, astfel se lamentează Medeea în tragedia mea, în momentul când își ucide fratele. Cuvintele acestea denotă o stare de nebunie, dar și de iubire, o iubire încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
după circomferința măsurată pe tulpina iar dacă tulpina va lipsi, grosimea se va hotărî de autoritățile judecătorești după grosimea arborilor ce se găsesc, împrejurul locului unde erau situați arborii, constatată prin actele dresate de agenții silvici. Articolul 61 Ori-cine va smulge sau va distruge plantatiuniie de pe marginea șoselelor naționale, județene, vicinale și comunale, din parcurile sau grădinile destinate unui uz public, se va pedepsi cu de trei ori amendă și cu de trei ori valoarea prevăzută la anexatele tarife. Articolul 62
COD SILVIC AL ROMÂNIEI*) din 9 aprilie 1910. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125377_a_126706]
-
plantatiuniie de pe marginea șoselelor naționale, județene, vicinale și comunale, din parcurile sau grădinile destinate unui uz public, se va pedepsi cu de trei ori amendă și cu de trei ori valoarea prevăzută la anexatele tarife. Articolul 62 Ori-cine va tăia, smulge sau vatămă puieții din pepiniere, din cei crescuți în pădure sau din plantațiuni, în grosime pînă la 2 decimetri, în circomferința, măsurată la suprafața pămîntului, se va pedepsi cu o amendă dela 25-100 lei și cu plata valorei plantelor, socotita
COD SILVIC AL ROMÂNIEI*) din 9 aprilie 1910. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125377_a_126706]
-
aș putea scrie și eu, apăruse firesc. Fiecare uzină și școală organizau câte-un cenaclu de poezie. Liceele își făceau titluri de glorie și din revistele școlare, și din premiile obținute de elevii lor la olimpiadele naționale. Prima mea libertate, smulsă din regimul uzual al școlii, a fost ,,biletul permanent de voie" pentru participarea la activitățile cenaclului de pe lângă ziarul local patronat de Uniunea Scriitorilor. Apoi un spațiu special de intimitate - cabinetul de limba română pentru a pregăti revista școlii al cărei
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
contondentă realitate cotidiană. În siajul războiului rece, În miezul unor transformări grăbite de procesul globalizării, În zilele ideologizării drepturilor omului, ale relativismului cultural cu al său vârf de lancie- multiculturalismul, demersurile despre valori și tradiții naționale, despre trăirile-adesea tragice-ale celor smulși din vâltoarea istoriei din trunchiul național și zvârliți sub stăpânire străină par doar patetice Încercări de a opri roata istoriei, rememorări cu valoare euristică dar fără accente pragmatice. Venerabilul doctor Vlad Bejan , figură stimată și bine cunoscută a urbei, nume
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
unele rânduieli de demult de pe timpul domniei celui mai tare, asupra celui mai slab. Este tragic dar și ridicol că românii au de suferit În al III-lea mileniu fiindcă În anul 1812 un țar inventiv și Îngânfat reușește să smulgă unui sultan incult partea de Răsărit a Moldovei- țară cu totul străină celor doi. Totuși analizând evoluția demografică a comunității românești din Ucraina privim prezentul cu justificată Îngrijorare. Se constată că numărul de elevi din școlile românești Într-un singur
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
gallus, cocoș (de aici provine și termenul de "galinaceu", precum și cel de "galicism"). Tot în derâdere, legionarii nu au ezitat să-i asimileze pe gali faimosului om al lui Platon: "o găină cu două picioare după ce penele i-au fost smulse", altfel spus, "o găină fără pene". Gluma s-a naturalizat, într-o bună zi născându-se de aici, dintr-o ironie, cocoșul galic. În 59 î.Hr., Iulius Cezar a fost învestit în funcția de proconsul pe cinci ani al Galiei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
era cu mult mai mare. 1.4. Micul trafic, micile privilegii S. B.: În orice sistem închis, indivizii recurg la tot felul de tertipuri pentru a obține ceva în afara regulamentului, pentru a prinde un loc mai în față, pentru a smulge un mic privilegiu. Unitățile noastre nu aveau cum să fie exceptate de la acest fenomen. Bineînțeles, bunurile cele mai râvnite erau hrana și permisia. În jurul acestora se construiau tot felul de mici stratageme și funcționa un sistem de relații bine pus
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
reprezentînd Irlanda de Nord și cea de-a treia Marea Britanie. Comisia urma să stabilească în concordanță cu dorințele locuitorilor comitatelor nordice și cu compatibilitățile economice și religioase granița dintre Irlanda de Nord și restul Irlandei. Michael Collins crezuse că prin intermediul acestei comisii va putea smulge cel puțin două comitate cu majoritate catolică din cadrul Irlandei de Nord, determinînd prăbușirea din interior a structurilor puțin viabile ale unui Ulster protestant mult redus din punct de vedere teritorial. Cele două parlamente din Irlanda trebuiau să garanteze libertatea exercitării
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
te definești! Slujba este punctul de legătură între a avea și a fi. * Scrisul pe o temă impusă mă obosește și deseori ceea ce rezultă nu prea are legătură cu mine; pe când chemarea către scris mă bucură de parcă am reușit să smulg din curgerea timpului ceva din mine. Am senzația că, în definitiv, orice creație este în același timp o dorință de fixare de sine ivită pe fondul unei lupte cu timpul. Creația ascunde o puternică poftă de extindere (și întindere) a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Nu experiențele mele sunt subiectul acestor rânduri, ci modalitatea în care le transpun în plan ideatic, felul în care aleg să le rețin și să le ordonez în iluzoria identitate pe care mi-o donez, din nevoia de a mă smulge din indistincția spre care mă cheamă cotidianul. Subiectul derivă din orgoliul de a gândi (de fapt, de a vrea să gândesc) în manieră proprie în contextul comunitar, atât cât îmi permite faptul-de-a-fi-cu (ceilalți) (altfel spus, cât îmi dă voie situarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
multe fețe, fiecare specifică unei anumite lumi. Este o "fățărnicie" ce face să se ivească adevăratul chip. Sau, adevărata față a omului stă în chipurile ce le poate lua; adică în modurile diverse prin care se deschide asupra posibililor proprii, smulgându-se din închisoarea pe care i-o propune, suav și insistent, omniprezent, starea de aruncare. * Scrisul este pentru mine în primul rând o prezentare de sine, mie însumi. Nu scriu (numai, sau prea puțin) ca să vadă alții cum sunt, ci
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un continuu început marcat de dorința erotică și de nou, să-ți conturezi existența în fața celuilalt în zona unei promisiuni de mai bine ce-l determină să-ți recunoască valoarea. Oamenii "fără conținut" sau nesiguri pe substanța lor se vor smulge continuu din relații, cu speranța că valoarea lor se conturează pe fondul aprecierii dezvoltată de un nou partener. Stabilirea anumitor orientări ale lucrurilor, ce are drept sens tare al ei instituirea ierarhiilor, face parte din modul de-a fi al
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu este întâmplătoare. * Ca români ne leagă doar datul lingvistic, contextul geografic și bruma de istorie la care apelăm pentru a ne identifica rădăcinile, deseori trucând-o. * Dorința de autenticitate este nevoia regăsirii de sine. Este voința de a te smulge din ubicuitatea pe care ți-o dă impersonalul se pentru a-ți da locul propriu, pornind de la care lucrurile și faptele ce pot căpăta obiectivare, smulgându-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-o. * Dorința de autenticitate este nevoia regăsirii de sine. Este voința de a te smulge din ubicuitatea pe care ți-o dă impersonalul se pentru a-ți da locul propriu, pornind de la care lucrurile și faptele ce pot căpăta obiectivare, smulgându-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și divergențe, smulgându-ne astfel din atracția pentru moralismul facil. * Pretenția unui jurnal de idei este de a proiecta un sine obiectiv, mijlocitor al unei ocazii pentru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ubicuitatea pe care ți-o dă impersonalul se pentru a-ți da locul propriu, pornind de la care lucrurile și faptele ce pot căpăta obiectivare, smulgându-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și divergențe, smulgându-ne astfel din atracția pentru moralismul facil. * Pretenția unui jurnal de idei este de a proiecta un sine obiectiv, mijlocitor al unei ocazii pentru intersubiectivitate. Gestul de a dedica o carte ascunde încercarea de a-ți evidenția punctele de mediere
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
noastre. Este forma contemporană de vânzare (sau furt) a sufletului, acesta ajungând să însuflețească idealuri străine. Noica avea dreptate: la sinele intelectual (există o altă formă?) se ajunge prin intermediul unei idei ce-i devine marcă, a unui vis ce-l smulge din anonimatul idealurilor comune. * Ce este mai trist: să constați la sfârșitul vieții că ți-ai irosit-o în speranța de a te face remarcat (inclusiv pentru tine) sau să mori cu regretul că nici măcar nu ai încercat? Mai trist
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
conflicte și evitarea unor ciocniri sângeroase, fiind Însoțite de serbări, ceremonii, 217 La tribul aranda semnul proprietății asupra unui astfel de pom este un smoc de iarbă așezat pe ramuri. Un om care găsește un stup de albine Înseamnă copacul smulgând iarba dimprejurul rădăcinilor și sprijinind bețe de el. Dacă cineva nu ține seamă de aceste semne și-și Însușește totuși poamele sau mierea, cel păgubit are dreptul să-l străpungă pe hoț cu sulița, până moare, ca și În cazul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]