7,229 matches
-
impreciziile și stângăciile juventuței. Stilul său a fost clar și expresiv de la început, alert, polemic, semn limpede de maturitate.” • "SCRIITORUL ȘI UMBRA" (Editura "Timpul", Reșița, 1995) „Adrian Dinu Rachieru supune această operă unei priviri integratoare, trecând cu eleganță analitică și stilistică, dar fără pedantism belferesc, prin toate etapele ei. Ajunge, astfel, la împlinirea unei sinteze a opiniilor critice exprimate până acum și a propriilor concluzii asupra operei lui Sorin Titel.” (Radu Ciobanu, "Reabilitarea provinciei", în "Opinii culturale", nr. 2 (1996) „Un
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Cuclin, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, dirijorul Umberto Pessione, baritonul Mihail Vulpescu. Absolvind Conservatorul, nu consideră câtuși de puțin că prin aceasta și-a încheiat studiile, ci pornește abia atunci să își întemeieze cunoașterea aprofundată a marelui repertoriu și tainele varietății stilistice în abordarea fațetelor atât de felurite ale creației vocale universale și naționale. Începând cu primul recital de lieduri - dat la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale liricii vocale de cameră și devine paralel, apărând adesea
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
capodoperele cele mai sublime ale artei lirice, cu o preferință marcată spre operele germane; o destinau acesteia natura aparte a frazării, felul de a-și conduce glasul, culoarea vocală. Cu toate acestea, interpreta nu s-a ancorat într-o unilateralitate stilistică: mărturie stau versurile reușite date unor pagini cum sunt Aria scrisorilor din "Werther" de Massenet. De la Gluck la Berg, de la Mozart la Wagner, de la Puccini la Massenet, Elisabeta Neculce-Carțiș a demonstrat diapazonul artistic deosebit de cuprinzător al resurselor sale. A murit
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
copilăriei sale. Această operă este inovatoare mai ales prin cursivitatea limbajului folosit și prin respingerea artificiilor oratorice ale romanticilor portughezi. În același timp, contemporanul sau Eugénio de Castro (1869-1944) încearcă, cu încăpățânare și sârguința, să introducă în poezia portugheză tehnică stilistica simbolista printr-o serie de opere dintre care primele sunt "Oaristos" (Convorbiri intime), apărute în 1891. Marele poet simbolist portughez a fost în realitate Cămilo Pessanha, contemporan cu António Nobre. El a murit la Macao înainte de a-și vedea publicate
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României. Impresiile expediționarilor români au fost comunicate în două cărți, una în limba română, cealaltă în limba franceză. Ele sînt jurnale scrise cu acuratețe stilistică.
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
în care cei doi au discutat planurile despre o tranziție pașnică a puterii. Ziarul "The New York Times" a menționat că "Aceasta a fost un spectacol extraordinar de cordialitate și respect între doi bărbați care au fost adversari politici și sunt în contrast stilistic." Televiziunea "BBC" a observat că "antipatia lor era abia ascunsă" în "fotografiile stângace" ale întâlnirii. Echipa de tranziție a lui Trump a fost condusă de Chris Christie până la 11 noiembrie 2016, când vicepreședintele ales Mike Pence a preluat-o. Trump
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești. Aspirant devotat către marile compoziții, a realizat alegorii cu tematică mitologică sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon, cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A realizat la Paris alegoriile "Psyche părăsită de Amor" și "Aurora", lucrări care au rămas ca documente certe
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
VIII-lea francez, nu au avut șanse de a se perpetua în opera unui alt artist român, așa cum nu au fost repetate nici măcar în opera lui Sava Henția. Aspirant devotat către marile compoziții, ambele lucrări au fost executate sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon (pictor francez al sfârșitului de secol al XVIII-lea) cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. În astfel de lucrări, se poate vedea înclinația spre
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
mare determinare în a crea o asemănare a fizionomiei plastice cu modelul real. Dimpotrivă, boarea lirică specifică lucrărilor lui Pierre-Paul Prud'hon și grația inefabilă învăluie în mod evident atmosfera plină de o irealitate vaporoasă chipul portretizat. Toate aceste calități stilistice și de compoziție au fost prezente cu siguranță și în "Venera" și în celelalte pânze pe care Henția le-a expus la Expoziția din Sibiu din anul 1881 și a căror soartă ulterioară nu este cunoscută. Ion Frunzetti a considerat
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
revista „România literară”, în 1978, cu un fragment de roman "Călător în amurg", iar în 1983 îi apare prima carte, romanul "Noaptea roșie", despre care Sorin Titel scrie că „poartă toate însemnele unei depline maturități artistice”. Cartea, foarte bine elaborată stilistic, este un frumos roman de dragoste având ca temă iubirea interzisă, unde fratele se îndrăgostește de cumnata sa, soția fratelui său, o tragică iubire reciprocă, dar sfârșită cu o tragedie. În al doilea roman, "Casa de lângă lună" (1988), subiectul epic
Nicolae Mihai () [Corola-website/Science/308962_a_310291]
-
fost construit în Olimpia, în perioada clasică, după un plan în acord perfect cu peisajul din jur. Cele două frontoane ale acestuia, sunt decorate în ronde-bosse iar metopele frizei dorice sunt decorate cu bazoreliefuri. Din punct de vedere compozițional și stilistic, sculpturile frontoanelor și metopelor formează un tot unitar. Realizarea acestora constituie un moment important pentru a defini trăsături ca: încadrarea compozițiilor în triunghiul frontoanelor sau dreptunghiul metopelor cu respectarea legii cadrului, tratarea sculpturilor în planuri mari eliminând detaliile și reliefând
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Music (Israel), ABC (Australia), NHK (Japonia). În România, Televiziunea Română asigură transmisiunile concertelor lui Webb, atât în calitate de instrumentist, cât și ca dirijor. Din 1988, Webb lucrează și ca dirijor. Repertoriul său include, atât lucrări moderne și contemporane, cât și din registre stilistice mai îndepărtate (de exemplu, Benjamin Britten, William Walton). Susține, în mod periodic, concerte cu orchestra simfonică a universității unde predă (Huddersfield). A dirijat ansambluri specializate pe muzică contemporană în Europa și Australia. Urmează o selecție a lucrărilor interpretate de Webb
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]
-
dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida - amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei, cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie și această pictură aceluiași zugrav Nichita, despre care se știe că a pictat bisericile amintite la sfârșitul
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
Creației, nașterea Evei mitice din coasta lui Adam, sau oricare altă secvență a timpului etern. În aceste condiții, cei doi pot reprezenta perechea mitică, arhetipală sau oricare dintre cuplurile care i-au urmat în curgerea vremii. Din punct de vedere stilistic, mulțimea verbelor la imperfect („ne vedeam", „stăteam", „zburau" etc.) situează iubirea într-un timp fără limite, „eu" și „tu" alcătuind două puncte ale unei coloane infinite de îndragostiți. Situați în afara vremii și a scurgerii ei nemiloase (metafora marginilor orei), cei
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
accesibile (și, de regulă, de dimensiuni reduse) ale poetului român au fost însoțite de muzică unor valsuri sau romanțe compuse anume; câteva dintre ele au fost înregistrate de cultura pop și sunt cunoscute chiar și celor din generațiile tinere. Registrul stilistic al muzicii scrise în acest scop s-a modificat de-a lungul vremii, cea mai spectaculoasă variație producându-se în anii șaizeci, odată cu apariția muzicii rock pe scena din România. Dincolo de intenția unui omagiu, muzica pe versurile lui Eminescu avea
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
mișcări, neagreate de conducerea politică pentru izul său occidental: „pe Eminescu nu-l contesta nimeni”; apoi, formațiile sprijineau valorile naționale. În plus, publicul îi putea acompania pe artiști în concerte, versurile fiind deja familiare celor mai mulți. Încercăm o „periodizare” în funcție de dominantele stilistice regăsite în piesele și lucrările care fac obiectul articolului de față. În cadrul unei astfel de perioade, compozițiile vor fi ordonate alfabetic după numele autorului; în cazurile când este cunoscută cronologia pieselor compuse de un autor, ea va fi aplicată drept
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
se afla în vizită la sora sa, în Botoșani. După moartea poetului, un număr apreciabil de autori, mulți dintre ei uitați, au scris mici piese - serenade, romanțe, valsuri - pentru voce cu acompaniament de pian sau cor. Din perspectiva actuală, registrul stilistic în care se încadrează aceste piese este cel al muzicii ușoare - servesc drept argumente formele pieselor, instrumentația minimală, lipsa de notorietate a celor mai mulți compozitori sau incapabilitatea celor cunoscuți de a-și impune compozițiile din genuri mai largi (orchestral, vocal-simfonic, operă
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
din 1990. În sacristia bisericii Sf. Maria s-a păstrat un ansamblu de pictură murală din perioada gotică care a fost atribuită de Uta Hengelhaupt spațiului cultural boemian-luxembourghez de la finele secolului al XIV-lea, după o primă analiză tehnologică și stilistică a picturilor, în 2007. Sacristia este situată la răsăritul laturii nordice a bisericii. În prezent acest spațiu este iluminat în mod inadecvat, din cauza eclerajului scăzut odată cu înălțarea nivelului solului din exteriorul incintei, care a ajuns astăzi la 0,5 m
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
lansat în octombrie 2003 sub egida casei de înregistrări Island Records. Intitulat "Frank", materialul a fost înregistrat în stagiunea 2002-2003 cu ajutorul unor producători precum Salaam Remi, Jimmy Hogarth sau Matt Rowe, iar Winehouse a contribuit la compunerea majorității pieselor. Abordarea stilistică a discului cuprinde elemente de muzică jazz și soul, iar versurile cântecelor au fost descrise drept „beligerante, dar foarte sincere”. Interpreta s-a declarat ușor nemulțumită de felul în care LP-ul a fost produs, deciziile sale însumând doar „80
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
semnificative ale rețelelor de plumb. Gruparea actuală conține următoarele subiecte iconografice: Prima interpretare iconografică a vitraliilor i se datorează lui Emil Demmler, care în 1900 identificase deja în mare parte scenele și inscripțiile acestora. Demmler a efectuat și o clasificare stilistică a vitraliilor care este confirmată de noile cercetări, însă articolele sale din paginile revistei "Christliches Kunstblatt" au trecut neobservate de istoriografia de artă a vremii, datorită lipsei unei documentații fotografice. De-abia Hans Wentzel a pus bazele unei cercetări moderne
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
contravenea datării corului în al doilea sfert al secolului al XIV-lea de către Georg Dehio. Wentzel explică discrepanța dintre datarea vitraliilor și cea a arhitecturii cu existența unui edificiu premergător corului actual. Presupunerile lui Wentzel au fost contrazise din motive stilistice de către Peter Anstett, care a susținut o datare a vitraliilor pe la 1330. Odată cu aprofundarea cercetărilor privind producția de vitraliu din regiune în timpul fazei de înflorire a goticului german problema periodizării a putut fi pusă mult mai diferențiat. Astfel, Becksmann, corifeul
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
că ferestrele largi ale corului datează din 1350 și aparțin de fapt unei faze de reconstrucție și reboltire a corului. Noul stadiu de cercetare al cronologiei construcției a confirmat pentru Becksmann clasificarea vitraliilor de către Wentzel, care datase pictura după criterii stilistice în jurul anului 1300. Și datarea modenaturii concordă cu această cronologie, în cadrul căreia ferestrele actuale I, sud III și nord II constituie prima fază a ansamblului. Această fază de execuție a vitraliilor este datată de Becksmann, care nu renunță cu totul
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
arhitectonice sunt datate de Becksmann datorită coloristicii și a încadrării imaginilor pe la 1300, cele ale ciclului cu scene cristologice înscrise în medalioane de la nord III în jurul datei 1350. Parello critică acest decalaj în datare și susține datorită concordanțelor tehnologice și stilistice dintre panouri o datare unitară a ferestrelor sud II și nord III, în perioada 1340/1350. După Parello doar fereastra tipologică (I) și cea a martirilor (nord II) pot fi datate în 1300.
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
conchide că muzica ușoară există numai în România (cu toate că, sintagma fiind autohtonă, vom stabili muzica ușoară românească ca prim reper de comparație), ci este și situația altor culturi (de pildă, cea italiană) care se apropie într-o măsură semnificativă de stilistica dată. Asemănarea muzicii ușoare românești cu cea franceză, italiană ș.a.m.d. se justifică în primul rând ca un număr de influențe exercitate din afară. (De pildă, o contribuție însemnată în anii șaizeci au avut-o turiștii străini, veniți din
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
savantă, care se lasă treptat inspirată de practicile muzicii din popor, împrumutându-i speciile de scurtă durată, modelul de cânt vocal, muzica instrumentală și orchestrația specifică. O dată cu deschiderea făcută de Renaștere, muzica maselor și muzica cultă se apropie mai mult stilistic. Din baroc (primă epocă a tonalității, desemnând cel mai „firesc” sistem sonor utilizat și astăzi), creatorii culți se inspiră frecvent din dansurile practicate de popor. Cazul cel mai ilustrativ este cel al suitelor de dansuri baroce, care pornesc de la dansuri
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]