7,762 matches
-
ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de a spune: iată un lucru pe care nu l-am trădat niciodată!? Sau pur și simplu un loc de unde nu putem lipsi prea mult timp fără să ne simțim foarte singuri? Filosofia greaca s-a Încheiat, ca și arta Eladei, cu negarea drumurilor pe care, amîndouă, și-au cîștigat gloria. Să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ascultăm ecoul unui val care s-a risipit demult, În loc să privim valul care se lovește tocmai acum de țărm? Fericirea, pentru că ne vorbiți mereu despre ea, nu este de a trăi din plin fiecare clipă și de a nu o trăda? Ia-tă-ne aici. Adulmecam vîntul, privim În largul mării, ne bucurăm la venirea fiecărei corăbii, nu aceasta e fericirea? De ce-am regreta corăbiile care au plecat cînd, iată, ați venit voi, iar după voi vor veni alții? Și pe tine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele ațipit de căldura dimineții. Tot ce-aș putea Îmbrățișa, ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer gol, dar nu zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau admiși În curtea interioară a lui Pitagora; de aici termenul „ezoteric” (cei dinlăuntru); cînd novicele se retrăgea din așezămînt pentru a duce viața obișnuită sau trăda un secret, i se ridica un mormînt În incinta consacrată; mormîntul unui om viu Îl urmărea pe acesta ca propria-i fantomă... dar nu, simt că voi rămîne toată viața credincios acestor nopți și acestor zile legănate de valuri, cu toate că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acum cînd marea Începe să reînvețe patima verii, am făcut iarăși unul din gesturile mele contradictorii... Mi-l doresc pe Apolo ca zeu pentru zilele cît voi sta aici, dar lui știu că nu-i voi fi credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îmbibă de liniște, rătăcind vag după zei vechi care nu disprețuiau viața și omorau cu candoare. Și dacă pronunț numele lui Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-o trădez, marea foșnește la cîțiva pași, albastrul acestei mări arde În amiază ca un foc și mă purifică, iar nisipul e cald ca și trupul meu. Nu vreau să mă gîndesc la nimic altceva pentru că totul e aici, tot ce sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În rezumate școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte. Dorește o statuie vie, un adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr să moară după ce va iubi. El renunță să Înfrunte timpul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia trup omenesc. Pentru cei care au visat reîntoarcerea Într-un paradis pierdut populat cu statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dintr-o rană; sînge Înflorit, Încălzindu-mi inima la gîndul că am Înfruntat odată aceste valuri pe o corabie unde eram foarte tînăr. Dacă Închid ochii și ascult valurile, iau totul de la Început.., Și n-am dreptul să mă socotesc trădat dacă marea Îndrăgită odinioară mai există doar În mine...) Saturn Saturn e un zeu prăbușit. De aici trebuie să Începem. El și-a devorat toți fiii, cu excepția lui Zeus care a fost ascuns de mama sa Rhea și, ulterior, și-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă dinspre uscat. Presimt că mă voi Întoarce cu fața spre munți pentru a ispăși păcatul de a-i fi trădat temporar. Dar știu, În același timp, că marea mi-a vorbit Într-un fel nou despre sentimente de care am nevoie. Îmi va fi foarte greu să despart memoria de Ulise și dragostea de acest nisip pe care l-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se lăsă să cadă pe canapeaua din sufragerie, iar când pernele se lăsară sub greutatea lui își dădu seama unde se așezase de fapt. Zâmbi cu mai mult curaj decât se credea în stare adăugând pe un ton ce-i trăda nervozitatea: - Nu te gândești la cât timp am stat împreună? - Nu pot spune asta. Au fost clipe frumoase și mai puțin frumoase, dar acum totui altfel. Parcă nici nu mai exiști. Nu te mai implici deloc. După revoluția care a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă iar trăsăturile feței trădau faptul că fusese o femeie frumoasă. Suferise mult în tinerețe. Fusese posesivă și geloasă. Soțul ei trăise o aventură amoroasă, neglijând-o și lăsând-o mai mult pe ea cu grija celor șapte copii. Ochii ei albaștri aveau nuanța unei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și Aura când veneau pe rând aducându-i mâncare în fiecare zi, încât o copleșea rușinea. Trecuse prin minte totul, fără a omite nici cele mai mici detalii. Trecuseră opt luni de zile de când îi murise copilul iar vocea o trăda cât era de înspăimântată că nu va mai avea un alt copil. Situația se schima radical din zi în zi. După câtva timp, Carlina întâlni din întâmplare pe doctorul Ciuntu, un neurolog renumit și îl rugă dacă poate să îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca apoi deodată, să fie larg deschiși. În stația unde trebuia să coboare nu îi aștepta nimeni. Ajungând acasă cu un taxi, Valentin vorbea la telefon pe un ton exasperant, trădând faptul că aflase vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ani, de tot ce-i fusese drag în anii din urmă. I se păru că ochii i se lărgise de un interes pur feminin. Deși trăsăturile îi erau parcă modelate cu iscusință de o daltă de artist, expresia feței o trăda că era tristă, iar ochii îi deveneau din ce în ce mai largi, semănând mai mult cu o amenințare. Privea cu interes maxim lucrurile care se perindau înaintea ochilor. Deodată simți în ea o întrebare mută; parcă cineva o întreba: ,, Ei bine, ai de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-i cunoască după bagajele pe care le aveau, după port sau chiar după fizionomie și exprimare. La un moment dat, în stația de autobuz apăruseră două persoane de sex diferit, trecuți de vârsta a doua, cu bagaje voluminoase ce-i trădau că sunt veniți de peste hotar. La sosirea unui autobuz, Carlina se urcă după cele doua persoane, iar instinctul nu o înșelase. Coborâse lângă o piață care avea la intrare scris cu majuscule „Piața Solnok”. În piață descoperi că erau numai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina. Când îl invită să rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și prietenos ca prima oară când o văzuse. Ea își mușcă buzele roșii ca petalele unui mac, iar ochii îi trădau stânjeneala provocată de situația delicată în care se afla. Era anotimpul în care se găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina plină cu flori, sufletul ei îi răspundea plăcut ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
surprinse ochii lui ațintiți spre fața ei, avea o privire cenușie și încețoșată. Niciodată nu mai întâlnise o privire așa de amară și de cenușie. Era ceva neobișnuit care nu-i făcea deloc bine. Nimic din toate acestea nu-l trăda că ar fi interesat de ea. Pur și simplu era mai bine zis un reflex bărbătesc. Carlina devenise curioasă și hotărâse de la început că era absolut necesar să-i cunoască secretele pe care le ascundea cu atâta grijă chipul său
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte frumoasă. Masa de joc era acum completă cu aceste personaje. Femeia era doar asistentă la masa de joc. Era surprinzător să joace cu cel mai influent om de afaceri al comunității. Se recunoscuseră imediat, dar nici unul nici altul nu trădă acest lucru. Jucase cândva biliard cu Cosmin când acesta din urmă fusese falimentat, iar Alin își luă revanșa în locul acestuia, reușind să-i recupereze pierderea fără a avea pretenția de a-i recupera de la prietenul lui pe viitor. Datorită acestei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor că dorea același lucru ca și el. - Ești un tip șarmant și plin de politețe. - Așa m-au învățat mama, tata, bunicii. Nu este deajuns să spui unui copil „Te iubesc” dacă nu știi cum să îl crești. Și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așadar, pentru această Panoramă ; entuziasmul și dăruirea organizatorilor au fost contagioase, antrenând publicul care - fapt fără precedent aproape ! - a fost majoritar francez. “i, ca un semn că această inițiativă trebuie continuată, un bun nivel al discuțiilor de după proiecții : foarte animate, trădând un interes real, nu o curiozitate de circumstanță (un domn mai în vârstă a venit să vadă toate filmele, deși pe unele le mai văzuse : Filantropica și Marele jaf...). Cred că nu e cazul să analizez la rece Panorama ; e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
drumul lui Nae. Cred că tu l-ai numit pe Nae suspendat între două epoci ale filmului românesc. Undeva între dinozauri și puști, se află Nae. Singurătatea lui în acest sens mi se pare splendidă. Și faptul că nu se trădează pe sine e admirabil. Nae are crezul lui artistic, are talentul lui cu totul unic și asta îmi place la el. Dacă lumea râde la film e foarte bine ! La fel de bine ca atunci când plânge la film. Plânsul are ceva mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]