9,812 matches
-
Nu mai pot. Capul ăsta parcă a înnebunit. Fac efortul de a mă târâ până-n fața oglinzii. Arăt ca o epavă: ochi injectați și duși în fundul capului, obrajii-mi sunt, când galbeni ca lămâia, când roșii ca focul, mâinile-mi tremură. Cine m-ar vedea acum, cine știe ce-ar mai crede. Dar, trebuie să merg până la capăt, trebuie să mă răzbun! O fi trebuind, dar chestia asta s-o facă altcineva, eu nu sunt în stare. N-aș fi crezut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prieten de-al dumnealui. Ori, chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății...!” “Tovarășa Apostol, vă rog să vă retrageți afirmația. Cum de vă permiteți să jigniți un întreg colectiv?” Dar EA bate cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur de parcă aș fi bote zat într-un râu înghețat. Ne-am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu aibă vreo contuzie. Tata strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere. Îmi scot telefonul și încerc să-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea multe sarmale și alcool. Sun acasă și îi spun fratelui meu ce s-a întâmplat. Analizele au ieșit bine, mama n-are nici o contuzie, dar va trebui să se în toarcă la control. Abia atunci observ că nu mai tremur. Ple căm către casă cu un taxi, șoferul ne spune că a fost un accident aproape de oraș. — Noi am fost în ăla, mă trezesc vorbind. Toți vecinii știu ce s-a întâmplat, vin să vadă dacă sun tem bine. Târziu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și suntem atât de tineri. — Gustarea! Hai, bă, că a venit gustarea! Sărim ca arși și o luăm din nou la goană, de astă dată pe câmpul de lângă podgorie. Gâză, gradatul de la anul trei, ne trântește în mâinile murdare câte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mergem cu ele acasă? întreabă Liviu. Adi nu răspunde sau, cel puțin, eu nu aud nimic. Asta doarme cu capul pe masă, cealaltă nu se poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul din ea. Ce-ar trebui să facem? întreabă Alexandra
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Asta doarme cu capul pe masă, cealaltă nu se poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul din ea. Ce-ar trebui să facem? întreabă Alexandra. Nimic, cu toții am trecut prin asta, răspunde Liviu. Ea nu, spune Alexandra serioasă. Niciodată. Adi intervine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se ridică, spu ne Liviu. Și atunci, fix în momentul ăla, îmi dau seama că, dacă mă lasă acolo, o să mor. Că nu o să mă ridic. Că o să zac acolo până când o să mi se oprească inima și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep să tremur din nou. Se dezbracă de geaca lui de piele neagră și mi-o așază pe umeri. Îmi cuprinde fața în mâini: Atunci hai să plecăm odată de aici, bine? Cezara Gheorghe Cartonașe Mi-am înfundat căștile-n urechi, am dat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rece. Aveam cheia; mi-o lăsase soră-mea când plecase în vacanță cu familia ei, așa că am intrat. Am făcut un duș, apoi mi-am făcut o cafea. M-am întins pe canapea și am băut-o încet. Ceașca îmi tremura în mâini și un dârdâit mi-a cuprins tot corpul. Îmi apărea obsesiv în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
astfel, îi era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit când ieșea cu tava pe care ceștile tremurau și zăngăneau. „Mâine e ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dată când era martorul unei nenorociri, simțind mai întâi un gol rece alunecându-i în stomac, apoi ridicându-i-se brusc în gâtlej, se stăpânea cu toate puterile să nu vorbească în acele clipe în care glasul i-ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima mai repede, se vâră în pat, tremură, trebuie să doarmă, nimic altceva nu are de făcut, trebuie să doarmă, totul o să fie bine, trebuie să lase prostiile, acum altceva este mai important. Al doilea cerc Ar vrea ca oamenii care n-au văzut-o niciodată și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le dă de lucru femeilor care nu-s în stare să-și țină bărbații. Ce-a fost la gura ei atunci a uimit-o întotdeauna, când își amintea. Nu numai că - atât de furioasă, încât abia se stăpânea să nu tremure - distrugea orice idee și vorbă pe care celălalt le spusese ori era pe cale să le spună, într-un ritm ce, gândea mai târziu, o făcea să se simtă ca paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își trage plapuma peste cap. Tremură ușor, de fiecare dată când povestește, doar la gândul nopților nedormite. Își pune întrebări a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte, simbolizează, fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care n-o mai trăise, de parcă s-ar apropia acum, în clipa următoare, sfârșitul, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primul război, groase, grele, mai toate ciobite la mutările fără număr dintr-un oraș în altul și dintr-o casă în alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la colțuri și pe margini, dar scrisul era întocmai cum și-l amintea: de formă arcuită, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când i se zvârcoleau niște ghiare sau colți de fier în stomac, dar nu întotdeauna în dreptul operației; sau când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau picioarele și trebuia, în drumul spre pat, să se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori să ceară ajutorul cuiva; sau, mai ales, când i se făcea rău, după orice fleac pe care îl înghițea și trebuia să se ducă la baie, chiar și pe picioare nesigure, să verse totul. Toate acestea puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele esențiale nici n-au fost rostite, erau mai mult de partea fiicei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]