7,731 matches
-
așteptai mai puțin, gata, aici se termină, e prea adânc și pentru vulcani, ele se ramificau într-o pânză de rădăcini tinere și suple, o țesătură mai deasă decât pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăia în comuniune cu grâul, în sala de cinematograf am văzut Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți tunelurile Brăilei luminate energetic de grâul de deasupra, încât și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pori gradul de uscăciune al Pământului, cu grija pe care frica de umiditate îi alertă instinctul vizualizat, în mărime direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu zicem! Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind peste tot cubulețele de carne injectate și presărate cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
utile. Vei găsi mai multe. Ar trebui să verifici în fiecare dimineață pachetele. Ridică un deget și mă întrerupse din a-l întrerupe. Continuă: Deseară, la ora... mă rog, cu un sfert de oră înainte de miezul nopții, du-te în tunelul prin care ați intrat în școală. Nu trebuie să fii însoțit decât dacă ții morțiș. Te vei întâlni cu niște prieteni și vei avea ocazia de a explica cum a murit Orande. Vei vrea, de asemenea, începând cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar dacă toate astea făceau parte dintr-un plan mai mare? Dacă trebuia sa mor aici, în subteran? Și totuși... putea să-mi facă felul de mii de ori în cabinetul său. Trecuserăm de ușa ce separa acea cămară de tunelul întunecat și slab iluminat, și făcuserăm primii pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și tot ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu încăpățânare în tunelul umed și teribil de mirositor. Deși se întorcea spre lumină pentru a vedea mai bine ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu încăpățânare în tunelul umed și teribil de mirositor. Deși se întorcea spre lumină pentru a vedea mai bine ce vroia el, mi-a permis și mie să-i analizez mai bine trăsăturile și îmbrăcămintea. Se întoarse după o secundă și spuse: Veniți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Profesorii, care știau, au dispărut. La fel se întâmplase și cu Arvon Mircea, iar elevii care nu au venit pentru a ne ajuta, își vor ține gurile, probabil, pentru că și ei au făcut parte din răscoala inițială. Intraserăm în acel tunel prin care am mers pentru a intra în școală. Oare unde mergeam? Ajungând în domul imens, lumina era ceva mai generoasă și îmi permitea să îmi dau seama că nu eram singuri acolo. Mai erau câțiva oameni, asemeni celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
erau mai sărace decât ale lui. Îi salută pe ei cum ne-a salutat și pe noi, dând din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo parolă de siguranță, am mers în continuare până la celălalt capăt al tunelului, intrând în cel la începutul căruia se afla o plăcuță aurie pe care se distingea un scris cursiv și elegant care vroia să însemne "Jad". Spre deosebire de culoarul de pe care am venit, acesta era de un verde crud, alternând câteodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un scris cursiv și elegant care vroia să însemne "Jad". Spre deosebire de culoarul de pe care am venit, acesta era de un verde crud, alternând câteodată cu pete mai închise la culoare, din care se desprindeau, din câțiva în câțiva metri, alte tuneluri. La un moment dat, am luat-o la dreapta, urmând un hol secundar ce cobora lin. După câteva minute, am dat de un alt dom, în care mai erau câțiva oameni care nu ne-au oprit. Altă gardă. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau o nebunie, ceva demn de capitolul SF, apoi mintea i se limpezi și se destinse. Înțelesese. Știi o cale, nu-i așa? Știi un tunel care dă în interiorul școlii, spuse el ca și cum ar fi spus numele unei mari minuni. Da. Știu o cale care dă în interiorul școlii. Știu mai multe, dar mă bazez pe una singură. De unde poți să știi drumul tunelurilor? Alea au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa? Știi un tunel care dă în interiorul școlii, spuse el ca și cum ar fi spus numele unei mari minuni. Da. Știu o cale care dă în interiorul școlii. Știu mai multe, dar mă bazez pe una singură. De unde poți să știi drumul tunelurilor? Alea au fost făcute înainte de guvernarea prezentă. Liceul a fost construit deasupra lor. Nici măcar nu ai de unde ști dacă tunelurile dau într-adevăr în liceu. Poate nici nu comunică. Ba comunică. Știi calea de alimentare cu hrană a cantinei? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o cale care dă în interiorul școlii. Știu mai multe, dar mă bazez pe una singură. De unde poți să știi drumul tunelurilor? Alea au fost făcute înainte de guvernarea prezentă. Liceul a fost construit deasupra lor. Nici măcar nu ai de unde ști dacă tunelurile dau într-adevăr în liceu. Poate nici nu comunică. Ba comunică. Știi calea de alimentare cu hrană a cantinei? Da. O știu. Bucătarii tot timpul o iau în jos, spre subsol pe scările alea ascunse, de la colțul dinspre vest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O știu. Bucătarii tot timpul o iau în jos, spre subsol pe scările alea ascunse, de la colțul dinspre vest al școlii, și primesc tot timpul pachetele prin lifturile speciale. Se duc tot timpul la subsol pentru că acolo școala comunică cu tunelul de aprovizionare. Ăsta e automat. Orice ar fi, sistemul ia pachetele dintr-o magazie și le aduce la subsol, unde oamenii le preiau și le pun în lifturi, iar din lifturi, în vitrinele cantinei. Dar nu e cam mic tunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tunelul de aprovizionare. Ăsta e automat. Orice ar fi, sistemul ia pachetele dintr-o magazie și le aduce la subsol, unde oamenii le preiau și le pun în lifturi, iar din lifturi, în vitrinele cantinei. Dar nu e cam mic tunelul? Adică... cum o să încăpem noi? Tunelul a fost făcut pentru ca utilajele mari să poată circula fără să fie nevoite să înfrunte aglomerația de la suprafață. Nouă ni se va părea imens. Ăsta e drumul pe care-l vom lua ca să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Orice ar fi, sistemul ia pachetele dintr-o magazie și le aduce la subsol, unde oamenii le preiau și le pun în lifturi, iar din lifturi, în vitrinele cantinei. Dar nu e cam mic tunelul? Adică... cum o să încăpem noi? Tunelul a fost făcut pentru ca utilajele mari să poată circula fără să fie nevoite să înfrunte aglomerația de la suprafață. Nouă ni se va părea imens. Ăsta e drumul pe care-l vom lua ca să intrăm în școală. Pricepi? Da, pricep. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
clădire mică, dărăpănată, invadată de buruieni și iederă. Aproape că nici nu se vedea culoarea cărămizilor, ci numai frunzele și tulpinile ierburilor care au fost lăsate să crească în voie și care încercau să acopere intrarea în rețeaua subterană de tuneluri care exista de mai bine de două decenii. Deși părea destul de masivă, structura clădirii era firavă, căci plantele, încercând să-și caute suport pentru a se înălța și mai mult, pătrundeau chiar și printre cele mai fine crăpături ale zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suportabil. Poate mă obișnuisem eu, dar i-am văzut și pe ceilalți că respirau mai ușor acum decât cu câteva minute mai înainte, când se fereau să se apropie de intrare. Încăperea în care ne aflam avea forma unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fereau să se apropie de intrare. Încăperea în care ne aflam avea forma unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime acoperită cu blocuri de piatră finisate și cu plăci de beton. Tunelurile nu erau săpate în stâncă, asemănătoare celor din minele ce se afundă în munți, ci aveau formele lor proprii, pereții fiecăruia fiind acoperiți cu materiale diferite. Pereții unuia erau de un albastru deschis. Alții erau ca verdele smaraldului. Unii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]