7,855 matches
-
tranmite colegilor anumite mesaje: așezarea palmei pe frunte (durere de cap provocată de limbajul abstract), ducerea arătătorului dintr-o parte în alta a gâtului (neputința de a mai asculta), rotirea arătătorului în dreptul tâmplei (nebunie), lovirea cu podul palmei peste frunte (uitare), ,,V"-ul realizat prin deschiderea degetelor arătător și mijlociu (victorie). Elevii pot dezvolta propriile embleme în vederea facilitării comunicării și construirii identității membrilor clasei. De exemplu, impresia favorabilă despre un profesor nou poate fi transmisă celorlalți cu ajutorul gestului ,,OK", substituind astfel
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dar și subtilă, ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: ...Amintiri scăpate de mult din cușca minții Și-ascunse-n codrii putrezi ai uitării Vin înapoi momite de holdele căinții Și-abia răzbat prin sita de zile-a-nstrăinării. Le-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
unei distanțări critice față de idealul filosofic, datorită instrumentării unor interese mai curând sociale, politice și, în general, culturale. Potrivit scenariului artei conceptuale, estetica "moare" subit fiind îngropată sub un discurs mai responsabil aplicat, reflectând nevoile teoretice ale unor comunități artistice. "Uitarea esteticii" are loc pe fondul transformării practicii artei contemporane în direcția unei practici sociale și culturale. Pe fondul inserției teoriei în câmpul social, al infuziei politice de context și al instrumentalizării artei în scopuri extraestetice, estetica este eficient înlocuită de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contaminării pedigriurilor culturale la întâmpinarea cu cea mai largă deschidere a bogatei diversități pe care și-o permit. Căci, dacă unele tradiții artistice locale sunt maleabile și se adaptează noilor influențe, altele se dovedesc a fi inadecvate și cad în uitare. Și aceasta deoarece selecția culturală acționează ca și în procesele chimice, dezvoltarea evolutivă fiind dependentă de radicalii liberi, iar deviațiile temporare de la normă putând cauza mutații ireversibile cu consecințe profunde asupra organismului cultural. În aceste condiții, constată Weintraub, pentru ca actul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
că e un drum care merită să fie umblat până la bătătorire: el însuși a umblat cu bine pe drumul respectiv, el însuși a beneficiat de îndrumare, iar recompensa pentru efortul de a salva adresa de la Coatesville de dispariția în regimul uitării constă în fiecare dintre noi, cei care îl citim, cei care îl citim pe Chapman, cei care dăm viață și suflu criticismului retoric de factură etică, moștenirea simbolică pe care ne-a lăsat-o. Dar, mai multe despre orientarea etică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
călătorii cu unchiul; Bacăul și Bacovia; cuferele mereu pregătite: primul spațiu al exilului; intrarea la liceu; „alegerea” între „uman” și „real”; „alegerea” forțată, prima injustiție resimțită; „antagonism instituțional”; „munca voluntară”; parcursul școlar; o mică utopie: cooperativa; unchiul protector; învățarea românei, uitarea ebraicii; schimbări în ștetl; lecturi și filme; filozofia; culturile „exotice”; acordeonist la nunți; cuferele: prima bibliotecă personală; lecții particulare de ebraică; refuzul iudaismului ortodox; Târgu-Neamț, Ierusalimul României; cum s-a sfârșit: comunismul, nu Holocaustul; un ștetl se adaptează la regimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
presupusa continuitate antisemită între legionarism și operă; viziunea simplistă asupra lui Eliade; o înțelegere mai complexă; Grupul Eranos, influența lui Scholem asupra lui Eliade în problema Cabalei; cota lui Eliade astăzi; Culianu și Eliade; declinul influenței lui Eliade, declinul „metanarațiunilor”; uitarea voluntară a lui Eliade și Culianu la University of Chicago; din nou despre declinul influenței lui Eliade; nu există o conspirație anti-Eliade; întâlnirea cu Ioan Petru Culianu; de la afinități elective la fraternitate; întrebările lui Culianu despre Eliade; Idel și Culianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
m-am dus. Am fost tot la unchiul meu, i-am relatat cum stau lucrurile, iar el a mers să vadă ce se întâmplă. Și a aranjat-o și pe asta, așa cum mă și așteptam. Deci nu era vorba de uitare, nici măcar de neglijență, ci de siguranța mea că totul se rezolvă. Și așa, în primul sau în al doilea an de liceu, în al doilea an, cred, în clasa a IX-a, a trebuit să decid între „uman” și „real
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la vârsta de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un „gând purtat de dor” ce-i absoarbe 15 ființa muritoare până la uitarea de sine, starea ce precede „accesarea” celor trei „stări” specific eminesciene: somnul, pacea, echilibrul ). Cât privește opinia despre „talentul de versificare” ca incident al tinereții, a se vedea tot în cercetarea mai sus citată comentariul la declarația de la vârsta de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cioară; * toană, Ioana, mei, aviație, iau, iubitoare, mie, piatră, purtarea, aveau; * fiu, a treia, i-au spus, treisprezece, detaliu, amândoi, ți-au spus, remediu, tăiere; * auriu, noaptea, nouă, câine, copiii, carieră, i-a lăudat, scriitor, băiat, aveai, înscriere; * prea, adiere, uitare, doină, biet, seară, plăpumioară, miel, alcool, vulpoi, atenționat; * înfiere, fereastră, suspiciune, bomboană, rescriere, treabă, arămie, creier, miime; * miere, mioare, aseară, lupoaică, aviație, întoarce, zău, știau, câine, aveau, descopereai; * Ionuț, vei, de-al nostru, argintie, al doilea, băieții, trebui, aceea, pâine
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
atenționat; * înfiere, fereastră, suspiciune, bomboană, rescriere, treabă, arămie, creier, miime; * miere, mioare, aseară, lupoaică, aviație, întoarce, zău, știau, câine, aveau, descopereai; * Ionuț, vei, de-al nostru, argintie, al doilea, băieții, trebui, aceea, pâine; * nou, noutate, campioană, admirație, nouăsprezece, dai, noutate, uitare; * teamă, tăia, vii, creier, amândouă, mi-ai spus, foarte, alergie, uitat, viitor, Radiodifuziune; * oare, maladie, laudă, cuiva, îndreaptă, arămiu, eliberează, cafeaua, ai; * știi, amiciție, prietenoasă, mie, alergie, vioară, zmeoaică, perpetuu, stilou, imposibilului; * plictiseală, imaginație, covoare, două, aceiași, toată, vrei, aer
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dar și spiritul ludic al tineretului) este de înțeles, dar ce ne facem cu destructurarea și chiar disoluția codului ortografic pe care l-am învățat și pe care riscăm să-l deformăm, să-l neglijăm și chiar să-l dăm uitării? Pericolul nu este atât de mare, desigur, până când nu vom începe să redactăm în acest fel și corespondența obișnuită sau, de ce nu, și articolele jurnalistice și științifice. Chiar dacă o astfel de evoluție nu va avea loc, câți dintre noi vor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
al II-lea a dispus arderea și dărâmarea edificiilor. La distrugerea de către om a vestigiilor, s-au adaugat numeroase jafuri (statuia lui Zeus a fost dusă la Constantinopol), furia naturii (cutremure, inundații, alunecări de teren) care, împreună, au așternut liniștea uitării, peste un univers sportiv ce a impresionat Antichitatea, până în secolul XIX, când omenirea redescoperă o parte din valorile sale educaționale. Jocurile Herei În Antichitate, Jocurile Olimpice se adresau doar bărbaților, dar societatea greacă nu excludea exercițiul fizic din viața femeilor. Astfel
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
anchetarea persoanelor suspecte, audierea de martori și alte activități specifice urmăririi penale. Iar dacă la început, pe fondul revoltei unanime a oamenilor față de uciderea copilului, informațiile cu ipotetică valoare pentru elucidarea cazului au fost numeroase, odată cu trecerea timpului și așternerea uitării sau a indiferenței, acestea au devenit tot mai rare și inconsistente, pentru ca, după vreo șase luni, să nu mai apară. Abia atunci, s-a decis retragerea ultimului ofițer din Direcția a VI-a, respectiv, a subsemnatului. Dar noi, anchetatorii, am
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
făgăduinței. În compartimentul nostru, mai e o persoană, un funcționar din Constantinopol, ce merge în delegație la Berlin. Pe un genunchi o are pe Sănduța, pe altul pe Ursulică, bunul ei prieten, care e radios că nu a fost dat uitării. Discutăm mult despre agricultură. În Turcia starea agriculturii e slabă, iar despre agricultura noastră în special despre solul nostru, toți turcii au o părere din cele mai bune. Încerc să-l aduc pe calea adevărului. Bogăția noastră de pe vremuri în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
spune cinic, în acest moment, că nimeni nu o mai poate salva. Cuvintele dor, cuvintele ucid, dar cuvintele pot să și vindece. Voi folosi această valoare terapeutică a cuvintelor pentru a spune: „A fost o proastă inspirație, o clipă de uitare, un moment de neatenție redactarea acelui text”. Retrageți-l, Stimați semnatari, de urgență, și vi se va ierta derapajul populist ! Vă mulțumesc ! (Declarație politică, octombrie 12, 2011, Parlamentul României) Dezbatere publică la Palatul Parlamentului Sala Grupului PDL din Camera Deputaților
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
înaintea accidentului cardiac, în timp ce interpreta Sonata lunii de Beethoven. Un DVD, intitulat „Artiști legendari fără rival în rare imagine filmate cu sunet“, este disponibil din 2006. Anul în care criticul Grigore Constantinescu l-a scos o clipă pe pianist din uitarea românească. Asemenea altor mari artiști decizia de a rămâne în Occident, luată în 1958, în cursul unui turneu în Franța și Anglia, i-a permis o împlinire imposibilă în lumea din care plecase. E suficient să citești memoriile pianistului Dan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pare într-adevăr, în aceste condiții, ceea ce spun scepticii: o nouă manipulare, o nouă perdea de ceață, o diversiune. Doar dacă informatorii rămași nu vor fi atât de invidioși pentru respectul pe care cei demascați și l-au recăpătat, prin uitare, generozitate, nepăsare, încât să declanșeze o epidemie de autodezvăluiri și defecțiuni. Firește, într-o asemenea primejdie, nu cred. Ce are de făcut societatea civilă, presa, noi toți, în fața unei asemenea stări de fapt? Mă refer la cei optzeci, sau patruzeci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
politice ale secolului XX, datorată lui Stéphane Courtois*, și răsfoită, cu nerăbdare, mai întâi la paginile de bibliografie, mă aruncă într-o stupoare nevindecată, iată, de peste zece ani. În general, nu mi-am explicat niciodată cum se petrec excluderile și uitările în viața intelectuală, la noi sau aiurea. Dar cum s-a petrecut excluderea din viața intelectuală franceză și uitarea marelui sociolog Jules Monnerot ar fi meritat demult o cercetare amplă. Îmi dau desigur seama că asta sună a lapalisadă: dacă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
aruncă într-o stupoare nevindecată, iată, de peste zece ani. În general, nu mi-am explicat niciodată cum se petrec excluderile și uitările în viața intelectuală, la noi sau aiurea. Dar cum s-a petrecut excluderea din viața intelectuală franceză și uitarea marelui sociolog Jules Monnerot ar fi meritat demult o cercetare amplă. Îmi dau desigur seama că asta sună a lapalisadă: dacă această cercetare amplă i s-ar fi dedicat, ce fel de excludere ar mai fi fost aceea? Fiindcă aici
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
aceea? Fiindcă aici e vorba chiar de așa ceva: o excludere totală, desăvârșită, care nu lasă nicio urmă, ca o crimă perfectă. Cu excepția Monicăi Lovinescu (care îl invocă, probă de firească deși rară onestitate intelectuală, dar și de disperată luptă cu uitarea lipsită de onestitate, în aproape fiecare din cele șaisprezece volume ale domniei sale, aflate în biblioteca mea), nu am întâlnit numele lui Jules Monnerot nicăieri. În nicio blibliografie, niciun indice de nume, niciun paragraf al nici unuia din sutele de volume citite
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fost, cu siguranță, decât el. Iar aici e foarte greu de găsit o explicație. Finalmente, desigur, conform adevărului psihologic foarte subtil, că mai greu este de iertat răul pe care l-ai făcut, nu cel care ți s-a făcut, uitarea o dată instituită nu a mai putut fi reparată și s-a perpetuat, de la an la an, de la generație la generație, de la carte la carte. Sigur, s-a găsit și un alibi pentru pedeapsa asta: debutând pe scena intelectuală și politică
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
rezultantă a unor procedee sintetice cumulative capabile să absoarbă orice multiplicitate, capabile să mântuie contradicția de la nivelul fiecărui sector noetic în parte. Dacă succesul științelor și aventura cunoașterii exterioare au putut face ca reflexivitatea și determinările ei să cadă în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe propria experiență luată global și pe fragmentele acesteia luate separat. Fenomenologia a venit în întâmpinarea acestei tendințe și, urmărind întemeierea filosofiei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sinucigași de după revoluție, familii mortificate, morminte fanate sau, dimpotrivă, încă bine îngrijite, fotografii, discursuri politice în preajma Crăciunului, rugăciuni ritualice, lacrimi și lumânări aprinse oficial sau individual, o memorie înghesuită și limitată (împestrițată cu boabe de neghină), dar mai cu seamă uitarea ce se așterne peste orice fel de eveniment istoric atunci când un popor nu are conștiința renașterii sale - sau când lasă această conștiință să se ofilească și să se stingă. Poate că revoluția din decembrie 1989 a devenit orfană, de fapt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]