7,838 matches
-
din cauza insultei indirecte pe care o sugera, ci datorită legământului des repetat al Vânătorului de a „încerca totul de două ori“. Omul ca un urs, cu aplecarea lui infailibilă către lucrurile clare, întrebase, De ce de două ori?, la care domnul Vânător replicase cu disprețul ușor dat de secolele sale de bună educație: — O dată ca să vezi dacă-ți place. De două ori ca să vezi dac-ai avut dreptate. Ha-ha! a hohotit ursul. Șmechere de două ori! Răcnetul său eclipsase de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușor dat de secolele sale de bună educație: — O dată ca să vezi dacă-ți place. De două ori ca să vezi dac-ai avut dreptate. Ha-ha! a hohotit ursul. Șmechere de două ori! Răcnetul său eclipsase de-a binelea rictusul elegant al Vânătorului. Ursul se numea Peckenpaw. Cei din K îl știau drept „Cale-Bătută“ Peckenpaw. Spunea povești pe care nimeni nu le punea la îndoială: era prea masiv ca să-l acuzi că le înflorește. Istorisirile lui erau pline de legende din bătrânul Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vremea când îndoise pușca lui William Bonney și o înnodase cu mâinile goale - povești despre goana după aur prin tot felul de orașe miniere, unde bărbații erau bărbați, iar femeile erau recunoascătoare. Dar la momentul sincopei îl plictisea pe domnul Vânător cu povestea lui preferată, spusă deja de o mie de ori, care era unul din motivele poreclei de „Cale-Bătută“. Povestitul repetat, obsesiv, era celălalt. Cale-Bătută Peckenpaw își petrecuse cândva secole din viață hăituindu-l pe corespondentul american al lui Yeti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cap și nu mai ieșea de acolo. Odată am visat că mi-o pusesem cu el... cu ea. Iisuse, ce lupte-au mai fost! Te-ar fi rupt în două, pă puțin, domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mormânt, el a dat din cap, a plecat și atunci m-am întors ca să pun mâna pe pușcă. NU MAI ERA ACOLO. O mutase de cealaltă parte a focului. Mamă, ce deștept mai era! Și-ți mai zic ceva, domnule Vânător stilat. Poate că nu l-am prins pe ticălos, dar el m-a făcut mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când se holba la mine. PRINDE-MĂ DACĂ POȚI. înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a sărit brusc în picioare, rotindu-și brațele ca o moară și strigând: VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el, hai acum să încercăm din nou, da? Domeniul de interes? Fețele așteptau. Vultur-în-Zbor, amețit și încurcat, spuse, fără să știe de unde-i venise gândul: — Grimus. E Grimus. Ah! exclamă O’Toole, neștiind ce să mai zică. — Țț, țț, spuse Vânătorul. Din nefericire, ai darul de a atinge anumite puncte sensibile. Noi nu vorbim prea mult despre... despre asta pe-aici. Fețele păreau îmbufnate. Dacă O’Toole ar fi recurs acum la violență, Vultur-în-Zbor n-ar mai fi avut nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să vorbim despre Grimus. îmi plac basmele. Se spune că nu ținea la băutură, anunță o voce serioasă. Toată lumea râse. — Se spune că era bun la jocuri, zise o altă voce și râsetele se întețiră. — Se spune că era un vânător pe cinste, zise Peckenpaw și provocă un al treilea val de hohote. Vultur-în-Zbor spuse: — Domnilor, zău că nu-i nevoie să faceți haz pe socoteala mea. Sunt de bună-credință. Și aș vrea să mă stabilesc aici. — Cel puțin acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că mi-a rupt piciorul, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că mi-a rupt piciorul, fir-ar al dracului. Acum cel puțin nu va mai trebui s-o fac. Vultur-în-Zbor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
venea? Era vreun fel de insultă? Era ca și cum ea - sau altcineva - nu prea voia să-l lase să se stabilească în K. Simți cum îl cuprinde un val de rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar în mod explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul îi povestea lui Peckenpaw: — Oraș de ignoranți. Dacă vrei să-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să violezi măgari. în felul ăsta supraviețuirea face din noi toți niște lași. Peckenpaw zise: — Ha? — N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckenpaw: — Oraș de ignoranți. Dacă vrei să-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să violezi măgari. în felul ăsta supraviețuirea face din noi toți niște lași. Peckenpaw zise: — Ha? — N-ar fi trebuit să fie așa, spuse Vânătorul. — Ha? a repetă Peckenpaw. — Cale-Bătută, începu Vânătorul, de ce-ai venit pe insulă? Peckenpaw medită grav asupra întrebării. Apoi răspunse: — M-am obișnuit să fiu viu. PATRUZECI Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să violezi măgari. în felul ăsta supraviețuirea face din noi toți niște lași. Peckenpaw zise: — Ha? — N-ar fi trebuit să fie așa, spuse Vânătorul. — Ha? a repetă Peckenpaw. — Cale-Bătută, începu Vânătorul, de ce-ai venit pe insulă? Peckenpaw medită grav asupra întrebării. Apoi răspunse: — M-am obișnuit să fiu viu. PATRUZECI Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vina. Vina să cadă asupra cui trebuie, asupra locatarilor rămași în viață în casa morții, asupra ei, mormânt zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el. Acum poate că vom înceta să mai mințim. Cale-Bătută Peckenpaw i-a aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucrurile. Privirea lui plictisită s-a transformat în panică atunci când Puștiul De-Două-Ori și-a cuprins brusc capul în mâini și s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care ajunsese să depindă de statutul lui. Se sincronizase cu Puștiul De-Două-Ori și adoptase o anumită atitudine de detașare elegantă, cinică față de K, ce reprezenta o parte a acestui rol. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu se putea adapta noilor realități ce-l năpădeau, a dovedit contrariul. Peckenpaw l-a văzut păbușindu-se în față, i-a văzut capul lovindu-se de podea și nici strigătele, nici zgâlțâielile nu l-au putut ajuta cu nimic. Sfârșitul Vânătorului a fost cel mai rapid dintre toate. Cale-Bătută Peckenpaw își ieșise din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lovindu-se de podea și nici strigătele, nici zgâlțâielile nu l-au putut ajuta cu nimic. Sfârșitul Vânătorului a fost cel mai rapid dintre toate. Cale-Bătută Peckenpaw își ieșise din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului. Cineva e de vină, spuse către toți cei din încăpere. Cineva o să plătească pentru asta. în curând. A dus trupul Vânătorului pe brațe până la ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului. Cineva e de vină, spuse către toți cei din încăpere. Cineva o să plătească pentru asta. în curând. A dus trupul Vânătorului pe brațe până la ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
situație să fie comemorat printr-o serie de clișee. Elfrida s-a dat la o parte de la capătul mormântului și l-a apucat de braț pe Vultur-în-Zbor. Irina Cerkasova privea mânioasă. Cale-Bătută Peckenpaw stătea aplecat gigantesc deasupra mormântului lui De-Două-Ori Vânătorul, ca un goliat tragic jelind pierderea davidului său. N-ar fi fost în stare să găsească cuvintele care să exprime ceea ce simțea, dar devenise conștient de faptul că, dincolo de glumele și insultele pe care și le aruncaseră de obicei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]