6,854 matches
-
mult și bine învârti ca o sfârlează între degete universul său întreg în globul orb al adâncurilor, toate se pot. Sufletul meu singur nu e în stare să audă și să priceapă scârțâitul fantasmagoric cu care timpul întoarce, din fundul veșniciei, cheia colosală și ruginită a făpturii... Cred că fiecare în lumea aceasta este împins înainte de soarta sa și că fiecare joacă un rol oarecare, fără să o știe, în marea comedie a veșniciei... Societatea are oferte generoase, însă de multe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fantasmagoric cu care timpul întoarce, din fundul veșniciei, cheia colosală și ruginită a făpturii... Cred că fiecare în lumea aceasta este împins înainte de soarta sa și că fiecare joacă un rol oarecare, fără să o știe, în marea comedie a veșniciei... Societatea are oferte generoase, însă de multe ori legate doar de ceea ce este necesar nouă ca să devenim ceea ce-i trebuie ei. Este un soi de convenție paradoxală, la care participăm, care ne folosește în mare măsură, dar care introduce și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În ceruri...” Dar, Doamne! Și noi suntem acum În cerurile mărginașe care deschid calea spre Împărăția ta!!! Sentimentul ne copleșește, simțim o căldură benefică prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus, tot mai sus, spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o 226 săgeată neagră și iute, spinteca văzduhurile largi cu croncănitul ascuțit și flămând... Pe alocurea, arbori uriași, a căror bătrânețe șubredă nu se putuse Împotrivi vijeliei, zăceau răsturnați la pământ În toată nemăsurata lor lungime și cu trunchiuri pentru veșnicie adormite și cu crengi hrentuite În prăpăstioasa lor cădere, iezeau scoborâșurile Încă umede și lunecoase ale colinei... S-a Întunecat și jocul de lumini al firmelor multicolore devine irezistibil. Vaporașe rapide fac legătura Între cele două maluri sau manevrează În susul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de prezicător și prevede sfârșitul lumii, care va avea loc cu certitudine. Oamenii mor loviți de un fel de epidemie care îi adoarme pe toți. La sfârșit supraviețuiesc doar Karen și grupul ei de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între ele o relație tensionată dureroasă. Veșnicia nu este ceva ce așteaptă sau care se află undeva departe în timp. Este o prezență continuă, desemnînd marea legitate ce face inteligibilă orice evoluție în timp. O presupunem constant, fie că privim în urmă, fie că înainte. Fraza lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
justă. Fiindcă acea mare legitate nu e de mai mică importanță pentru strădania de a înainta decît privirea noastră retrospectivă; amintirea trecutului determină ceea ce putem face în prezent ca să pregătim viitorul. Humorul nu consideră realitatea ca pe o decădere din veșnicie, ci o priveliște tocmai ca pe un fragment dintr-o curgere eternă. Humoriștii lui Kiekergaard privesc romantic lumea, în amintire, ca pe o lume de vis, prin care putem uita existența temporală ce se scurge neîntrerupt. Există însă o legătură
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
pierdută, București, 2001. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, În așteptarea unui debut, L, 1996, 34; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, II, București, 2001, 77-78; Daniel Cristea-Enache, Sticla vrăjită, ALA, 2002, 608; Eugen Simion, Debutul unui prozator, „Cotidianul”, 2002, 170; Nicolae Bârna, Veșnicie regăsită, VR, 2002, 10-11. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Voica și Dumitra Nici cu coșul nici cu litra? Precupeți de har și nimb? Marfa asta nu-i pe schimb. Prin petala de opal Se strevede un cristal Și-ntr-un sâmbure de ceață. Strânsă-n tainele de viață. Încolțește veșnicia. Asta ți-e bijuteria. Puică, ouăle matale Nu le capeți pe parale. Că sunt lucruri geniale (...) Dar, cu sau fără semne ori semnale, cu sau fără debuturi promițătoare, poezia ideologică, realist-socialistă își va continua încă o bună bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
observă în concentrarea unei experiențe în cadrul imagisticii legate de oameni (iconografia ortodoxă). În mâini stau întotdeauna semnele puterii, bastonul, pana - ca simbol al adevărului, și imaginea copacului din palme abundă în mitologii, drept simbol pentru forța vitală, fie sub forma veșniciei și mișcării apei, fie sub forma unor brațe ridicate în aer (la egipteni Ka, două brațe ridicate în aer întruchipează forța intelectuală și spirituală cu care se naște orice ființă, cu o putere fermă și binevenită). Relația mâinilor cu o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Lumina creștinului, martie 1932, pp. 157-159. 996 Ibidem, septembrie 1934, pp. 156-157. 997 Ibidem. 998 Institutul..., p. 4. 999 Iată ce scria preotul pal despre moarte monseniorului Gabor: "Miercuri, 19 februarie 1936, pe la orele 14.30, a trecut în lumea veșniciei. Întors la Iași la 24 dec. trecut, de la Congresul studenților catolici de la Blaj, s-a simțit indispus... Medicii chemați n-au dat de urma bolii... Analizele și radiografiile făcute nu remarcau nimic deosebit... Marți, 18 februarie, cinci medici cercetându-l
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul inexprimabil al veșniciei. Poate tocmai de aceea cartea pare să fie atât de intens de taină. De la prima pagină Timothy ne spune că e deja bătrân, în 1992, dar a izbutit să se întoarcă în trecut, întrucât O zi trece-n alta, însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cunoașterii cosmice (Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoștințe-știință, cum vom întâlni la greci, la șerpii lui Asklepios. Faraonii egipteni utilizau cobra emblematică și cea precosmogonică. Aceasta din urmă simboliza timpul, întinderea, lunecarea, aparenta somnolență și mișcarea bruscă a lui, dar mai semnifica și ananta, absența timpului sau veșnicia, cum scrie Eminescu în Scrisoarea I: Acestor contrastante accepții privind mitul șarpelui în antichitate, și unele întâlnite și la șarpele egiptean Kneph, considerat divin și binevoitor, li se mai adaugă dragonii chinezi: balaurii folclorici, șarpele casei-prezent în mitologia africană dar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doliu la trăsură, dar i s-a interzis, neiertându-i-se originea modestă și parvenirea în lumea aristocratică. Suferința cauzată de pierderea amantului regal a făcut-o să mai reziste doi ani, după care l-a urmat și ea în veșnicie. Cai Zong / Jadeita cea Mare (1625-1645) Conduși de Nuerhachi, manciurienii au cucerit mai multe ținuturi din China de Nord-Est și au constituit un stat în perioada 1616-1621. Ambiția lor de a se extinde și de a cuceri capitala s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă definitiv. Cultului rațiunii îi succede cel al emoției. Regulile sunt înlăturate în numele libertății artei. Perimată, noțiunea de veșnicie a Frumosului este detronată de visul pentru un teatru național în care o societate își va citi identitatea prezentă, adică în care clasa în evoluție, burghezia, se va putea privi. Interesul pentru ceea ce este particular depășește căutarea a ceea ce este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gustul publicului Revendicând, cu două secole înainte de Hugo, libertatea scriitorului față de modele, Lope de Vega vrea să elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
cumplită În care vor fi judecați cei vinovați... Nu-ți umple inima cu lungimea anilor. Ei văd durata vieții asemenea unui ceas. Lângă omul rămas după debarcare (moarte) sunt puse greșelile sale ca o movilă; și aceasta este, Într-adevăr, veșnicia. (Merikara, 51.57) Astfel, viața devine În Întregime o slujire divină Împlinită de fiecare, pentru că fiecare deține personalitatea sa morală, iar ritul - care este public - Își pierde sacralitatea mecanică: „Este mai bine primită virtutea celui drept decât boul celui nedrept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte umană În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omului, a fost decapitat un zeu, al cărui nume nu este menționat. Textul lui Berossos afirmă explicit că, astfel, se obține „o ființă rațională, participantă la conștiința divină”. 6. Limitele concepției despre divintc "6. Limitele concepției despre divin" a) Absența veșniciei Nemurirea zeilor, adică ideea că viața lor nu se va sfârși niciodată, se află În acord perfect cu un alt punct al doctrinei sumero-akkadiene conform căreia zeii au avut un moment de Început În timp. Cu alte cuvinte, zeii mesopotamieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care Îl apropie de Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a „Zeului Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne afla În faxe "Zeul Anonim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoana celui mai mare reprezentant al ei, devine cu precădere un rit privat, cu scopul de a-l purifica și a-l mântui pe credincios, care, prin el, Într-un avânt de pietate personală, se poate recunoaște ca „renăscut pentru veșnicie” (CIL, VI, 510 din 376 d.Hr.). În sfârșit, În practica taurobolului, care În Grecia are un ecou slab, cercurile romane aristocratice din ultimii ani ai secolului al IV-lea Își vor găsi una dintre expresiile privilegiate ale Îndârjitei lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acoperită cu aur; aceasta se găsește În Gimle („Adăpostul Focului”): acolo vor sta șirurile de viteji, și se vor bucura de o fericire veșnică (trad. după Mastrelli, 1951). Odată cu Încheierea noului ciclu, Începe unul nou și totul ia forma unei veșnicii dinamice. În religia indo-europeană, zona sacrului și a suveranității (Înțeleasă aici nu În sens militar) era guvernată În mod egal de două divinități majore, foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]