8,047 matches
-
rotunjimii pământului și le-a expus sub ce nume și sub ce semne cele 345 de stele trec de la răsărit la apus, ca să se apropie sau să se depărteze de polul ceresc. Vezi ce plăcere (este) ca niște oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puțin răgaz de războaie. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poziția cerului, pe altul proprietățile ierburilor și ale arbuștilor, pe acesta studiind creșterea și scăderea Lunii, pe celălalt observând eclipsele
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
face referire la originea locuitorilor din zonă, dar menționează și o altă posibilă sursă de proveniență a lor. Este un document prin care Radu Mihnea dăruiește lui Dumitrachi Cantacuzino satul Frăsinetul, învecinat cu Vutești, fost sat domnesc, cumpărat de Mihai Viteazul. Satul Vutești aflându-se în vecinătatea orașului Cornățel, unde principala ocupație era negusoria, de pe urma căreia oamenii strângeau averi frumoase, a fost cumpărat de „Ianiu, feciorul Cornei de oraș de Cornățel”. Documentele menționează faptul că, Ianiu cumpară, la 16 decembrie 1631
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
și Făurei), Pr Tănăsoiu Adrian (paroh Sf Pantelimon, Ilfov), Pr Olteanu Alin Cristian (paroh Răzvani și Fiumicino, Italia), Pr Toma Gabriel (paroh Plevna), Pr Țiței Emil (paroh Independența și Vișini), Pr Florescu Laurențiu (paroh Ștefănești), Pr Radu Cristian (paroh Mihai Viteazul și slujitor Sf Anastasia, Călărași), Pr Țițeică Florin (paroh Frăsinet), Cântăreți bisericești cu „școală” Radu Gheorghe (cântăreț în Plevna), Radu Ion (cântăreț în Nucetu), Oprea Ionuț (cântăreț în Lupșanu), Stoian Constantin (cântăreț în Plevna), licențiat în teologie, Licențiați în teologie
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
din 1917 în magazia familiei Constantin s-a depozitat făina trimisă de Crucea Roșie din Statele Unite”"[3]. Bacalaureat al Liceului Știrbei Vodă din Călărași și licențiat al Facultății de Teologie din Chișinău, promoția 1936. Căsătorit cu Maria Barbu, din Mihai Viteazul, fiica lui Tache și Alexăndrina, de profesie boiangii-piuari. Au avut o fată și 5 băieți. Este hironit diacon la 22 februarie, iar preot la 28 februarie 1937 de Episcopul Tomisului, Gherontie Nicolau. În anii vitregi ai războiului iar mai apoi
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
de locuitori (1122 de bărbați și 1109 femei). În 2002, populația scăzuse la 2228 locuitori, dintre care 1110 bărbați și 1118 femei, densitatea fiind de 63,3 locuitori/km2. Toponimul Pucheni derivă de la numele căpitanului Pucheanu din oastea lui Mihai Viteazul, care pentru vitejia lui și a oștenilor lui secui au fost împroprietariți in această zonă. Prezența voievodului în această zonă este reală deoarece a construit o biserică în satul vecin Bărbuleț. Mihai Viteazul a dăruit moșii familiei ciobanului Ploaie întemeind
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
numele căpitanului Pucheanu din oastea lui Mihai Viteazul, care pentru vitejia lui și a oștenilor lui secui au fost împroprietariți in această zonă. Prezența voievodului în această zonă este reală deoarece a construit o biserică în satul vecin Bărbuleț. Mihai Viteazul a dăruit moșii familiei ciobanului Ploaie întemeind orașul Ploiești. Cercetătorul dr. Mailat a consemnat într-un articol că rădăcina Puch, conform unui dicționar german înseamnă scobitură sau găvan, deci Pucheni este o așezare situată într-o scobitură. Primul munte de lângă
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
scobitură sau găvan, deci Pucheni este o așezare situată într-o scobitură. Primul munte de lângă Pucheni se numește Găvana, de la cuvântul ”găvan”. Mare parte din locuitorii comunei, mai puțin din satele aparținătoare, sint la origine secui din oastea lui Mihai Viteazul, rămași aici dupa incetarea luptelor - vezi nume ca Hoaghea, Boroșoiu, etc, care nu se găsesc in alte localitați. În satul Vârfureni au fost descoperite urmele unei așezări datând din Epoca Bronzului. Satele sunt atestate documentar încă din secolele trecute: Pucheni
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
corăbii sau alte vase și plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită și decimata în nenumărate lupte duse de domnitorii Moldovei (Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ion Vodă cel Viteaz (Cumplit)), până la trecătorile de la Vadurile Dunării, Șiretului sau Prutului. Așa se face și se știe sigur că Petru Rareș, la venirea a doua oară la domnie 1541 februarie 9 cu ajutor turcesc, așa cum arată D. Almaș, “ trecută pe la schela Galaților
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
fiindcă este îndurător și drept, foarte veghetor și darnic, bine încă (prosperoso de la persona) pentru vârsta lui, de nu l-ar fi apăsat această boală". "Turcii au mare frică de acest Domn.”" Același medic scria despre moldoveni că "„sunt oameni viteji (valenti homini) și oameni de fapte (homini de fatti), nu de fraze și nu de stat pe saltea (so li pimazi), ci în războiu”", iar țara locuită de aceștia "„este roditoare și foarte plăcută și bine așezată, bogată în animale
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
a avut loc în data de 23 august (13 august conform vechiului calendar) 1595. Oastea munteană condusă de Mihai Viteazul, întărită de câțiva ardeleni trimiși de Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri” În ceea ce privește efectivele oștirii creștine, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri. Acest raport de forțe
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
să acționeze forțele otomane ale lui Hassan Pașa, beilerbeiul Rumeliei. După ce cavaleria sa a fost respinsă, Sinan Pașa a trimis în luptă o grupare de 12.000 de luptători. După ce i-a lăsat pe turci să treacă peste râu, Mihai Viteazul i-a supus unui puternic bombardament de artilerie, după care i-a atacat în forță, alungându-i la sud de Neajlov. Prima fază a bătăliei s-a încheiat în favoarea românilor. A doua fază a bătăliei a început la prânz. Sinan
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
într-o puternică ofensivă a românilor. Înaintea de începerea atacului, căpitanul Cocea și oamenii lui s-au reîntors dintr-o misiune de recunoaștere, voievodul român având la dispoziție un număr de soldați odihniți, care nu participaseră încă la luptă. Mihai Viteazul a hotărât să execute un puternic contraatac, o lovitură combinată frontală și o manevră de învăluire pe flancul stâng al inamicului. Satîrgi Pașa a fost respins de către ieniceri. Otomanii au fost înghesuiți într-un spațiu foarte îngust din nordul Neajlovului
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
Sinan Pașa și pe marele vizir, care a fost aruncat în mlaștină, de unde a fost salvat de un credincios al său. Doar apariția forțelor lui Hasan Pașa în flancul drept al românilor i-a ferit pe otomani de dezastru. Mihai Viteazul a întrerupt urmărirea fugarilor și și-a concentrat atacul cu atâta împetuozitate împotriva noilor intrați în luptă, încât Hasan Pașa, cuprins de panică, a părăsit în fugă, în fruntea călăreților săi câmpul de luptă. Un număr de 7.000 de
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
în mâinile românilor. Prin victoria obținută la Călugăreni, Mihai reușise să atingă principalele obiective: a provocat pierderi importante dușmanului, l-a demoralizat și întârziat înaintarea turcilor, a câștigat timpul necesar pentru concentrarea forțelor antiotomane. Într-un consiliu de război, Mihai Viteazul a hotărât să se retragă către munți, unde avea să aștepte ajutoare din Transilvania și Moldova. Retragerea s-a executat noaptea, aplicându-se o stratagemă care a ținut sub tensiune tot timpul armata otomană. O cronică otomană a consemnat că
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
și zgomote” și de asemenea au provocat explozii. Dimineată, când marele vizir a vrut să reia atacul, a văzut că armata română se retrăsese. După ce s-a retras prin Târgoviște, de unde a luat toate lucrurile de valoare, armata lui Mihai Viteazul s-a oprit în tabăra de la Stoenești, de lângă pasul Bran-Rucăr, unde a ocupat o poziție avantajoasă de apărare. În acest timp s-a produs intervenția militară a Poloniei în Moldova, domnitorul Ștefan Răzvan, unul dintre cei mai credincioși aliați ai
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
a fost demis în februarie 1595, la scurtă vreme după venirea pe tron a lui Mehmet al III-lea, fiind exilat la Malghara. În august al aceluiași an, a fost rechemat la post pentru a conduce campania împotriva lui Mihai Viteazul în Țara Românească. Rezultatele dezastruase ale campaniei, în special înfrângerea suferită în Bătălia de la Giurgiu, l-au aruncat din nou în dizgrație, concretizată în destituirea sa din funcția de mare vizir. Moartea neașteptată a succesorului său, Lala Mahommed, la trei
Sinan Pașa () [Corola-website/Science/301440_a_302769]
-
1595) și Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman. În anul 1596, zidurile vechii cetăți sunt fortificate de Ieremia Movilă, după cum atestă un fragment de cărămidă descoperită în cetate și inscripționată. În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia nu reușește să țină piept forțelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca domn al Moldovei. Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) întreprinde lucrări de restaurare a Cetății Suceava. În timpul său, sunt refăcute zidurile din cărămidă
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Grigore Pîntea, zis (n. 25 februarie 1670, Măgoaja, Comitatul Solnoc-Dăbâca — d. 14 august 1703), a fost un vestit haiduc originar din Măgoaja, Țara Lăpușului. <poem> "„De-un viteaz așa fălos," "Și la inimă milos," "De-un viteaz așa de mare," "La sărmani da ajutoare”" </poem> Născut în 1670 că fiu de mici nobili români din Măgoaja în fostul comitat Solnoc-Dăbâca, conform legendei intra în conflict cu nobilii regionali
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
Grigore Pîntea, zis (n. 25 februarie 1670, Măgoaja, Comitatul Solnoc-Dăbâca — d. 14 august 1703), a fost un vestit haiduc originar din Măgoaja, Țara Lăpușului. <poem> "„De-un viteaz așa fălos," "Și la inimă milos," "De-un viteaz așa de mare," "La sărmani da ajutoare”" </poem> Născut în 1670 că fiu de mici nobili români din Măgoaja în fostul comitat Solnoc-Dăbâca, conform legendei intra în conflict cu nobilii regionali și decide să lupte împotriva nedreptăților sociale. Fuge în
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din diverse regiuni. Pe serpentinele de coborâre din pasul Gutin spre Baia Mare, puțin mai jos de hanul se află mormântul (poate cenotaful) acestuia. Pe placă de marmură este înscris textul: “Legenda spune că Pîntea Viteazul a cărui viața a fost curmata de uneltirile nobililor din Baia Mare la 7 august 1703 a fost înmormântat în acest loc de către ostenii săi”.
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]