7,506 matches
-
ce bat pasul cadențat. Ore fermecătoare, ore trecătoare... Traversăm păduri de fag. Cu nasul ridicat spre cerul albastru și auriu al serii ce se lasă peste legănarea copacilor înalți, repet această frază dintr-un poem persan: Rămuriș al verii, în zarea albăstrie, cât de gingașe-ți sunt arcuirile ... Fagi sunt și la Posada, trăiesc și eu în mijlocul unei păduri de fagi. Continuăm drumul de-a lungul unui lac. Soarele galben al înserării luminează apa; pe malul foarte verde, printre trestii, doi
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
o facă, prin valorile comune. Sat fără preot sau învățător nu s-a inventat încă pe lumea asta. O Românie modernă fără Parlament e greu de imaginat. Biserica îmbie la credință, iubire și speranță. Școala face la fel, îndemnând către zările Luminii, ale deșteptării Creativității și Talentului din om. Școala e Lumină. „Mai multă lumină !”, rostea Goethe. Și Parlamentul operează cu Lumina împotriva tenebrelor din noi, împotriva ignoranței nocive, împotriva maleficului omniprezent, altminteri. Școala, Biserica și Parlamentul merg la... Școală împreună
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
toți de ne spărgeam piepturile, amestecând formații și cântăreți: "Trece-o mierlă pe păduri, / Oooff, ofofof, Zace Lucaci în lanțuri/, Pentru sfânta libertate/ de care noi n-avem parte". Dar și "Privesc din Doftana prin gratii de fier / departe în zare un petic de cer/ Ah, spargeți-mi ziduri și lanțuri sfărmați, să zbor ca un șoim peste nalții Carpați..." Când spre ziuă ne conduceam musafirii, toți agenții de miliție afectați zonei, făceau rondul pe trotuarul din fața casei noastre, nehotărâți dacă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
copertă o fotografie pe care românii ar înțelege-o imediat, străinii au avut însă nevoie de o explicație, pe care autoarea a și dat-o. Pe o plajă a litoralului românesc, poate Mamaia, poate Eforie, (hotelurile care se văd în zare pot aparține oricăreia din perlele indistincte ale litoralului nostru), un panou imens, pe un stâlp, de jur împrejurul căruia se află patru lăcașe pentru recipiente de colectat gunoaiele: unul pentru sticle, altul pentru hârtii, altul pentru plastic și altul pentru resturi alimentare
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpani și grupul coardelor. Partea II este vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea figură ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
zări Colo șesul mare de sânge roșește Doar să te-apleci și din plin poți sorbi. Ținutul cel aspru venirea v-așteaptă Unde vitejii-s cinstiți cu hamei înflorit Poama de-aici pentru cei drepți este coaptă Viile noastre pe zări n-au pierit Când pivnița plină va fi la cules Sub tălpile voastre o să clocotească Căci glia noastră nu de robi ne-a ales Și-Alsacia noastră o să vă gonească. Aceiași autori, Villemer și Delormel, au scris un cântec în același
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui, Răzvan Theodorescu a apăsat involuntar pe teza extincției când a preferat „dinozauri“ care erau „niște reptile interesante“, în locul „broaștelor din mâlul politicii“. Lăsând gluma la o parte, nu cred că se ridică așa, din mâl, patru voci din patru zări, fără o „anumită“ coordonare, ca să intru și eu în stilul casei. Ea pare mai degrabă replica grupului reformist la tentativa lui Mircea Geoană de reconciliere cu trecutul. Tânărul președinte tocmai se afișase triumfător, umăr la umăr cu omul care l-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii de cântec și neam românesc (vol.Cercul Militar Huși ) îi încredințează iarăși tuturor zărilor, pentru ca, în sfârșit, Trandafirul de la Moldova să reprezinte Trandafirul României. Profesor, Luminița Săndulache 3 Motto: “Trandafir de la Moldova, Te-aș iubi, dar nu-ți știu vorba.” I. ISTORIC Din câte soiuri de trandafiri înfloresc pe lume, Trandafir de la Moldova reprezintă
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
scria: Situația autorului adaugă, credem, un interes poemului Sur la nuit de ma naissance. D-nul Macedonski este român, fiul generalului A.D. Macedonski, fost ministru de război și comandant al tuturor forțelor armate ale Principatelor Unite". A. Mândru are abundență (Zări senine, 1908). Veronica Micle, prietena preferată a lui Eminescu, moartă la puțin timp după el, a fost poetesa iubirii. Și-a cântat eroul în versuri de un sentiment profund și de o formă fericită. P. Mihăescu este un poet plăcut
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
aur spre soare. Caliciu desfăcut, el primea în rănile lui culorile pe care, în ceasurile bogate ale zilei, le răspândise cu mărinimie. Le lua și le ducea în mormântul lui de zambile, trandafiri, violete și narcise. Mormântul viu întindea în zare un giulgiu minunat. Spațiul fremătă și toată zăpada se stinse; rugul aprins se preschimbă într-o nesfârșită marmură albăstrie. Luna ieși argintie din valul de lumină în care mai devreme, clară și tânără, se îneca. Crescu, mușcă din azur cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
își ucid stăpânul. Oile și câinii plâng la mormântul lui, iar fluierele cântă în vânt. Miorița, cu gâtul întins, rămâne acolo ca s-o aștepte pe mireasă. Stă nemișcată luni în șir, iar ochii i se înroșesc tot privind în zare. Moare de bătrânețe așteptând, iar iubita nu mai vine. Și numai un păstor din vale Liniștea mausoleului O tulbură cu pasul lui agale". Sfârșitul poemului lui Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de frumoasă și de emoționată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Ileana. Domnul și Sfântul Petru trec pe acolo, iar Domnul, întinzând mâna și spunând "amin", face să dispară izvorul și-l aduce la viață pe Făt-fruos. Acesta îl urmărește în depărtare pe Domnul, al cărui chip orbitor se vede în zare și lasă peste mare o dungă de lumină ca apusul soarelui peste ape. Făt-Frumos se închină Domnului și își amintește pe loc de fratele lui de cruce, care se prăpădea de dragoste pentru fata Genarului. Aceasta îi arată cum să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cum cântă îngerii din cer. Ileana purta o rochie țesută de fluturi albaștri din cele mai plăcut mirositoare flori. Făt-Frumos are o cămașă din raze de lună și manta albă ca ninsoarea. Este o nuntă frumoasă, iar oameni din toate zările vin să se prindă în horă. Ea ține și acum, dacă nu s-o fi încheiat, precum povestea. Dl. Léo Bachelin a identificat în mod original eroii acestui mit: Făt-Frumos este Soarele, asemeni lui Apollo sau lui Heracles. Dușmanii lui
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în general octosilabice) sunt adesea taxate drept "pornografice" de specialiști pentru că în ele abundă istorioarele scabroase cu soți încornorați sau cele ușor delirante precum "aceea a unei singure femei care cu pizda ei slujea o sută de cavaleri din toate zările". Totuși nu descrierea precisă a activității sexuale constituie miezul povestirii; este vorba despre intrigi ingenioase în care cei mai vicleni ajung să-și satisfacă pulsiunile pe spinarea celor care dețin puterea. Sexualitatea primară pe care asemenea povestiri o mobilizează se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
aceea dintre Monica și Irinel Columbeanu. Cine face curte cui și unde se află lada cu galbeni? CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Sunt zile care se preling moale... Emil BRUMARU Sunt zile care se preling moale în ploaia măruntă, sub o zare cenușie, obturând mințile și sufletul degradat încet-încet a pagubă și-a plictis... Nu fac nimic, răsfoiesc cărți, le aduc pe pat, mănânc mere tăiate cu cuțitul, sorb cu poftă iaurturi degresate (0,1% grăsimiă, mă simt pierdut, fără continent de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Dar astea sunt întâmplări „a vieții de om“, vorba lui Bacovia... Mircea Ivănescu este un foarte mare poet, reușind să creeze o adevărată direcție în poezia noastră... Cărțile de versuri, multe, mi-au încurajat mereu sufletul spre geana aceea de zare visată de orice scriitor... Și parcă, în timp, poezia îi capătă o și mai hrănace greutate. Majoritatea poeților tineri merg pe drumul inaugurat de el. Faptul că se vorbește întruna despre premiul Nobel în preajma numelui său este evident de îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
meu departe” ... (sau „Pribegie, pribegie) Versuri: Rodica Teșu Refren: Refren: bis coda 6 Refren: Muzică: Rodica Teșu S-a dus fiul meu departe De mult nu mai scrie carte Înapoi când va veni Multă jale va găsi A plecat spre zări străine A crezut că-i va fi bine Dar Dolarii, precum știți Sunt din greu, din greu munciți. Pribegie, pribegie Te blestem eu pe vecie Să nu mai simtă nimenea Cum îmi plânge inima - II - Ce-i rămași departe-n
?S-a dus fiul meu departe? ... (sau ?Pribegie, pribegie) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84087_a_85412]
-
set me free/Things aren’t what they used to be/I’m missing one inside of me/ Deathly lost, this can’t be real/I cannot stand this hell I feel... “ Ascultam asta, către finalul concertului, și zburam spre zările nevăzute, iubirile neîmplinite, prietenii dispăruți, cărțile necitite & nescrise, concertele ratate... „And emptiness is filling me...“ - iar de aici încolo imaginați-vă ce vă convine, „you’re free...“. SCRISOARE PENTRU MELOMAN Ieri ca și azi - cu Mihail Sebastian despre Enescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
erau mulți copii de vârstă școlară și mulți neșcolarizați din cauză că nu era local și nici cadre suficiente, acum există local, există și cadre, dar copii sunt tot mai puțini. De ce ? Pentru că satul a îmbătrânit și tineretul a plecat către alte zări. Se va reface oare satul sau ba? La data de 9 iunie 2002, a fost sărbătorit în satul Vatra, Centenarul Școlii din VatraHudeștilor. La acest eveniment au participat Prefectul județului Botoșani, ing. Costică Macaleți, Inspectorul general al Inspectoratului Școlar al
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de către muncitori chinezi necalificați. Zona este foarte scumpă. Și în zilele noastre, aici sunt prețuri printre cele mai mari din lume în privința tranzacțiilor imobiliare. Sus, pe consola sub formă de navă, se fac poze și se filmează spre cele patru zări atât de către amatori, cât și de profesioniști. Privind jos la oamenii care mișună ca niște furnici și spre hăul de sub arcă, unde sub jungla vegetației crește jungla zgârie-norilor, ai senzația că ești prea aproape de marginea din sticlă a parapetului și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
îngropați câțiva medici italieni, comercianți chinezi sau simpli oameni ai căror urmași aduc flori proaspete zilnic pentru rudele lor. În toate cimitirele domnește curățenia, vegetația și multe flori. Pe lângă acestea, trec într-un vuiet continuu mașini pe autostrada alăturată. În zare se vede pe o stâncă cel mai înalt zgârie nori din lume, cu destinația de locuințe de închiriat la prețuri fabuloase. El străjuiește din înălțimea cerului Happy Valey, drumul șerpuit spre Stanley Village, Aberdeen și câteva alte cimitire. Se pare
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
a memoriei. Străzile au viața lor: se nasc, trăiesc, dispar. Drumul de peste râu, de peste pod și-a trăit viața sa intensă cu ani în urmă. O intensitate ce s-a risipit ca energia unui corp sfărâmat, aruncat în cele patru zări. Cum acel obiect fragil nu va mai fi niciodată întreg, tot așa strada asta nu va mai trăi forfota de altădată. Nici râul nu mai este același, e mai mic, mai neînsemnat, jumătate din ce a fost. Cealaltă jumătate trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
imagina un lan imens de grâu pârguit; înota solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai vorbește de el. O fi descoperit ceva. Noi nu știm nimic, în cartierul ăsta ce să știi? Lumea a plecat, s-a mutat mai spre centru. Au rămas aici doar oameni în vârstă. Tinerii au plecat în cele patru zări. Bătrânii pleacă numai când le vine rândul și atunci, pe ultimul drum. În casa cea veche și crăpată s-a mutat un bărbat în vârstă, fost aviator. Un om sărac, cu o pensie mică cât și a fiicei profesorului. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară, nemiloasă ca și durerea. Despre Ștefan Amariței și podul său de piatră Deseori am fost întrebat, fie în cadrul interviurilor, fie în cadrul unor discuții particulare, dacă Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]