69,339 matches
-
iar rolul personajelor-reflector se estompează în cea de-a doua parte a romanului, deși continuă să realizeze legătura între cele trei acțiuni ale romanului. Personajele primelor două romane sunt în mare parte comune, dar în cel de-al doilea roman soții Hallipa (Doru și Lenora) nu apar decât la final (la înmormântarea Siei); sunt adăugate aici alte două personaje: Sia și prințesa Ada Razu, care nu apăruseră în primul roman. Autoarea preia descrierea acțiunii, prezentând în paralel mai multe întâmplări ce
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
dresor, fie și înrudit cu o familie influentă, ar risca să o compromită, iar ea încearcă prin urmare să pătrundă în cercurile exclusiviste împreună cu amantul, profitând de relațiile de rudenie ale lui Maxențiu cu muzicianul de faimă mondială Marcian. Prezența soțului îi este necesară Adei Razu cât timp se poate folosi de ea ca o trambulină pentru acceptarea în înalta societate; scopul fiind atins, Maxențiu devine un balast de care Ada încearcă să scape cât mai repede. "„Pe Maxențiu îl suprima
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
un general de divizie, pedagog și publicist militar român, directorul „Revistei Armatei” și „Revistei Artileriei”. Alexandru a fost cel mai tânăr fiu al generalului și omului politic român Christian Tell (1808-1884) și al Târșiței Ștefănescu, fiica unui mic boier oltean. Soții au avut 13 copii: șapte fete și șase băieți, Alexandru fiind al treilea fiu. s-a căsătorit la 8 aprilie 1879 cu Elena Perticari (de care a divorțat în 1885), cu care a avut doi fii: Alexandru (n. 4 ianuarie
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
un spațiu preferat pentru organizarea evenimentelor mondene, iar Aimée îl cunoaște astfel pe unchiul ei, Lică Trubadurul, față de care simte o fascinație de natură senzuală. În același timp, îndrăgostită de muzicianul Marcian și nemulțumită de lipsa de înțelegere a propriului soț, Elena Hallipa-Drăgănescu (fiica mai mare a Lenorei) plecase de mai multe luni în Elveția cu fiul și cu guvernanta, urmând o cură medicală la Bex și mutându-se apoi la Vevey, Montreux și Geneva pentru a fi mai aproape de amant
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
mai mare a Lenorei) plecase de mai multe luni în Elveția cu fiul și cu guvernanta, urmând o cură medicală la Bex și mutându-se apoi la Vevey, Montreux și Geneva pentru a fi mai aproape de amant. Ea îi trimite soțului o scrisoare în care îi cere să fie de acord cu divorțul, dar Drăgănescu o ignoră. Starea de sănătate a industriașului se deteriorează, iar în urma unui consult medical efectuat de dr. Walter află că are o boală de inimă destul de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare la un grup de personaje din familia Hallipa, avându-i în prim-plan pe soții Lenora și Doru Hallipa și pe descendenții lor. După cum precizează scriitoarea în autobiografia sa, ciclul Hallipa nu a fost conceput după un plan elaborat în prealabil, ci s-a format ca și ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu prin „sciziparitate
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Personajele din "Drumul ascuns" se află într-un alt stadiu de evoluție al clasei sociale. Prima generație a familiilor din "Fecioarele despletite" avea origini umile: tatăl Lenorei era preceptor la Mizil, părinții lui George Drăgănescu erau niște cârciumari, în timp ce Efraim, soțul Salemei, purtase, atârnată cu un șnur de gât, o tablá cu fructe exotice înainte de a deschide o dugheană în Pireu. Ridicarea pe scara socială a familiei Hallipa și a altor familii este evocată fugitiv. Dacă cea de-a doua generație
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
1988 a fost eliminată în faza grupelor, clasându-se pe locul 25. În anul 1989 a fost pensionată din oficiu. I-a fost propus să devină antrenoare lotului național feminină al Chinei, dar a ales să emigreze în Canada cu soțul său. S-a stabilit la Edmonton, un oraș care l-a încântat în timpul Universiadei de vară din 1983, și a devenit antrenoare principal la Edmonton Fencing Club. A dobândit cetățenia canadiană în 1994. A participat la Jocurile Olimpice din 2000 sub
Jujie Luan () [Corola-website/Science/335088_a_336417]
-
agresate de maniaci sexuali necunoscuți, care le acostează în locuri puțin umblate, de preferință seara sau noaptea. Totuși, aproximativ jumătate din violuri sunt comise de bărbați pe care femeia îi cunoaște și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul. "Violul marital" (denumit și "viol conjugal"), ca formă a violenței sexuale exercitată împotriva femeii, a fost și continuă să fie perceput ca un act aparținând sferei normalității prin prisma tradiției patriarhale ce a influențat și sfera juridică. Violul marital este
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
un act aparținând sferei normalității prin prisma tradiției patriarhale ce a influențat și sfera juridică. Violul marital este mai dificil de identificat și legiferat din cauza concepțiilor legate de căsătorie conform cărora este de „datoria“ femeii să întrețină relații sexuale cu soțul ei ei ori de câte ori acesta dorește, dorința ei fiind minimalizată. Deși violul marital a fost incriminat de legislația românească prin Legea 197/2000 este încă nevoie de timp pentru a accepta că instituția căsătoriei nu este o cetate în interiorul căreia soțul
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
soțul ei ei ori de câte ori acesta dorește, dorința ei fiind minimalizată. Deși violul marital a fost incriminat de legislația românească prin Legea 197/2000 este încă nevoie de timp pentru a accepta că instituția căsătoriei nu este o cetate în interiorul căreia soțul are imunitate. Legea 197/2000 a incriminat violului între soți, prin abrogarea art.197 alin.5 C.pen. și instituirea agravantei speciale din alin.2 lit.b"1" cu privire la victima care este membru de familie ("Pedeapsa este închisoare de la 5
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
Deși violul marital a fost incriminat de legislația românească prin Legea 197/2000 este încă nevoie de timp pentru a accepta că instituția căsătoriei nu este o cetate în interiorul căreia soțul are imunitate. Legea 197/2000 a incriminat violului între soți, prin abrogarea art.197 alin.5 C.pen. și instituirea agravantei speciale din alin.2 lit.b"1" cu privire la victima care este membru de familie ("Pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani, dacă ... b"1") victima este membru al
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
din alin.2 lit.b"1" cu privire la victima care este membru de familie ("Pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani, dacă ... b"1") victima este membru al familiei") or, conform art..1491 C.pen., membru de familie este și soțul făptuitorului. Această prevedere de agravantă referitoare la membrii de familie nu se mai regăsește în noul Cod penal, art. 218, ci doar referința la rudă în linie directă, la frate și la soră, violul marital fiind astfel incriminat în forma
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
violul marital fiind astfel incriminat în forma simplă a infracțiunii de viol (adică fără a constitui o agravantă). Violența în familie include toate actele de violență apărute într-o relație de tip familial între rude de sânge, rude prin alianță, soți sau concubini. Indiferent de factori ca etnia, mediul cultural de proveniență, educația, culoarea pielii, starea economică, femeile sunt victime predilecte ale violenței domestice, sintagma folosindu-se în vorbirea curentă pentru a desemna, de obicei, violența bărbatului împotriva partenerei sale. Violența
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
zestre a miresei, care este comun în Asia de Sud, în special în India, este un element declanșator a multor forme de violență împotriva femeilor. Arderea miresei este o formă de violență împotriva femeilor, în care mireasa este ucisă la domiciliu de către soțul ei sau de familia soțului, datorită nemulțumirii față de zestrea oferită de familia ei. Crimele pentru zestre sunt comune în India, Pakistan, Bangladesh și Nepal. În India, numai în 2011 Biroul National de Crimă a raportat 8,618 decese datorită acestor
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
comun în Asia de Sud, în special în India, este un element declanșator a multor forme de violență împotriva femeilor. Arderea miresei este o formă de violență împotriva femeilor, în care mireasa este ucisă la domiciliu de către soțul ei sau de familia soțului, datorită nemulțumirii față de zestrea oferită de familia ei. Crimele pentru zestre sunt comune în India, Pakistan, Bangladesh și Nepal. În India, numai în 2011 Biroul National de Crimă a raportat 8,618 decese datorită acestor tipuri de crime, în timp ce datele
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
actorii Barbara Stanwyck, Dennis Morgan și Sydney Greenstreet. Elizabeth Lane (Barbara Stanwyck) este o scriitoare nemăritată care trăiește în New York, dar ale cărei articole sunt despre gătit și despre ferma ei din Connecticut și despre familia ei formată dintr-un soț și un copil - toată povestea fiind inventată. Articolele sale sunt admirate de gospodinele din întreaga țară. Editorul ei, Alexander Yardley (Sydney Greenstreet), nu știe de această șaradă și insistă asupra faptului ca Elizabeth să găzduiască la cina de Crăciun la
Crăciun în Connecticut () [Corola-website/Science/335118_a_336447]
-
precum Mauritania, Yemen sau Indonezia drept mijloc de a-și exploata sexual angajatele străine. Fete chiar și în vârstă de șapte ani sunt făcute să creadă că încheie o partidă bună, dar la sosirea în Arabia Saudită devin sclavele sexuale ale soților lor, sunt obligate să muncească pe proprietatea acestora sau, în unele cazuri, să se prostitueze. Multe femei americane sau de alte naționalități măritate cu bărbați saudiți sunt subiectul sclaviei, cu toate atributele date de „dreptul de proprietate”. Ele sunt răpite
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
soții și de familiile lor. Mai mult, există un tip de segregare chiar și în interiorul caselor, precum prezența intrărilor diferite pentru bărbați și femei. Există totuși femei de succes, iar unele din ele se ocupă chiar de afacerile familiei în locul soților lor. Drepturile femeilor sunt în centrul apelurilor la reformă în Arabia Saudită, apeluri care pun la încercare statu quo-ul politic al regatului. Grupuri feministe locale și internaționale fac presiuni asupra guvernului să răspundă apelurilor, profitând de faptul că unii din cei
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
ca responsabile. Aceste permise le dau dreptul de a lucra în sectorul privat în Arabia Saudită cât timp se află sub tutela mamelor lor, iar mamele își pot aduce în Arabia Saudită copiii care locuiesc în străinătate dacă nu au cazier judiciar. Soții străini ai femeilor saudite au primit și ei dreptul de a lucra în sectorul privat în regat dacă se află sub responsabilitatea soțiilor lor, cu condiția ca pe permisul lor "iqama" să scrie „soț al unei femei saudite” și să
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
străinătate dacă nu au cazier judiciar. Soții străini ai femeilor saudite au primit și ei dreptul de a lucra în sectorul privat în regat dacă se află sub responsabilitatea soțiilor lor, cu condiția ca pe permisul lor "iqama" să scrie „soț al unei femei saudite” și să posede pașapoarte valide care să le permită să se întoarcă în orice moment în țările lor. Femeile saudite căsătorite cu străini se confruntă, totuși, cu dificultatea de a le transmite copiilor lor naționalitatea saudită
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
sexuală ale țării. În ultimul timp însă, mai mulți clerici de frunte susțin că interdicția de a conduce ar trebui abrogată printr-o nouă "fatwa" sau printr-un decret regal. În 1990, când 47 de femei saudite au condus mașinile soților lor pe străzile din Riyadh în semn de protest împotriva interdicției, ele au fost pedepsite. „Toate șoferițele, împreună cu bărbații lor, au primit interdicții de călătorie timp de un an. Femeile care lucrau în instituții guvernamentale au fost concediate. Iar din
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
soția lui Maxentius, ; toți s-au convertit la creștinism și, ulterior, au fost martirizați. După eșecul suferit de împăratul Maxentius asupra Ecaterinei prin intermediul torturii, el a încercat să o câștige pe prințesă propunându-i căsătoria. Sfânta a refuzat, declarând că soțul ei este Isus Hristos, căruia ea și-a consacrat virginitatea. Furios, împăratul a condamnat-o la moarte prin tragere pe o roată cu țepi, dar, la atingerea ei, roata s-a spulberat. În cele din urmă Maxențiu a decapitat-o. O
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
fure „mana”. Din cele mai vechi timpuri se spunea, spre exemplu, că fetele nemăritate care posteau în ziua Sfintei Ecaterina urmau să își găsească sortitul. De asemenea, femeile măritate, dar care aveau probleme în căsnicie, posteau în această zi pentru ca soțul lor să se îndrepte. În Franța, femeile nemăritate care au trecut de vârsta de 25 de ani, numite odinioară „caterinette”, sărbătoresc această zi într-un mod inedit. Acestea își trimit cadouri între ele, se felicită, iar prietenii le fac bonete
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
națională din Republica Moldova. Biserica a fost construită în stil neogotic. Curtea bisericii este înconjurată de un gard înalt de fier forjat. Biserica a fost ctitorită de Cezarina Dolivo-Dobrovolskaia (nume de fată Toma Boczarska), o catolică de origine lituaniană, al cărei soț, un militar rus în rezervă, a ctitorit biserica ortodoxă din Brăviceni. Cavoul Cezarinei se află în subsolul bisericii. La acea vreme, comunitatea de catolici din oraș era compusă din lituanieni, polonezi și germani. În perioada sovietică, clădirea a servit ca
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]