70,637 matches
-
metode precise de investigație de rigoare științifică, deschizând calea medicinei moderne. Dintre adversarii de temut ai lui Laënnec cităm pe François Broussais (1772 - 1838) autor de cărți medicale cu o concepție simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios și ateu, atacator și al lui Corvisart și Bichat, Broussais a fost urmărit de uitare ca și capodopera sa: Catehismul medicinei fiziologice (1824). Cauza principală constă în faptul că lumea a descoperit anacronismul limitativ al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios și ateu, atacator și al lui Corvisart și Bichat, Broussais a fost urmărit de uitare ca și capodopera sa: Catehismul medicinei fiziologice (1824). Cauza principală constă în faptul că lumea a descoperit anacronismul limitativ al teoriilor sale. Pe drumul luminat și consolidat de Laënnec se înscriu și reușitele remarcabile ale școlilor medicale din Viena, Anglia, Dublin (Irlanda), Italia, Germania, Moscova și ceva mai târziu, Statele Unite ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mod special implicarea activă a copilului În activitate. Didactica modernă introduce și materiale noi acolo unde sunt posibilități ex : computere, diapozitive, teatru, film și mijloace mass-media, ajută să Întărească procesul informativ - formativ de predare Învățare. În concluzie modernismul activității nu constă În special În formarea unor mijloace didactice deosebite și În Îmbinarea elementelor tradiționale cu metodologia didactică modernă, deoarece nimic nu se schimbă din rădăcină ci vechiul se integrează În nou iar tradiționalismul se Îmbină cu modernul. Didactica modernă pune În
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
unică: istoria microscopului simplu. Examinând specimenele originale ale lui Leeuwenhoek, dintre care multe au fost păstrate cu grijă, Ford a descoperit că atât instrumentul, cât și omul de știință erau extraordinari. Dacă Leeuwenhoek a comis vreo eroare științifică, aceasta a constat în faptul că și a ținut ascunse față de alții metodele folosite. Leeuwenhoek este considerat în mod tradițional unul dintre marii tehnicieni care au contribuit la progresul științei. Deși nu el a inventat microscopul, a fost primul care l-a folosit
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Germania. Galilei, care la început revendicase cu dezinvoltură prioritatea inventării lunetei, a recunoscut ulterior că avea cunoștință de existența și proprietățile acestui instrument atunci când a confecționat unul propriu. Deși nu era primul care îndrepta spre cer o lunetă, superioritatea lui constă în aceea că și-a dat seama de valoarea probantă a descoperirilor sale pentru teoria heliocentrică a lui Nicolae Copernic. Cazul Galileia început cu o carte și câteva pamflete și nu este închis nici astăzi. Publicată la Veneția, în 1610
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
termenii de electrizat, sarcină electrică, negativ și pozitiv, plus, minus. El a formulat în 1750 așa numita teorie a fluidului unic, deosebită de teoria celor două fluide; această teorie se baza pe o concepție atomistă în ceea ce privește structura electricității: Materia electrică constă din particule extrem de subtile, pentru că ele pot să străbată materia ordinară, chiar metalele cele mai dense, cu atâta ușurință și libertate, încât nu suferă nici o rezistență perceptibilă .... Aproape toate fenomenele electrice cunoscute la acea vreme puteau fi explicate cu ajutorul teoriei
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
modalitatea prin care un organism se menține la un înalt nivel de ordine absorbind continuu entropie negativă din mediu. Atât la nivelul sistemelor fizice și chimice departe de echilibru, cât și la nivelul sistemelor vii apare un comportament specific ce constă în rezistența la acțiunea gradienților, ca răspuns la încercările de a scoate sistemul din starea de echilibru. Ca urmare a evidențierii acestor caracteristici, Schneider (1988) și Kay (1984) propun un principiu al doilea al termodinamicii reformulat astfel: Odată ce un sistem
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de norme ce decurg din natura proceselor de predare - învățare, implicând raporturi specifice ale elevilor și profesorilor cu știința (devenită obiect al transmiterii și asimilării în școală). Logica acestei activități își are sursa în premise psihologice și pedagogice. Premisele psihologice constau în: particularitățile dezvoltării generale a elevilor de diferite vârste; caracteristicile proceselor de învățare la anumite vârste; resursele afectiv - emoționale implicate în învățare etc. Premisele de natură pedagogică se referă la achizițiile privind modalitățile de organizare și desfășurare a predării - învățării
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
transmitere a valorilor sociale, școala se prezintă ca un sistem cu următoarele caracteristici psihosociologice: * întreține numeroase relații de ordin social, economic, politic etc. cu mediul socio - economic, mai ales cu familia, mass-media, instituțiile culturale și politice; * dezvoltă o funcție primară, constând în livrarea de servicii elevilor și de produse societății și o funcție secundară, constând în furnizarea de modele atitudinale, comportamentale etc. populației implicate în sistem; * este un sistem deschis - indivizii intră în sistem cu anumite achiziții culturale (modele, valori, norme
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
întreține numeroase relații de ordin social, economic, politic etc. cu mediul socio - economic, mai ales cu familia, mass-media, instituțiile culturale și politice; * dezvoltă o funcție primară, constând în livrarea de servicii elevilor și de produse societății și o funcție secundară, constând în furnizarea de modele atitudinale, comportamentale etc. populației implicate în sistem; * este un sistem deschis - indivizii intră în sistem cu anumite achiziții culturale (modele, valori, norme, prejudecăți), suferă un proces de transformare și ies din sistem purtând ceva din acea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
că aceasta este o meserie mai potrivită pentru femei decât pentru bărbați. Motivele acestei realități ar putea avea legătură cu salariile mici, influența redusă sau posibilitățile reduse de avansare care o fac neatractivă pentru bărbați. De asemenea, specificul acestei meserii, constând în fragmentarea obiectivelor și intensificarea controlului extern pare să-i deranjeze mai mult pe bărbați decât pe femei. În același timp, femeilor pare să le convină această profesie, deoarece presupune accentuarea dimensiunilor expresive și afective, necesare atât în interacțiunile cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
disciplina sa și să le stimuleze motivația de a găsi independent răspunsuri. Tot de organizarea procesului de învățare ține și dozarea corectă a dificultății problemelor în conformitate cu individualitatea elevilor. În rezumat se poate spune că funcția profesorului de organizator al învățării, constă în a crea o atmosferă prielnică studiului, a utiliza metodele cele mai adecvate pentru a înlesni însușirea corectă a cunoștințelor, a trezi interesul elevilor, a doza gradul de dificultate a problemelor pentru a dezvolta cele mai bune strategii de rezolvare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și diferențierea în autonomie” (R. Doron, 1970, p. 31). Dobândirea independenței față de părinți, adaptarea la propria maturizare sexuală, decizia și pregătirea vocațională
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Cei care eșuează în dobândirea unei identități proprii trec printr-o criză de identitate ca urmare a confuziei rolului. În dobândirea identității Eu-ului un rol important îl au modelele și grupul de aceeași vârstă. Cheia explicativă a etapei adolescenței constă prin urmare în achiziția identității Eu-lui sau a confuziei rolului. Studiile realizate asupra identității de Erikson demonstrează că rezultatele pozitive în rezolvarea crizelor de identitate depind de rezultatele pozitive obținute în plan adaptativ în stadiile anterioare de dezvoltare. Astfel, adolescenții
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
psihologi drept criză dominantă a întregii dezvoltări. Dezvoltarea identității individuale presupune aflarea răspunsurilor la întrebările ” Cine sunt eu ?” și ” Care este drumul meu în viață ?”, proces ce implică evaluări calitative ale propriilor competențe, principii și valori. Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
O a doua caracteristică a gândirii este trecerea spre operația abstractă în care se folosesc combinații de structuri complexe ce confruntă argumente. Concomitent se evaluează condiții, factori, efecte parțiale. A treia caracteristică identificată de Piaget și legată de celelalte două, constă în utilizarea formelor de reversibilitate: simplă (prin inversiune și negație) și complexă (prin simetrie și reciprocitate). Solicitarea complexă a inteligenței adolescentului duce la creșterea productivității (generată de operativitatea gândirii nespecifice) și a randamentului (generat de operativitatea gândirii specifice, dezvoltarea de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cardio megalia(22-64%) și efuziunea pleurală (15,8-57%). Conform studiilor actuale, mai mult de 50% dintre pacienții vârstnici au prezentat disfuncție ventriculară dreaptă evidențiată la ecocardiografia transtoracică (20,35,40-42). Aspectul gazelor sanguine arteriale, caracteristic emboliei pulmonare, la subiecții vârstnici, constă în insuficiență respiratorie hipoxemică cu creșterea gradientului alveolo-arterial al oxigenului. Studiile au evidențiat, de asemenea, o scădere a presiunii parțiale a dioxidului de carbon. Conform studiilor realizate de Masotti și Ceccarelli, o treime dintre pacienții vârstnici cu embolie pulmonară prezentau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
același timp o tendință de a reprezenta (...) și o tendință de a găsi plăcere în reprezentări" (Poetica, cap. 4). O componentă intelectuală intră în natura acestei plăceri, ce are un suport sensibil. Activitatea mimetică necesită o muncă de abstractizare care constă în a discerne trăsăturile pertinente ale unui obiect real, pentru a trece la cazul general, reproducându-l. Ea oferă deci, totodată, plăcerea de a afla ca și pe aceea de a recunoaște. Într-adevăr, dacă ne place să vedem imagini
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales în ditirambi; și în sfârșit, o a treia, formată din amestecul celorlalte două; este folosită în epopee și în multe alte genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și o examinare a comediei. Din păcate, nu avem decât o definiție succintă a ei: Comedia este, cum am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Glaucon, unul din discipolii săi și principalul interlocutor în Republica, dar îndrăznesc să afirm acest lucru mai ales gândindu-mă la regulamentul nostru despre poezie. Ce regulament? De a nu admite în niciun caz această parte a poeziei care constă în imitație 9. Necesitatea de a o respinge în mod absolut se vede, cred, cu și mai multă evidență de când am distins și separat diferitele facultăți ale sufletului. Cum așa? Dumitale pot să ți-o spun; căci nu vei merge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aristotelice a "poemului dramatic": "Eu spun a poemului dramatic în general, deși tratând despre această materie, el [Aristotel] nu vorbește decât de tragedie; pentru că tot ce spune despre ea se potrivește și comediei, diferența dintre aceste două feluri de poeme neconstând decât în demnitatea personajelor și a acțiunilor pe care le imită, și nu în modul de a le imita, nici în privința lucrurilor care servesc acestei imitări." Să cităm definiția lui Aristotel: Orice tragedie comportă în mod obligatoriu șase părți, funcție de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Poetul epic are mult mai multă libertate decât autorul dramatic. Întinderea epopeei îi permite să integreze, sub forma unor episoade, elemente ale povestirii relativ autonome, care constituie istorisiri în istorisire. Teatrul nu-i lasă autorului dramatic aceeași latitudine. Arta sa constă în alegerea, în existența (reală sau legendară) eroului, a unor evenimente ieșite din comun susceptibile de a fi ordonate în mod coerent. În plus, ea (tragedia) are de partea ei scurtimea cu care atinge scopul reprezentației (mai concentrată, într-adevăr
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a întâmplat) este o categorie a realului, în timp ce verosimilul, definit de el drept "ceea ce se produce cel mai adesea", este o creație a imaginarului. Plauzibil, verosimilul este acceptabil pentru opinia comună, adică, la teatru, de către public. Arta ficțiunii dramatice constă în a inventa ceva credibil. Această diferență constituie, în ochii lui Aristotel, superioritatea literaturii asupra cronicii. Spre deosebire de cronicar, situat în registrul particularului, care narează ceea ce a avut loc, autorul dramatic, ridicându-se la cazul general, arată ceea ce ar putea avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
momentane, al unei liniști interioare. Este exact acela pe care îl exercită tragedia asupra spectatorului. După părerea lui Aristotel, tragedia îl calmează pe spectator prin emoțiile de milă și de teamă pe care le trezește în el. Interesul spectacolului tragic constă în aceea că, în el, emoțiile sunt totdeauna controlate, pentru că spectatorul știe că scena nu prezintă decât ficțiune. El se identifică cu personajul ale cărui frământări le împrumută, păstrând totodată o anumită distanță și o privire critică. Cu toții avem nevoie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]