69,333 matches
-
naționale, statele membre încurajează partenerii sociali, fără a aduce atingere autonomiei lor, să încheie, la nivel corespunzător, acorduri în care să fie prevăzute reguli de nediscriminare în domeniile prevăzute în art. 3 care țin de domeniul de aplicare a negocierilor colective. Aceste acorduri respectă cerințele minime stabilite în prezenta directivă și în măsurile naționale de transpunere. Articolul 14 Dialog cu organizațiile neguvernamentale Statele membre încurajează dialogul cu organizațiile neguvernamentale care au, conform practicilor și legislațiilor naționale, interesul legitim să contribuie la
jrc4619as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89785_a_90572]
-
Conformitatea Statele membre iau măsurile necesare: (a) anulării dispozițiilor legale, de reglementare și administrative care contravin principiului egalității de tratament; (b) declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau convențiile colective, în regulamentele interne ale întreprinderilor, precum și în statutele profesiilor independente și ale organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor. Articolul 17 Sancțiuni Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate conform prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru
jrc4619as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89785_a_90572]
-
dispozițiile legale, de reglementare și administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 2 decembrie 2003 cel târziu sau pot încredința partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicarea a prezentei directive pentru acele dispoziții privind acordurile colective. În acest caz, statele membre se asigură că, până la 2 decembrie 2003 cel târziu, partenerii sociali au pus în aplicare dispozițiile necesare prin intermediul unui acord, statele membre respective trebuind să ia toate măsurile necesare care să le permită să fie
jrc4619as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89785_a_90572]
-
Craft"). A fost popularizată în 1954 de către Gerald Gardner, un pensionar, fost funcționar public britanic. La vremea aceea, Gardner folosea termenii de "cult vrăjitoresc" și "Vrăjitorie" referindu-se la această religie, iar cei ce o practicau erau denumiți în mod colectiv "Wica", de la un cuvânt englezesc ce însemna "vrăjitorime". În prezent, cei ce urmează această religie sunt numiți wiccani. Religia se axează pe venerarea unei Zeițe (văzută în mod tradițional ca fiind Zeița Întreită) și a unui Zeu (în mod tradițional
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
internaționale. În această calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii. Contemporanii i-au reproșat apropierea nepotrivită de ministrul de externe al URSS, Maxim Litvinov, ca și prea marea încredere arătată liderilor bolșevici. Simpatia deschisă pentru acțiunile stângii politice europene, cu precădere în Războiul Civil din Spania, a
Nicolae Titulescu () [Corola-website/Science/297288_a_298617]
-
în tabelul din dreapta, în care folosirea formei preferate în Republica Moldova (stânga) sau cea a formei preferate în România (dreapta) poate semnifica o atitudine culturală sau politică. De o mare răspândire se bucură o formă secundară de infinitiv: supinul, un termen colectiv pentru diverse acțiuni, care cuprinde atât forme fără prepoziție (de exemplu „"făcut"”), cât și cu prepoziție („"de făcut"”, „"la făcut"”, „"pentru făcut"”). Anumite aplicații ale acestei forme au devenit punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii vorbite, pe parcursul căreia
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
bună impresie țărilor terțe atunci când si-a făcut debutul internațional la negocierile comerciale privind acordul general privind tarifele și comerțul. Hallstein a consolidat legislația europeană și a început să aibă un impact important în legislația națională. Cele trei organisme, denumite colectiv Executivele Europene, au coexistat până la 1 iulie 1967 când Tratatul de fuziune le-a combinat într-o singură administrație sub președinția lui Jean Rey. Datorită fuziunii, Comisia Rey a crescut temporar la un număr de 14 membri, deși toate Comisiile
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
Parlamentul ar trebui să aibă dreptul, la fel ca majoritatea parlamentelor naționale în acest domeniu. Totuși, Consiliul și Parlamentul pot solicita Comisiei proiecte legislative, dar Comisia are puterea de a refuza solicitările, așa cum a făcut în 2008 față de conveția transnațională colectivă. Sub Tratatul de la Lisabona, cetățenii UE au de asemenea posibilitatea să solicite Comisiei să legifereze un anumit domeniu printr-o petiție semnată de un milion de cetățeni, dar aceast lucru nu este obligatoriu. Puterea Comisiei de a propune legislație a
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
calitățile excepționale ale acestei creații—unicitatea, paradoxul și valențele artistice ale versiunii finale—problema creatorului a trezit un interes aparte în rândul celor preocupați de subiect. S-a afirmat că Miorița, la fel ca toate creațiile literaturii populare, este "opera colectivă a poporului". Această concepție a fost exemplar definită de Vasile Alecsandri, atunci când a găsit de cuviință să afirme, într-un elan de entuziasm facil, că „românul e născut poet”. În scurt timp a apărut o altă teorie, situată la extrema
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
de Stat al Planificării, care asigura dezvoltarea economică pe baze planificate, având la bază centralismul economic. Cu pornire din anul 1951, planul de organizare economică era de cinci ani (planul cincinal). Tot după model sovietic s-au înființat Gospodăriile Agricole Colective și Gospodăriile Agricole de Stat, care indicau tipurile de cultură și fixau prețurile bunurilor agricole. Țăranii aveau voie să își păstreze mici loturi de pământ, dar care să nu depășească 0,15 ha. Pe plan internațional, România a fost membru
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
pare că le descoperă în propriul comportament. „Abderit” a ajuns astfel să denumească și eternul caracter al „bolnavului închipuit”. Înstăriți și extravaganți, înfumurați dar săraci cu duhul și, în plus, ipohondri incurabili, abderiții au beneficiat în antichitate de un portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție nepieritoare într-o tipologie umană universală. Ecouri moderne ale textelor antice au menținut în actualitate acest loc comun al filologiei clasice și - odată cu el - și termenul de „abderitism”. Jean de La Fontaine evocă disputa
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
concentrarea unor colhozuri care să formeze uniuni colhoznice pentru dezvoltarea agro-orașelor. Funcționarii de partid locali și președinții de colhoz au făcut presiuni asupra țărânilor, manifestând împotriva micilor loturi de pământ ale țărânilor ce erau privite că mici proprietăți private. Muncă colectivă era intensificată pe seama îngrădirii muncii individuale pe lotul țăranului. La 22 mai 1957, Hrușciov a propus sporirea de trei ori a producției de carne în țară. Rezultatele au fost sub așteptări.Campania de sporire a producției cărnii la Raziani s-
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
de-al XXII-lea Congres al PCUS. Se elaborase un program care prevedea tranziția spre comunsim, o societate ideală fără clase, cu o singură formă de proprietat asupra mijloacelor de producție. Congresul a adoptat o serie de decizii privind controlul colectiv asupra conducerii. Membrii CC și ai Prezidiului CC rămâneau în posturile lor dacă primeau 3/4 din voturi. La 19 octombri 1961, o serie de participanți la congres au adus discuția privind destalinizarea stârnind nemulțumirea grupei antipartinice-Molotov, Kaganovici, Malonkov etc.
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
universal condus de succesorii Profetului Mohamed . Instituția califatului a devenit din primele secole de existență o chestiune pur simbolică, puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice, însă el a reprezentat și mai reprezintă încă în mentalul colectiv al maselor musulmane un reper idealizat important, de aceea meritând a menționa și titlul de calif al sultanilor otomani. Imperiul Otoman, de-a lungul celor șase secole de istorie a fost o punte de legătură între culturile estului și vestului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
necesare. În unele cazuri era prezent și un traslator. Era foarte important ca să fie evitați martorii mincinoși. În acest caz, cel care judecă era consulul, iar legea aplicată era cea din țările lor de proveniență, în funcție de responsabilitatea individuală sau responsabilitatea colectivă . Documentele din cancelaria imperiala conțineau un tugra/nisan, care era monograma sultanului actual și al tatălui său. Tugra atestă originalitatea actului. Defterler erau registre de documente otomane. Sultanul comunica cu suveranii străini prin intermediul " name-humayun"(scrisori imperiale). Ordinele sultanului erau transmise
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fi acordat atât de un sultan, cât și de un simplu musulman pe câmpul de luptă. care nu dorea să îi ia viața unui raboinic infindel. Era mai multe tipuri de aman: pe timp de pace, de război, individual și colectiv. Amanul acordat în timp expedițiilor militare era acordat că drept de protecție a vieții, libertății, avutului, cultului religios sau chiar entitatea statală. Acordarea unui aman era o formă sacra de protecție, deoarece aceste nu putea fi încălcat.Amanul acordat în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o pace temporară). Procesul închinării a început încă din vremea lui Mircea cel Bartanr și s-a încheiat cu întronarea lui Radul cel Frumos în 1462. În comparație cu celelalte „închinări”, în 1462 avea loc, în viziunea lui Mehmed Nesri, o „închinare colectivă”. „Închinarea” din 1462 este identificată la otomani cu „supunerea deplină”, cucerirea țării etc. Între 1521-1529 au avut loc o serie de lupte puternice în zonă, iar momentul 1526 a marcat ambele Țări românești. În cele din urmă, Valahia a ajuns
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
profesiunea de credință, rugăciunea, dania, postul și pelerinajul la Mecca. Djihad-ul era o obligație, însă nu făcea parte din cele 5 principale religioase. Au existat totuși grupări religioase fundamentaliste care considerau djihad-ul că a șasea obligație. Această eră o obligație colectivă, nu una individuală. Cu toate acestea, ca obligație religioasă, djihad-ul viza pe orice musulman. Existau șase condiții care limitau participarea: să fie în deplinătatea facultăților mintale, să fie de sex masculin, să nu fie rob, să fie major și să
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lansau prin fetva-le acuzații de trădarea la adresa jihadului, datorită faptului că îi împiedicau să poarte djihad. Prin urmare, lupta împotriva musulmanilor care împiedicau desfășurarea războiului sfânt era consacrată juridico-religios și devenea o obligație ( Șukrullah consideră că dacă gaza-ua era obligația colectivă a musulmanilor, atunci lupta împotriva coreligionarilor care prin acțiunile lor împiedicau desfășurarea războiului sfânt era una din responsabilitățile sultanului. Treptat, gaza-ua împotriva emirilor anatolieni se transformă în sec. XV dintr-un război ofensiv într-unul defensiv, în contextul în care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
amintea că dacă un turc este ucis de un safavid sau îl omoară pe acesta, atunci va primi o răsplată de 70 de ori mai mare decât în cazul în care inamicul ar fi fost un kâfir. Djihad, de la obligație colectivă la obligație individuală Conform doctrinei sunnite, orice musulman trebuie să îndeplinească cele 5 olibgații ale credinței islamice ( acestea mai sunt cunoscute drept cei 5 stâlpi ai Islamului): profesiunea de credință, rugăciunile, dania, postul și pelerinajul la Mecca. Juriștii musulmani au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
orice musulman trebuie să îndeplinească cele 5 olibgații ale credinței islamice ( acestea mai sunt cunoscute drept cei 5 stâlpi ai Islamului): profesiunea de credință, rugăciunile, dania, postul și pelerinajul la Mecca. Juriștii musulmani au stabilit că djihad-ul era o obligație colectivă, care nu făcea parte din cei 5 stâlpi ai credinței. Însă învățații considerau că djihad-ul este unul din elementele care constituie credință islamică. Prin urmare, djihad-ul făcea parte din acel „cult disciplinat”, pus în practică de adevăratul credincios prin serviciul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fie dator nimănui), sociale ( să nu fie rob), economice ( să își poată întreține singur familia și să își poată procura singur echipamentul necesar expediției), religioasă ( să plece la război cu gândul de a propovădui Islamul). Transformarea djihad-ului dintr-o obligație colectivă într-una individuală a apărut în momentele de criză ale Isamului, cum ar fi cele din perioada cruciadelor. Această diferențiere între obligație colectivă și individuală este explicată cel mai bine de as-Sulamî, care afirma că djihad-ul este o obligație colectivă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
expediției), religioasă ( să plece la război cu gândul de a propovădui Islamul). Transformarea djihad-ului dintr-o obligație colectivă într-una individuală a apărut în momentele de criză ale Isamului, cum ar fi cele din perioada cruciadelor. Această diferențiere între obligație colectivă și individuală este explicată cel mai bine de as-Sulamî, care afirma că djihad-ul este o obligație colectivă atunci când este colectiv și se transformă într-o obligație individuală atunci când este defensiv. În cazul în care trupele mobilizate pentru un război ofensiv
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
colectivă într-una individuală a apărut în momentele de criză ale Isamului, cum ar fi cele din perioada cruciadelor. Această diferențiere între obligație colectivă și individuală este explicată cel mai bine de as-Sulamî, care afirma că djihad-ul este o obligație colectivă atunci când este colectiv și se transformă într-o obligație individuală atunci când este defensiv. În cazul în care trupele mobilizate pentru un război ofensiv nu mai sunt în stare să susțină conflictul, atunci djihad-ul devenea individual. În cazul unui djihad defensiv
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
individuală a apărut în momentele de criză ale Isamului, cum ar fi cele din perioada cruciadelor. Această diferențiere între obligație colectivă și individuală este explicată cel mai bine de as-Sulamî, care afirma că djihad-ul este o obligație colectivă atunci când este colectiv și se transformă într-o obligație individuală atunci când este defensiv. În cazul în care trupele mobilizate pentru un război ofensiv nu mai sunt în stare să susțină conflictul, atunci djihad-ul devenea individual. În cazul unui djihad defensiv, categorii care erau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]