69,333 matches
-
Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut, unde am crescut și unde m-am format ca om. De aceea, nu am părăsit-o niciodată. Am crezut cu încăpățânare că fiecare, poate într-un efort colectiv, să schimbe în bine lucrurile. Poate unii mă consideră socialist. Nu știu! Poate au dreptate. Dar ce este rău în a fi convins că poți schimba în bine unele lucruri care merg prost? Dreptul legal la muncă, e greșit? Deloc
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
tale pe tema asta (unde le-ai facut, ceva feedback ai primit?) S.O. În 2004 am fondat asociația LGBTeam, care a funcționat ca un nucleu pentru o mini comunitate împreună cu care am început să lucrez. Am participat cu lucrări colective care abordează identitatea queer dintr-o perspectivă activistă la Festivalul Utopii Contemporane și am expus la UNA Galeria din București și Galeria Mansarda din Timișoara. Totuși, proiectele pe care le consider eu semnificative sunt cele care au rezultat în urma unei
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
în secolul 19, culturile noastre se formau la adăpostul noilor state-națiune, toată această hartă epistemică având ca vârf de lance Timpul a fost încorporată în aparatul de stat - universități, școli tehnice, spitale, garnizoane militare, etc. - și internalizată de frageda identitate colectivă a popoarelor noastre. Cultura înaltă în Est poartă cu sine până astăzi trauma acelei nașteri vitrege. Că avem forța să zicem cu Babi Minune: hopa, hopa, am intrat în Europa, acesta este meritul producțiilor artistice care se situează în afara canonului
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
într-un stadiu în care mereu doar emerge, este pe cale de a deveni suficient de albă, capitalistă, avansată, militarizată, etc. Teza noastră - și n-o putem repeta destul - afirmă că starea de perpetuă emergență, caracterul etern tranzitiv al identității noastre colective, se ascunde deja în germenii modernității și vine la pachet cu formele de modernitate exportate prin colonialitate de la metropole către periferie. În sensul acesta, epoca de tranziție inaugurată de regimul Iliescu se înscrie fără ruptură în ciclul modernității, alăturându-se
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
învie. Liberalismul delocalizat și deloc inocent Hegemonia culturală de tip burghez - liberalismul - dacă a modernizat țara, așa cum a sperat Ștefan Zeletin, a deschis și un orizont de așteptare care destramă în mod succesiv solidaritățile orizontale și contribuie la erodarea demnității colective. Tactic, aceasta duce la dezamorsarea potențialului subversiv al mișcărilor populare, tratate, cum s-a întâmplat de-atâtea ori în istoria noastră recentă, ca farse periferice sau ca evenimente manipulate de către alții. Incapacitatea cronică de a participa la treburile cetății se
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
din poziția decidentului. Însă, astăzi, această dorință se suprapune apartenenței la o europă colonială și, deci, satisfacerea acestei dorințe depinde de crearea de noi „străini”, de alți subalterni, de transferarea nedreptăților la o altă periferie - cu alte cuvinte, o viață colectivă demnă pare să depindă de crearea de noi umilințe, altora, altundeva. Metoda decolonială arată calea pe care putem dezlega această dorință de Europa măreață și glorioasă și cum să o legăm de istoriile reale - însă pierdute prin amnezia colonială - ale
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își auto-organizau întreg procesul de producție teatrală - de la alegerea textelor, la construirea decorurilor și manufacturarea costumelor și până la regia colectivă - în maniera foarte asemănătoare cu experiențele anarhiste latino-americane. Experimente similare au avut loc în muzică clasică, prin organizarea unor orchestre anti-autoritare populare - care cântau în spații de lucru ale proletariatului (fabrici etc.), performau fără dirijor, prezentau informații despre contextul social
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient de <sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de multe ori bazată pe binomul protagonist-antagonist, în care eroului sau eroinei, muncitor-revoluționar li se opunea patronul, polițistul sau spărgătorul de grevă. În multe cazuri, personajul principal murea pe parcursul piesei, și alt muncitor prelua lupta, tocmai pentru a accentua dimensiunea colectivă a mișcărilor de rezistență. Un aspect foarte important era finalul deschis sau pozitiv, care încerca să ofere spectatorilor-muncitori încredere în necesitatea luptei în caracterul sau permanent și în posibilitatea eventualelor victorii. În cele mai multe cazuri, artiștii nu erau interesați de originalitate
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> („Fără dogme”), coordonat de pedagogul imigrant catalan Roberto Plal în Berisso, subliniază importanța actorului ca parte din întreg și ca reprezentant al întregului colectiv: </spân></spân></spân></p> „[Actorul] este un instrument, a cărui voce se amplifică în colectiv. Nu este condus de recunoaștere, nici nu e stăpânul aplauzelor care se aud la sfârșitul unei piese. Un actor care nu urmărește nici banii, nici
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
mai mult decât de un singur autor sau participanți. Deci, există moduri de producție artistică diferite prin însăși natura domeniilor de activitate și e firesc să fie așa. Artiștii din zona artelor performative au o deschidere mai mare către creații colective și către munca în comun datorită modului de producție în care funcționează. Dar nu e obligatoriu pentru nimeni să lucreze așa, nu impune nimeni un singur model de lucru. Am spus în repetate rânduri că atâta vreme cât ne respectăm munca și
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
să lucreze așa, nu impune nimeni un singur model de lucru. Am spus în repetate rânduri că atâta vreme cât ne respectăm munca și modul ei de realizare împreună, cu diferențele dintre noi, ne vom da seama în ce constă puterea noastră colectivă. [caption id="attachment 2786" align="aligncenter" width="610"] Atelier Plan B cu Răzvan Anton și Ciprian MureșanFoto: Roland Vaczi[/caption] Când au apărut primele disensiuni între voi și care a fost fundamentul acestor disensiuni? M.B.: Cred că disensiunile au venit pe
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
activități sau, în cazul de față, nu au contribuit la finalizarea lucrărilor, deși am comunicat de mai multe ori că avem nevoie de ajutor și de mai multe mâini. Auto-plasarea în afară a dăunat cel mai mult în acest construct colectiv al Fabricii de Pensule. Continuarea disensiunilor a venit pe acest fond de auto-plasare în afară, prin lipsa de implicare în activitățile din Fabrică. Pe de altă parte, avem colegi care au venit ulterior în spațiul Fabricii, dintre care unii au
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
restul, adică neaderenții la proiectul lor, și noi să devenim „divizia artelor spectacolului”. Însă printre neaderenți sunt o mulțime de artiști vizuali care nu vor să devină performeri la cererea unui grup de persoane (sic). Noi dorim să continuăm proiectul colectiv interdisciplinar și poate că acest context ne va ajuta să ne dăm seama cu maturitate de ce vrem să fim împreună, căci perioada de entuziasm romantic a trecut. Am avut și bune și rele, ar trebui să știm cine suntem și
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
sunt mai comunitarieni, iar ăilalți sunt mai libertarieni. Ăștia o să-și continue discursul colaborativ și intersecțional. Ăilalți nu, mai ales că nu au făcut asta într-un mod autentic niciodată. Dar eu sunt chiar curios cum o să-și construiască identitatea colectivă în viitor. Poți trăi o viață întreagă din ură, din a te defini ca fiind împotriva la ceva sau cineva. Sunt partide care o duc bine mersi de ani buni așa. Dar ăsta e un discurs atât de sărăcăcios încât
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
vechiul regim la societatea modernă. Una dintre explicații poate fi următoarea: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Proliferarea alegoriei feminine a fost posibilă, de fapt, prin excluderea femeilor din afacerile publice. Femeile puteau reprezenta calități abstracte și idealuri colective pentru că femeile nu puteau vota sau guverna.”( Hunt apud Landes, 74) O altă explicație, conexa: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Imaginile alegorice poartă cu ele profunzimea și puterea imediatului concret și oferă într-un mod foarte vizibil
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
fine, apare foarte des judecarea „la rece” a unui <b>timp al fantasmei</b> - cel al anilor '90 -, încărcat de efervescență, entuziasm și speranță, și urmat de o profundă dezamăgire. Împreună, aceste elemente formează, cred, punctele de forță ale discursului colectiv din poveștile adunate în volumul semnat de Svetlana Aleksievici.</p> „Femeile noastre trebuie să fie mai puternice decât bărbații.” Nu doar că în Vremuri second-<b>h</b><b>and</b> vorbesc mai mult femeile, dar în cazul multora dintre
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea."” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. În aprilie 1942
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
genocidurilor din trecut (genocidul sclavagist, genocidul colonialist, genocidul armenilor din 1915-1918, genocidul grecilor din Anatolia în 1923, genocidul comunist), izbindu-se de indiferența generală a Occidentului față de aceste genociduri, se arată iritat de prezența „doar” a memoriei Holocaustului în conștiința colectivă a țărilor apusene. Intrând într-o logică de „punere în concurență” a memoriei genocidurilor, Goma a început să militeze pentru „asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004. În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu, acesta împărtășește (alături de ceilalți membrii ai G.D.S-ului), o poziție elitista și neo-populistă. Lucrări publicate în străinătate: Lucrări colective: Articole În străinătate: (zus. mit Th. Kleininger) "Heideggers Rezeption în Rumänien", în: Concordia: Internaționale Zeitschrift für Philosophie, Nr. 16, 1989; wieder abgedruckt în: Studia Phaenomenologica I (2001) 1-2 În România: Interviuri Ed. Humanitas Multimedia, 2008; Interviuri
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
Adunarea Federală”. Prin referendumuri, cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament și prin inițiativă legislativă cetățenească pot introduce amendamente la constituția federală, Elveția fiind astfel o democrație directă. Consiliul Federal constituie guvernul federal, conduce administrația federală și îndeplinește funcția colectivă de șef al statului. Este un organism colegial format din șapte membri, aleși pe un mandat de patru ani de Adunarea Federală care îi și supervizează activitatea. Președintele Confederației este ales de Adunare din cei șapte membri, de regulă prin
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
redactate și în această limbă. Guvernul federal se obligă să comunice în limbile oficiale, iar în parlamentul federal, discursurile se traduc în și din germană, franceză și italiană. Germana vorbită în Elveția este predominant un grup de dialecte alemanice denumite colectiv „germana elvețiană”, dar comunicația scrisă folosește de regulă germana elvețiană standard, în vreme ce majoritatea programelor radio și TV sunt și ele în germana elvețiană. Se vorbesc și unele dialecte de provensală în comunități rurale din zona francofonă, cunoscută ca „Suisse romande
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a poemului "Balada popii din Rudeni". Sub numele de "Nicolae Pădureanu", Sadoveanu este unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate " În preajma revoluției", scris de colegul său Constantin Stere. Sadoveanu este apreciat în două opere ale lui Nicolae Labiș, intitulate colectiv "Sadoveniene". Prima, intitulată "Mihail Sadoveanu", este un poem care face referire la proza lui Sadoveanu, iar cealaltă, o poezie cu vers liber, are ca titlu "Cozma Răcoare". În studiul critic asupra operei lui Sadoveanu, Eugen Lovinescu considera că Sadoveanu s-
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
o alianța de 80.000 de muncitori parizieni a amenințat cu greva generală pentru a obține salarii mai mari, astfel, Adunarea a votat legea Le Chapelier, după numele deputatului care a produs-o, fiind interzise sindicatele și organizațiile patronale. Negocierile colective, pichetarea și grevele au fost declarate ilegale, fiind considerată o legislație de clasa pentru că a fost votată la cererea fabricanților și prejudicia interesele muncitorilor. Cum nimeni din adunare nu a obiectat, grevele au rămas ilegale până în 1864, iar primele sindicate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul "magna cum laude". Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București. Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român. Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]