69,339 matches
-
să afle amănunte despre eveniment și să-i procure fetei un drog care să-i permită retrăirea acelui eveniment. Cercetările sale scot la iveală caracterul monstruos al Tamarei, care, din dorința de a deveni o artistă celebră, a determinat moartea soțului ei și a împins-o pe Jade la suicid. Rămasă singură, Rug s-a văzut nevoită să suporte întreaga revărsare de ură a mamei sale, ca o controlează cu ajutorul unor droguri care provoacă halucinații și pierderi de memorie. Relația dintre
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
Bourbon și deci Ducesa de Bourbon și Prințesa de Condé prin căsătorie. A murit fără să aibe copii în timpul regentei lui Philippe d'Orléans. A fost cunoscută că "tânără ducesa" în opoziție cu soacra să, "bătrână ducesa". În ciuda faptului că soțul ei a fost Prinț de Condé, el a continuat să folosească titlul de Duce de Bourbon, titlul cu care a fost cunoscut și soția sa. Mărie Anne a fost fiica cea mare a Mariei Thérèse de Bourbon și a soțului
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
soțul ei a fost Prinț de Condé, el a continuat să folosească titlul de Duce de Bourbon, titlul cu care a fost cunoscut și soția sa. Mărie Anne a fost fiica cea mare a Mariei Thérèse de Bourbon și a soțului acesteia, François Louis, Prinț de Conți. Tatăl ei nu a întors afecțiunea soției sale; el a dus o viață libertina, având numeroase aventuri cu membri de ambele sexe. Viața lui scandaloasa a cauzat tensiuni și l-a îndepărtat de familie
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
Duce de Bourbon și Prinț de Condé în urmă decesului tatălui acestuia în 1710. La Condé, la 9 august, ea și fratele ei s-au căsătorit cu doi frați Condé. Fratele ei s-a căsătorit cu Louise Élisabeth de Bourbon. Soțul ei era fiul cel mare al lui Louise Françoise de Bourbon - fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei acestuia, Madame de Montespan Noul cuplu, în ciuda faptului că au fost căsătoriți șapte ani, nu au
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
cu foștii ei iubiți, Contele de Olanda și Montaigu. A recventat un grup de aristocrați francezi nemulțumiți și complotori încercând în același timp să-și recâștige creditul asupra Annei de Austria și chiar a lui Richelieu. Pentru a scăpa de soțul ei care a venit la Londra după ea, s-a refugiat în Flandra spaniolă șa 8 mai 1640, deci într-o țară inamică. Acolo ea a sprijinit complotul contelui de Soissons și a conspirației Cinq-Mars. În urma deceselor succesive ale lui
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
(sau Marie-Christine de Brignole; 7 octombrie 1737 - 18 martie 1813) a fost fiica unui nobil genovez. La 5 iunie 1757 s-a căsătorit cu Honoré al III-lea, Prinț de Monaco. Soțul ei a murit în 1795 și în 1798 ea s-a recăsătorit cu Louis Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
Văratec, Neamț. s-a născut în anul 1776 în familia de mari boieri moldoveni Balș, fiind fiica vornicului Teodor Balș (1743-1810), înmormântat în necropola boierească din Iași, biserica Sfântul Dumitru-Balș și a Zoiței (Zoe Ruset-Rosetti). Mama Saftei, Zoe, după decesul soțului ei, s-a retras ca schimonahie la Mănăstirea Văratic, primind numele de Elisabeta. Unele surse indică ca tata al Saftei (1776-1857) pe Teodor Balș (1805-1857), care a fost locțiitor de domn, caimacanul Moldovei a cărui soție, Ecaterina Balș, este înmormântată
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
care a devenit ulterior domn al Țării Românești. Banul Grigore și Băneasa Safta Brâncoveanu s-au îngrijit de biserica Sfânta Treime din Brașov, de mănăstirea Bistrița Vâlcea, de mănăstirea Viforâta, pe peretele căreia se găsesc potretele votive ale celor doi soți și s-au ocupat de reconstruirea bisericii Domniței Bălașa. În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la biserica Sf. Gheorghe Nou din București, alături de strămoșul său direct pe linie paternă, Constantin Brâncoveanu. Băneasa
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
Conți. Louise Marguerite s-a născut la "Chateau de Blois", în afară Parisului. A fost al 13-lea copil din cei 14 ai Ducelui Henri de Lorena și ai Catherinei de Cleves. Fratele ei Claude, Duce de Chevreuse a fost soțul Mariei de Rohan, o renumită intriganta de la Curtea Franței. Fratele ei cel mare, Charles, a fost ultimul Duce de Guise după moartea tatălui lor în 1588. A fost numită după cele două nașe; "Louise" în onoarea Louisei de Lorena, soția
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
-lea al Franței. A crescut în grija mamei și a bunicii paterne, Anna d'Este. Louise Marguerite a fost considerată o mare frumusețe la Curte. A fost iubita lui Henric al IV-lea al Franței, viitorul ei văr prin căsătorie. Soțul ei a fost François de Bourbon, Prinț de Conți. El era fiul lui Louis de Bourbon, Prinț de Condé și a soției acestuia, Eléanor de Roucy de Roye. François era văduv după ce își pierduse prima soție, Jeanne de Coësmes, în
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
anului 1880 a scris prima sa poezie - "Speranța". În vara anului 1880 Alexandra Antonovna Kosach-Szymanowski, mătușa Lesei, cu doi fii s-au mutat la Luțk, trăiesc în familia Kosaciov. Motivul pentru mutarea a fost arestarea și exilarea în Siberia pe soțul ei, Boris Szymanowski. "Mătușa Sasha" - primul profesor de muzică pentru Leșia. Leșia a păstrat toată viața un sentiment de recunoștință mare față de ia. 6 (18), ianuarie în timpul sărbătorilor de Bobotezei Leșia a prins o răceală, ce a dus mai departe
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul". Simion însă, a uzurpat tronul lui Constantin, iar Elisabeta împreună cu fiii săi au părăsit țara, fără a apuca să pună o piatră funerară pe mormântul soțului ei decedat. Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a încetat din viață la 14 septembrie 1607. Astfel, Elisabeta a început lupta împotriva Marghitei, văduva lui Simion care avea cinci fii: Mihail, Gavril, Moise, Petre și Ion. Cel mai
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
alungat pe Mihail Movilă din Iași. În noiembrie acesta s-a întors, dar a fost învins definitiv în decembrie 1607 la Ștefănești, lângă Prut. Elisabeta a triumfat și s-a autointitulat "Doamnă a Țării Moldovei" și nestingherită de răposatul său soț a început să-i umple de daruri pe călugării catolici, iar daniile semnate de fiul său erau semnate "cu ajutorul Doamnei mamei mele, Doamnă și făcătoare de bine". În același timp, văduva lui Simion s-a refugiat cu fiul său Mihăilaș
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
fost răpit de către tătari și în drum spre hanul tătar, aflându-se într-o luntre pentru a trece Niprul, s-a înecat în apele râului. Elisabeta, aflată la Ustie, a primit vestea răpirii fiului ei și a ginerelui său, Potocki, soțul Mariei, dar nu a știut de moartea lui Constantin. În septembrie 1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În februarie 1613 îi scria lui Leon Sapieha
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
la marginea drumului le-a strigat: "Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul!" și poruncind căruțașului să oprească a cerut niște foarfece și și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boieri să-l așeze la Mănăstirea Sucevița pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă. Părul ei castaniu se găsește și astăzi într-o cutie de argint în formă de măr, atârnată de bolta bisericii. Elisabeta a fost dusă la Istanbul, forțată să se convertescă la islam și și-a găsit sfârșitul
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
avut ca profesori în facultate pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția și Mircea Eliade. În ianuarie 1939 s-a căsătorit cu filozoful și eseistul Mihai Șora, cu care a avut trei copii, Andrei, Sanda și Tom. Cei doi tineri soți au plecat în 1939 în Franța, ca bursieri ai statului francez. Mariana Șora a obținut o diplomă în limba și literatură franceză la Universitatea Sorbona (1940), apoi a urmat studii de anglistică la Universitatea din Grenoble (1940-1944), după ce se refugiase
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
franceză la Universitatea Sorbona (1940), apoi a urmat studii de anglistică la Universitatea din Grenoble (1940-1944), după ce se refugiase, din cauza ocupației germane, în sudul Franței. S-a împrietenit cu figuri importante ale culturii române (Eugène și Rodica Ionesco, Emil Cioran). Soții Șora s-au întors la Paris în 1945, unde au avut o situație materială precară. Aflat într-o vizită în România în anul 1948, Mihai Șora nu a mai putut să se întoarcă în Franța, astfel încât soția sa s-a
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
al IX-lea î.Hr.) a fost o principesă feniciană, despre care Biblia ebraică (Regi I, 16:31) povestește că era fiica regelui Ishbaal (Etbaal) al Sidonului și soția regelui Ahab (Ahav) al Israelului. După narațiunea biblică, l-a ațâțat pe soțul ei, Ahab, să părăsească cultul lui Iahve și să încurajeze în schimb cultele zeilor Baal și Așera. Izabela i-a prigonit pe prorocii lui Yahve și a fabricat dovezi de blasfemie împotriva unui proprietar nevinovat de pământ care refuzase să
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
Ilie și Izabela a fost chestiunea viei lui Nabot Izreeliteanul (Navot Haizreeli). Ahab râvnea via lui Nabot care se învecina cu palatul său și i-a propus acestuia: „Tna li et karmhá...” Izabela nu a înțeles pentru ce a căzut soțul ei în tristețe, și de ce trebuia el să se înjosească, el, regele, în fața unuia din supușii săi. Ea i-a propus lui Ahab să rezolve problema așa cum știa ea. A trimis o scrisoare conducatorilor orasului in care locuia Nabot Izreeliteanul
Izabela () [Corola-website/Science/335705_a_337034]
-
Prințul ("Oscar Carl Olof"; n. 2 martie 2016) este prinț suedez și copilul cel mic al Prințesei Moștenitoare Victoria a Suediei și a soțului acesteia, Prințul Daniel. Este al patrulea nepot al regelui Carl al XVI-lea Gustaf și al reginei Silvia. Prințul Oscar este al treilea în linia de succesiune la tronul Suediei, după mama și sora sa, Prințesa Estelle, Ducesa de Östergötland
Oscar, Duce de Skåne () [Corola-website/Science/335704_a_337033]
-
1667. Conține de versuri alexandrine. Argumentul piesei se rezumă într-o singură frază: Orest o iubește pe Hermiona, care îl iubește pe Pyrus, care o iubește pe Andromaca, aceasta caută să-l protejeze pe fiul său Astyanax râmânând fidelă amintirii soțului său, Hector, ucis în timpul Războiului Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind adaptată mai târziu de Seneca, însă
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
Spartei Menelaus și a Elenei. Structura este aceea a unui lanț amoros cu sens unic: Orest o iubește pe Hermiona, care vrea să-i placă lui Pyrus, care o iubește pe Andromaca, care îl iubește matern pe Astyanax și pe soțul său Hector, care este mort. Sosirea lui Orest la curtea lui Pyrus marchează declanșarea unei reacții care, treptat, va face să explodeze lanțul dislocându-l. Importanța temei galante este un rest al piesei precedente a lui Racine, "". Scena se petrece
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
durat mult până când a fost observată de serviciile secrete, ea fiind frumoasă, atletică și migăloasă. A fost recrutată de Secret Intelligence Service în zilele negre ale Marii Britanii. Violette a pierdut o mătușă în timpul unui atac purtat de Luftwaffe, precum și un soț, pilot al RAF, în luptă. Cu toate acestea, Violette a rămas puternică și a folosit aceste experiențe dureroase pentru a reuși ca și spion pentru Secret Intelligence Service. Violette a îndeplinit cu succes câteva misiuni, dar a fost rănită grav
Velvet Assassin () [Corola-website/Science/335712_a_337041]
-
În scena a 6-a din primul act, scena se schimbă: Felippetto, în casa Marinei, mătușa sa, îi mărturisește acesteia afecțiunea sa pentru Lucietta. Mătușa este surprinsă de interdicția lui Lunardo, lucru care o face să se îndepărteze de Simon, soțul Marinei, care a apărut între timp. La scurt timp după scurta altercație dintre Marina și soțul ei, sosește în casa lor Felicia, soțul ei Canciano și contele Riccardo, un prieten al Feliciei. În timp ce Riccardo încearcă să aibă o conversație cu
Bădăranii (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335770_a_337099]
-
sa, îi mărturisește acesteia afecțiunea sa pentru Lucietta. Mătușa este surprinsă de interdicția lui Lunardo, lucru care o face să se îndepărteze de Simon, soțul Marinei, care a apărut între timp. La scurt timp după scurta altercație dintre Marina și soțul ei, sosește în casa lor Felicia, soțul ei Canciano și contele Riccardo, un prieten al Feliciei. În timp ce Riccardo încearcă să aibă o conversație cu vorbărețul Canciano, Felicia dezvăluie planul Marinei de a-i pune față în față pe Lucietta și
Bădăranii (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335770_a_337099]